Cum ar fi sa gandim pozitiv?

Nu stiu cum sunteti voi, dar eu nu m-am considerat niciodata a fi un pesimist. Tot timpul am incercat sa vad jumatatea plina a paharului, inainte de a ma gandi ca o sa se goleasca de tot, si de fiecare data cand s-a golit, am avut grija sa il umplu inapoi. Am vazut “The Secret[via Ariel] si chiar daca nu m-a impresionat la modul in care sa ajung sa incep sa imi traiesc viata dupa el, a atins cateva corzi sensibile, si m-a facut un pic mai constient de capacitatea noastra de a fi optimisti, si de a vedea orice problema situatie intr-un mod pozitiv. Merita vazut pana la capat, chiar daca nu credeti in toate “chestiile” motivationale la care exista access in ziua de azi.

Nu ma consider un om credincios, nu merg la biserica, si nu cred in institutia bisericii asa cum exista ea in momentul acesta, ma consider in cel mai bun caz un agnostic, dar au existat momente in care am avut nevoie sa inchid ochii si sa incerc sa cred ca exista ceva mai sus caruia puteam sa ii cer sa imi ajute un prieten sau o ruda bolnava, sa ma ajute la un examen, la un interviu sau intr-o problema situatie mai nasoala. 

De ce imi incep dimineata asa de filozofic, pentru ca aseara inainte sa adorm am vazut un filmulet care mi-a demonstrat mie ca se poate. Se poate face mai mult, se poate incerca mai tare, se poate trece peste situatii duse la extrem, intr-un cuvant, se poate cam orice!

Omul din clipul de mai jos, Nick Vujicic, e un exemplu clar al unui om care a putut sa se ridice, care a putut sa treaca peste situatia lui, si sa isi continue viata asa cum a cunoscut-o el. 

[via Anca]
 

Multi o sa spuneti ca e un caz particular, ca a avut noroc, ca a gasit o metoda de a-si exploata situatia ca sa ajunga unde a ajuns, si acum e mai usor, dar noi de ce nu facem asa? Ce avem in plus fata de el? Ce avem in minus fata de el? de ce nu ne exploatam si noi doar mana dreapta sa ajungem la jumatatea drumului pe care l-a facut el? Comentariile va apartin, bune sau rele, pro sau contra, dar vreau sa le aud. Nu va spun sa cumparati cartea lui, desi probabil nu ar fi o idee rea, va spun doar sa incercati sa fiti pozitivi, in gandire in primul rand si apoi incet incet in tot mai multe din actiunile voastre. Cel mai simplu exemplu de a fi pozitiv, care imi vine in minte in momentul asta, e dupa ce faci o explozie la o roata si dupa ce ai redresat masina sa nu iti pui mainile in cap si sa te gandesti la cat o sa te coste schimbatul cauciucurilor, ci sa te gandesti la ce bine e ca nu s-a intamplat ceva mai grav, ca nu te-ai infipt intr-un stalp sau intr-un grup de pietoni care asteptau la semafor. Nu mai ai tigari in pachet? Nu mai ai bani sa mergi sa iti mai iei unul? foarte bine! 3 ore, 5 ore, 24 de ore o sa fumezi mai putin. Nu poate fi decat de bine… 

Intelegeti unde vreau sa ajung? 

 

19 thoughts on “Cum ar fi sa gandim pozitiv?

  1. Foarte misto postul. Ai mare dreptate. Nu exista situatie care sa ne puna cu totul cu “botul pe labe”. Chiar daca nu iese din prima, si poate nici din a doua, trebuie sa fie o metoda sa se rezolve problema in care suntem implicati. Intotdeauna am avut incredere ca odata si odata tot voi reusi sa fac ceea ce mi-am propus. Asa ca, voi incerca pe cat posibil sa fiu optimist!

    Mi-ai facut ziua frumoasa, si sper sa fie asa in intregime, chiar daca am o tona de examene azi:)

  2. Neata Marius,
    instinctul m-a indemnat sa deschid cp-ul,sa intru pe facebook din curiozitate,sa vad daca am primit vreun e-mail de la niste fosti colegi din UK dar am vazut acest titlu “Cum ar fi sa gandim pozitiv?” postat de tine si curiozitatea a devenit si mai mare incat am deschis pagina.Am vazut filmuletul de pe youtube…am ramas fara cuvinte.Vorbesc in numele meu,mai mereu gandesc partea negativa si imi parte rau ca cea pozitiva nu dureaza “per sempre”.Am avut o noapte ingrozitoare,nu am dormit mai deloc,un vis ciudat,urat,dureros si fara solutie…m-am trezit si am realizat ca este joi…nu stiu pentru tine cum este dar iti spun SINCER ca pentru mine ziua de joi dar si cea de duminica sunt speciale,iti aduc aminte pentru ca nu cred ca ai bagat de seama motivul care le face atat de speciale.Ar trebui sa ne intoarcem in 2006,26 ianuarie-JOI si 29 ianuarie-DUMINICA,zilele cand bunicul nostru a murit si a fost inmormantat.Iti spun sincer si din toata inima ca multe intamplari frumoase,bune,pozitive mi s-au intamplat in aceste zile de joi si duminica si mie imi place sa le asociez cu aceste intamplari triste care au avut loc in viata noastra…Dar nu este suficient pentru ca nu totul trebuie sa se rezume la aceste zile,ar trebui sa imi schimb gandirea si sa incerc sa vad mai intai partea plina a paharului si la urma sa las partea goala…Sincer,mi-au dat lacrimile cand am vazut filmul si am realizat cat de norocoasa sunt…si poate ca daca as fi putin-putin mai pozitiva in gandire,totul ar merge mai bine.Stiu ca speranta moare ultima dar eu cam uit de ea si de cele mai multe ori intru in panica si ma grabesc…si nu fac bine…
    Azi e joi,zambesc,stiu ca totul este posibil si trebuie sa incerc…sa incerc…sa incerc iar…pana cand fac sa devina posibil.
    Iti multumesc pentru ca mi-ai facut ziua mai frumoasa si m-ai facut sa vad partea plina a paharului.
    Salutari din Domodossola,VB,Italia
    A ta verisoara,
    Manu

  3. Fear less, hope more. Eat less, chew more. Whine less, breathe more. Talk less, say more. Love more and all the good things will be yours ;)

    Din adanca intelepciune suedeza.

  4. Lol Perijoaca, nu vreau sa-ti stric moodul nice…da pe mine filmuletu asta mai mult m-a intristat si m-a deprimat decat sa ma faca sa ma simt bine. In sensu ca omu asta asa si-a trait viata de cand s-a nascut si nu stie altceva. Daca ar fi avut o viata normala pana la o anumita varsta si dupaia sa ajunga cum este acuma nu cred ca ar mai fi fost la fel de fericit….pararerea mea…si inca ceva: nu e ok sa ne inspire oamenii crippled prin incapacitatile lor si sa ne uitam la ei si sa zicem : da dom’le! se poate! Poate ar fi mai ok sa ne uitam la oameni normali, ca si noi care au facut lucruri extraordinare si s-au ridicat, care desi au avut maini si picioare au luptat cu mai multe si asta s-a vazut. Nu zic ca tipu asta nu mi-ar da o lectie..dar poate daca as fi ca el…
    Si inca 2 intrebari de final….Cum se impaca starea asta pozitiva cu subconstientul fiecaruia/ adik e fericire si acolo?
    cum se impaca starea pozitiva generala cu agnosticimu? :D

    In afara de astea ma bucur sa stiu ca esti happy!

    Vio

  5. @vio: ca sa citez din ce am scris mai sus:

    “Multi o sa spuneti ca e un caz particular, ca a avut noroc, ca a gasit o metoda de a-si exploata situatia ca sa ajunga unde a ajuns, si acum e mai usor, dar noi de ce nu facem asa? Ce avem in plus fata de el? Ce avem in minus fata de el? de ce nu ne exploatam si noi doar mana dreapta sa ajungem la jumatatea drumului pe care l-a facut el? ”

    Nick e doar un exemplu, si la fel cum zici si tu, sunt si oameni “intregi” care au facut multe si au demonstrat ca se poate, deci de ce nu poate sa te motiveze si el?

    Legat de cele doua intrebari de la sfarsit, daca e sa ne legam de subconstientul fiecaruia, cred ca acolo e de ajuns sa ai indeplinite nevoile de baza, alea din piramida lui Maslow: http://en.wikipedia.org/wiki/Maslow's_hierarchy_of_needs
    probabil le stiai deja.

    Starea generala pozitiva, cred la fel ca merge destul de bine cu agnosticismul, si un exemplu destul de concludent in cazul tau sunt eu. Ne cunoastem de atatia ani de zile…

