Ofera 2% pentru cei care au nevoie.

ahs_200.jpgStiti ca in fiecare an puteti sa directionati 2% din banii de impozit datorati statului roman spre organizatii non-guvernamentale? Eh, daca nu stiati, banii astia nu trebuie sa mearga la stat, ci pot sa mearga la cineva care are cu adevarat nevoie de ei.

De ce?

Pentru ca exista copii cu dizabilitati care au nevoie de o scoala. Care au nevoie de terapie. Care au nevoie de ajutorul nostru.
Pentru ca dumneavoastra decideti cui sa alocati 2 procente din impozitul pe venit. Trebuie doar sa completati datele dumneavoastra pe formularul 230. Depuneti formularul la registratura organului fiscal de care apartineti. Faceti o copie pe care sa o pastrati. Termenul limita este data de 15 mai, a ficarui an.

Cui redirectionez banii?

Asociatia Hans Spalinger, organizatie apolitica si non-profit, are drept scop integrarea educationala, socio-economica si culturala a copiilor cu handicap mintal si/sau asociat. Pâna în prezent, asociatia a înfiintat un Centru de Zi, un Centru de consiliere si sprijin pentru parinti si copii si un Centrul de Pedagogie Curativa.
Punem la dispozitie resurse umane specializate, experienta si metoda de lucru, urmarind replicarea unui model care functioneaza înca din 1990, cu bune rezultate, în Hunedoara.

Puteti downloada formularul 230 de aici.

Pentru mai multe informatii despre Asociatia Hans Spalinger, intrati pe site-ul lor: http://www.ahs.ro. Daca vreti sa vedeti cum se lucreaza acolo, dati-mi un mail, sa stabilim ce si cum.

Oua de blogger

oua.JPGInspirat de Manafu, Laurentiu (oradeanul) a initiat un nou proiect “* de blogger” Oua de blogger

Ouale pe care le vedeti aici sunt facute de sora mea Nicoleta, si este oua de la Ohio, USA.

Am reusit azi sa vad si Marele Premiu de Formula 1 al Malaesyei, a castigat Fernando Alonso, o buna schimbare, sa nu vezi nici un Schumacher pe podium. Acelasi Alexandrescu in schimb ne omoara urechile cu comentarii stupide, si replici anoste. Mi-am adus aminte motivele pentru care am renuntat sa ma uit la F1… Go Go Alonso though!

Spaima spaimelor, soferii

Ma grabeam azi sa ajung in timp util in centru, si bineinteles am apelat la mijoacele de transport in comun… Premaritul RATUC si mirificii lui soferi. Am luat un 25 din statia de langa blocul meu, asteptandu-ma sa ajung cam in 20 de minute pe Memorandumului, ca de obicei. Vezi pomeneala. ora 17:30, ora de varf in traficul clujean, circulatie bara la bara. Ok, nu e prima data cand circul la ora asta, refacem programul, ajung in centru in 30 de minute. Nu-i asa grav, voi supravietui. De fiecare data cand masina din fata se misca un pic, soferul troleibuzului astepta un pic, apoi accelera pana aproape in portbagajul celui din fata noastra si apoi trantea o frana sadica… m-am simtit mai mult ca pe tramvai* decat pe troleu, si asta deja nu mai era bine. Imi simteam cafeaua de dimineata cum se agita in stomac, si auzeam cum toata lumea din jurul meu bombanea, intr-o maniera obisnuita de altfel. Nimeni nu s-a sesizat sa ii spuna nimic soferului, chiar daca el asculta manele la maxim, si inura de mama focului: “Bine mă că ţi-a luat mă-ta stradă!”, “Mişcă pe trotuar biciclistul pulii mele” etc. Dupa ce era sa calce un biet pieton intarziat pe o trecere de pietoni si vreo doi biciclisti, am ajuns la destinatie, si am sarit repede jos, sa nu cumva sa se razgandeasca soferul si sa accelereze iar. Bine ca nu am mancat azi prea mult, ca ma trezeam ca dau la rate in mijlocul Clujului.

Acum 2 saptamani, mergeam in toiul noptii (5 AM) spre casa, si evident ca nici urma de RATUC in zona. Am luat un taxi, de la MOL de pe Dorobantilor. Mi-am pus frumos centura – gest reflex dupa ce un alt cretin m-a dat cu capul de bord acum vreo doi ani pe Republicii in jos: “V-aţi lovit? Îmi pare rău… nu l-am văzut pe ăla! cine dracu le dă carnet la ăştia???” zicea soferul in legatura cu un sofer care mergea frumos in treaba lui… Dupa ce a luat-o frumos spre Manastur, soferul de taxi din ultima aventura, ajungem pe langa Spitalul Militar in spatele ISJ’ului, unde in mod normal, soferul, trebuia sa dea prioritate celor care mergeau si veneau dinspre Calea Turzii. Zis si facut, opreste masina, <<cred>> ca se asigura, baga intr-antaia, si calca pedala de acceleratie. Bietul biciclist, mergea spre Teatrul National, era semnalizat, avea beculete pe el si vesta reflectorizanta. Masina porneste de pe loc, si ma trezesc fara aer, centura apasandu-mi pieptul in urma franei. Biciclistul a scapat nelovit, ca totusi soferul avea si ceva reflexe, si s-a oprit cu farul dreapta fata la 10 cm de roata lui din spate… “Doamne Dumnezeule! Era semnalizat?” intreaba soferul “Da! ERA!” aproape urlu de pe locul din dreapta. Ma uit pentru prima data cu atentie la sofer, si observ fundurile de borcane care ii sedeau pe nas. Cine dracu le da carnetul la ASTIA?!?!?!

In alta ordine de idei, saptamana trecuta am participat la concursul de darts organizat in clubul La Ţevi si am pierdut execrabil in calificari. Imi tremurau picioarele. Acum sunt in acelasi club, am jucat cu tipul care m-a descalificat in timpul concursului, si cu mandrie pot sa spun ca l-am batut. De ce naiba imi tremurau picioarele la concurs? mai jucasem cu el inainte si a fost destul de egala situatia. Soarta…

Ma duc sa mananc ceva chinese food… Shanghai here I come 😉

*) Urasc tramvaiele… din toti rarunchii…

Edit: Nu am mai ajuns la Shanghai…

Consola Nintendo

Va mai aduceti aminte cum erau jocurile pe vremuri? Joy-Stickurile de toata jena cu care ne jucam, jocurile de la “rusi”, jocurile pe caseta audio… Eh, eu am fost si sunt mare fan de jocuri de genul… simple dar complexe, usoare dar grele…629.gif

M-a apucat nostalgia azi, si m-am apucat sa caut pe net dupa ele, sa vad ce s-a mai intamplat si ghiciti peste ce am dat? Un site unde sunt emulate multe jocuri vechi, pe 8 biti, jocuri dupa care m-as fi omorat acum vreo 12 ani… O mare mare gramada de la Mario pana la 1942/1943 Batman Pacman multe multe altele… eu ma bag la un 1943, voi ce mai asteptati?

Click aici
nintendo8.com – retro-gaming galore!