Izvorul Fericirii. Partea 2

M-am trezit a 2-a zi cu o idee brilianta, unica, si nemai-intalnita : “Sa mergem sa reparam izvorul fericirii”.
Mnoh, pe principiu ca orice defect se poate repara, ne-am gandit noi ca o sa remediem situatia, iar fericirea va continua sa curga.

Ne suna Bibi si ne zice sa mergem prin Carturesti sa o vizitam pe Adela [din cand in cand mergem sa o mai vizitam pe Adela si sa stam cu ea la un ceai]. Il luam si pe Cheap si mergem toti 4 inspre Carturesti. Ajungem acolo si povestestesc despre ideea mea de a merge inapoi in Janis, sa infruntam iara acea pancarda sfidatoare [pe care zice cuvinte de blasfemie, precum…… [imi tremura inca mana] “Defect”], si sa reparam izvorul fericirii si sa alungam pancarda pentru totdeauna.
Acel izvor se afla acolo din stramosi, din generatii intregi si multe, de acu 2 luni, iar noi nu vom lasa ca acel izvor sa cada asa usor unei pancarde. Ce vor zice stramosii nostri daca ne vor vedea ca abandonam asa usor izvorul ? Cum vom putea sa traim cu noi insine stiind ca i-am dezamagit in asa hal ? Si despre ce scriam acuma ? Aaaa da.

Toti erau atenti foc la aceasta idee indrazneata, si erau ferm hotarati sa o punem in aplicare in acea seara.
Trollu rezolva niste unelte, si cu privire din aia dezorientata ne indreptaram spre Janis.

Mergem catre tejghea si zicem : “Am venit sa reparam izvorul fericirii”.
Se uita barmanul mirat la noi, si zi-se : “Bine, da-ti-i drumu”

Ne trudiram noi ce ne trudiram, am incercat toate variantele, in sus, jos, la stanga si la dreapta, ne trudiram 4 oameni [eu, trollu, pery si cheap] si ne-am dat seama in acel moment acolo ca…….. skill-urile noastre de ingineri de la poli si student la litere, nu fac fata acelei pancarde malefice, care a distrus tot in calea ei, ajungand sa ne ia si ultimul lucru la care tineam : izvorul fericirii.
De asemenea, clestele nostru de sertizat cabluri de retea incepea sa dea semne de uzura. Ne uitaram la el, si ne gandeam ca asemenea cleste nu isi merita banii, si ne parea rau pt Trollu, fiindca trebuia sa il duca inapoi la lucru asa prapapdit cum era; dar ne-a trecut repede in acel moment.

In ultimele clipe, pe cand sa ne dam complet batuti, eram si noi deja pe culmile disperarii si puterile abia ne mai tineau, am zis si eu : bine, bine….. hai scoatem izvorul fericirii de rezerva.
Si scoase Bibi din geanta care o aveam cu noi : Izvorul Fericirii (niciodata defect) TM ; tinandu-l in brate, lucea asa mandru, luminandu-ne fetele, dandu-ne o noua raza de speranta, si talent de a povesti ca lui Florin Piersic [ca sa va relatez si eu aceasta poveste].

Si de atunci, toate au fost bune; No ashe 🙂

Si Cheap intreba : si totusi, ce e fericirea.
Iar eu zic : este singurul lichid care da viata, si face viata sa existe si sa fie frumoasa : Tzuica de Prune.
Toti daduda din cap in semn de aprobare [toti stiau care e fericirea, doar ca trebuia sa aleg personaje prin poveste care sa prezinte aceasta intrebare si sa dea povestii un fel de dezorientare in timp si spatiu pe care o au toate povestile lui Florin Piersic].

Izvorul Fericirii. Partea 1

Intr-una din zile nu stiam ce sa fac, stateam ma plictiseam, refuzam sa fiu productiv, si-i zic la Trollu [colegu de apartament] : “mah, hai suna-o pe Bibi sa mergem in Janis Stuf; ca cica s-o deschis si ii fain, si au un izvor al fericirii”.
Zis si facut, sunam pe Bibi, mai strangem de-o gasca si mergem catre Janis pe la ora 20 [ca sa prindem fericire cat mai multa], toti cu fetze zambitoare, fericite, binevoitoare, senine [va dati seama ca va mint de ingheata apele].

Ajungem acolo, si…. la izvorul fericirii era o pancarda pe care scria “Defect”. Dintr-odata parca in capul meu din zi senina se transforma in zi din aia furtunoasa cu nori care fulgera si traznesc, si spinteca si dezmembreaza masini ca sa le vanda piesele in piata la suprapret. Zic eu : NU SE POATE…….. ; si ma uit suparat inspre izvorul fericirii care era….. [ma doare sufletul si acuma sa zic] “DEFECT”, si zic : “Barman, o bere”.
La care zice Bibi :
– mah, parca te lasasi de alcool;
Eu : da, dar asta era cand mergea izvorul fericirii.
Pery: si totusi ce e fericirea aceasta
Eu: Inca o bere…… aaaaa scuze : Barman, inca o bere.
Ma uitam lung, posomorat si abatut spre izvor si ziceam : Acest izvor continea singurul lichid care putea sa transforme plictiseala in distractie, tristetea in fericire, chefurile de roackeri in adevarate concerte, ne-viata in viata, femeile urate in playmate-uri [de Playboy], [si ma uit spre Troll, care rodea un morcov si zic] :
– mah, tu de unde ai morcovu ala ?
Trollu : de la un iepure
Eu : si iepurele ?
Trollu : nu stiu; nu mai e
Eu [ridicand o spranceana] : de pasti….. tu stai acasa; ii bine ca acuma o fost numa Halloween.

Si am stat noi pacolo un pic abatuti, si eu alcoolizat si dupa aia in cele din urme am mers catre casa suparati si nefericiti.

nVIDIA face caterinca de Intel

Tre sa va spun ca am un job fain; imi place jobul meu; ceea ce fac la job implica niste proiecte care se gasesc mai rar prin Romania, dar se mai gasesc, si-mi plac…. mult.

Saptamana aceasta mi-am dat seama ca jobul meu e si challenging : trebuie sa suport in fiecare zi pe un coleg cu o personalitate de o imbecilitate rara, pe care mai  nimeni din birou nu il suporta, nici restu din firma nu prea il inghit, probabil toti [cu mine in frunte] l-ar linsa, daca ar fi un procedeu usor de realizat din punct de vedere legal. Probabil stiti colegul ala atata de jenant, a carui existenta demonstreaza gaurile si ineficientele sistemelor de recrutare din firme, si alimenteaza imaginatia sadica a colegilor cu care lucreaza.

In orice caz, lasand asta deoparte, nVIDIA se distreaza mult facand caterinca de Intel pe un site care se si numeste : Intel’s Insides : http://www.intelsinsides.com/page/home.html#