Bucegi

O parte din voi stiti ca weekendul trecut am facut o tura prin Bucegi, mai exact pana pe Vf. Omu (2507m).

Nu am crezut ca o sa reusesc sa ajung pana acolo, data fiind conditia fizica aproape inexistenta, dar ne-am gasit doi incapatanati sa mergem pana acolo, si am ajuns pana la urma. Am ajuns sambata dimineata pe la 8:20 in Brasov de unde m-au cules Rares si DaNutz, si m-au dus pana la Busteni. A aparut si Iulia la un moment dat, am mai facut niste cumparaturi si  am pornit spre traseu. Traseu care zicea ca e de 6 ore – 6 ore jumatate, noi l-am facut in 9 ore, dar se intelege. Nu am pierdut marcajul decat de 2 sau 3 ori, asa ca all in all a fost un hike de neuitat. Am avut soare, ceata, ploaie, zapada, de toate. Sus pe omu, oameni de munte, prietenosi, dar nu am prea interactionat ca eram obositi maxim. Am bagat niste vin fiert, o tuica fiarta, si o ciorba, si apoi ne-am bagat la somn, ca a doua zi vroiam sa coboram pe la Babele si apoi pe Jepii mici, dar nu a fost chiar cum ne-am imaginat noi, ceata foarte densa, vedeam cam la 15m in fata noastra, si am hotarat sa coboram cu telecabina de la Babele. A doua zi nici nu am putut face poze deloc din cauza vremii, ar fi iesit doar niste chestii albe, asa ca sunt doar cateva poze de duminica de la Babele si din telecabina.

O faza trista a fost pe undeva pe la jumatatea traseului dintre Vf. Omu si Babele, am intalnit 3 copii, pareau de Bucuresti, si clasa a XI-a a XII-a pe acolo care fara nici un stres aparent, ne intreaba daca traseul pe care veneam e traseul spre Crucea de pe Caraiman. Erau total off-course, fara echipament minimal de munte (e.g. adidasi, bluzita cu gluga de cartier, etc etc etc) asa ca i-am luat cu noi inapoi spre Babele, si i-am lasat la cabana. I-am vazut mai tarziu in statia CFR din Busteni, deci au ajuns cu bine jos. Chestia trista de care ziceam mai devreme, e ca amaratii, nu aveau nici o treaba cu ce inseamna muntele, faptul ca erau pe un traseu care i-ar fi dus in 3 – 4 ore la Varful Omu nu parea sa ii sperie, si au luat totul cu o relaxare de genul: “Ma duc pana la Mall sa mananc de la KFC” nu isi dadeau seama nici un pic ca ar putea sa se piarda total de pe traseu, sa ramana dracu in munti, sa moara pana la urma de frig.

In fine, cred ca telecabina e o chestie foarte misto, care poate duce o categorie de oameni un pic mai sus decat ar fi mers cu masina sau chiar pe jos, dar as vrea ca oamenii aia sa fie constienti sa nu se aventureze cu papuci cu toc in fata pe trasee de munte, ca poate poate isi rup tocurile. Ziceau niste oameni ca salvamontul din Bucegi, daca te prinde pe munte fara echipament, vizibil pierdut si fara nici o treaba pe acolo, inainte sa te coboare jos iti dau si o mama buna de bataie. Sper din tot sufletul sa fie asa!

Si o parte din poze:

Albumul complet, pe Flickr.

11 thoughts on “Bucegi

  1. Ma ofer si eu pe cind mai merji. Da’ cum echipamentul meu nu s’a actualizat de secole zi’mi ce’mi trebuie :P

  2. marius, daca ar fi atat de simplu…dar probabil ca o sa imi iau si eu partea de munte vara asta, chiar daca nu in carpati ;)

  3. Apai ma sefu, nu ca s-o speriat Danut asa de tare insa fie vorba intre noi o fo vreme cam urata.
    Noi am avut la randul nostru o experienta in Curmatura si asta prin Decembrie. Deci ceva notiuni despre cum iti poti fractura capu’ avem noi. Unele sunt din nastere… :D

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge