Cat despre Luni de Fiere, am primit-o de ziua mea de la Alex, non-blogger de felul lui, si de atunci ma chinui sa o termin… Am cateva carti incepute deja, si prea putin timp la dipozitie. Din cat am citit pana acum, partea cu scatologiile vietii m-a impins in doua diectii diferite: sa o arunc inapoi de unde am luat-o si sa nu o mai ridic in graba, sau sa continui sa citesc, sa vad pana unde poate ajunge. Evident ca am ajuns la a doua varianta, si sta acolo cuminte pe birou, si asteapta sa fac downloaduri masive sau sa ma plictisesc de calculator ca sa o iau in mana, sa mai citesc cateva pagini si sa mut semnul de carte… ;-)

si ti-a placut ‘luni de fiere’? prima data cand am citit-o (pe la inceputul anilor ’90) m-a impresionat destul de tare si m-am intrebat mult timp de ce cuplul franz-rebecca sfarseste atat de jalnic? eram incredintata pe vremea aia ca mariajul e o “culme a culturii”, dupa cum zicea noica, si ca urmare credeam ca doi oameni care ajung la un astfel de nivel cultural sunt suficient de inteligenti sa poata renunta unul la altul in momentul in care realizeaza ca se distrug reciproc. :) stupid me.

oricum, la a doua lectura am reusit sa fiu doar un spectator cinic. mult mai bine, nu? :)

Come on, e nice… ;-)