  6. Am citit si mi-am reamintit cat de norocoasa sunt si cat de mult ar trebui sa ma bucur pentru lucrurile aparent banale din viata mea. Nu cred ca am apucat sa iti spun, dar in august, cu 3 zile inainte de a implini 25 de ani, am avut un accident de masina. Eram doar eu in masina; eu la volan, evident ;) Detaliile sunt mai putin importante. Cert e ca m-am rostogolit de vreo trei ori in sant. Toata masina s-a strans peste mine, pilonii de la cultura de vita de vie au spart toate geamurile.. si oricine, de pe orice alt loc din masina ar fi murit. Eu n-am avut decat o zgarietura. Acest lucru este destul de serios pentru un om ca mine, care nu se teme in viata de moarte, ci de a nu ramane ‘paralizata’, de a nu fi o povara pentru ceilalti. Am mai vazut clipuri de genul celui de mai sus, dar poate ca nu ma consider la fel de puternica. E adevarat ce spunea cineva intr-un comentariu precedent.. : e altfel cand ti-ai trait viata ‘normal’ (or close to that) si trebuie deodata sa te confrunti cu asa ceva. Nu spun ca e mai greu, dar sunt situatii diferite. Iti formezi deja caracterul si accepti mai greu ca nu mai poti face tot ce-ti placea inainte. Luat individual, poate cel mult sa ne dea un exemplu, dar se va uita… Asa cum am uitat si eu ce norocoasa am fost ca am supravietuit, si mai ales intreaga.
    Am ajuns acasa dupa accident. Nu le-am spus nimic alor mei. Ii observam, ii luam in brate pe rand… si ma bucuram nespus ca ii vedeam. Nu prea intelegeau ei de ce eram atat de emotionala. Am stat un weekend cu ei. Am incercat sa organizez o masa in familie, dar fiecare avea programul super incarcat si toti gaseau diferite motive pentru a nu ne sincroniza. Pana la urma, a trebuit sa le spun ce s-a intamplat si de ce e atat de important pentru mine sa petrec timp cu ei toti. Eu ajunsesem sa imi reorganizez scara valorilor. Apreciam alte lucruri… Cred ca niciodata n-o sa mai pun viata profesionala in fata familiei sau a sentimentelor. Dar nu e numai asta. Ar fi super daca ar putea fiecare sa primeasca o asemenea ‘desteptare’ (cu happy ending insa) pentru a reinvata sa traiasca! Ne complexam, cadem deseori in deznadejde, ne descurajam sau avem zile proaste fara vreun motiv evident. De cele mai multe ori, cu cat avem mai mult pe plan material, cu atat ne este mai greu, mai rau. Eu nu cred ca baiatul ala a gasit neaparat elixirul fericirii, ci ceva care il face pe el fericit! Si face acel lucru in fiecare zi… Iar daca tu esti multumit, ii vei influenta si pe cei din jurul tau.
    Well, eu am intrat din nou in banalul cotidian si am uitat de acea ‘desteptare’ pentru cateva luni. Sper ca fiecare sa gaseasca ceva ce le place si sa ii motiveze zilnic. Si sa va uitati mai ales la lucrurile simple care ne inconjoara. Ca nu sunt secrete.. :)

    Cat despre latura ta ‘agnostica’, iti recomand un alt film: The Man from Earth (2007). Nu este foarte promovat, dar te face sa gandesti si stiu ca-ti place asta :)

    Mersi pentru post, .m!

  7. Pesimist convins ,legile lui Murphy sunt pentru mine precum biblia .Am vazut sts-ul tau de pe ymsger si nu stiu de ce dar am simtit nevoia sa dau feedback :”Cum ar fi sa gandim pozitiv? de azi incolo” ,raspunsul meu a fost : “ar fi dezamagitor la sfarsitul fiecarei zile ” .Nu apucasem sa citesc postul si m-ai indrumat sa o fac ,cand am dat raspunsul ma gandeam la ideea sa gandesti pozitiv anticipat ,idee care mi se pare foarte proasta tinand cont ca sunt atatea lucruri care pot merge prost indiferent de actiunile tale si asta ar duce clar la dezamagire .In schimb ,ideea de a reflecta la anumite intamplari si a vedea partea pozitiva este geniala si sunt de acord 100% .
    Acum cateva luni mi-a recomandat prietena un film care ,spunea ea “o sa iti schimbe viata si modul de gandire ” ,am cautat respectivul film/documentar/interviu/frecti la picior de lemn si m-am uitat la trailer ,de cand am vazut trailerul i-am spus D’soarei cu pricina cam pe unde bate ideea filmului si ce vrea sa ne zica ,am vazut filmul am constatat ca aveam dreptate “daca vrei poti ,daca chiar iti doresti SI FACI CEVA IN SENSUL ASTA se va intampla ” o chestie logica care o stim cu toti de mici ,partea cu “sa gandim pozitiv pentru ca emitem unde/valuri/bolboroci in univers si universul ne raspunde cu aceeasi moneda mi s-a parut SF si aberanta ,cunosc si eu si probabil si voi oameni care nu au gandit pozitiv si colorat o viata si au mers cu raul in fata si totusi au realizat tot ce si-au propus ,in concluzie filmul ne spune un lucru pe care il stim toti “DACA VREI CU ADEVARAT .. POTI! ” .
    Ma consider un om practic ,de aceea eu as cauta metode sa fac rost de bani sa cobor sa imi iau tigari sau as cauta o alta sursa din care sa obtin acele tigari atat de “necesare”.
    Nu am de gand sa comentez apropo de cazul “nefericitului” care e de fapt fericit pt ca ar suna sarcastic si rautacios comentariul .
    In alta ordine de idei ,buna ideea ,frumos feedback so far ,iti citesc blogul de ceva timp si sper sa continui treaba in acelasi stil .

    Bogdan .

  8. tipul nu este decat un alt exemplu…
    pe dicovery sunt the rollofs.o familie in care mama,tatal si unul din cei 3 copii sufera de nanism.
    merita vazut, macar ocazional.te fac sa-i admiri prin puterea, determinarea si pofta cu care-si traiesc viata.
    sunt o gramada de oameni ce au un handicap, o dizabilitate, o boala…si traiesc cu ea la fel de bine.

    trust me, I know;)

  9. @Mircea – da, adica sunt pitici. Am vazut emisiunea. Ii prezinta cum se chinuie sa “supravietuiasca” – cum se duc la mall si nu ajung la rafturi, etc.

    Ariel’s last blog post..Hair Peace

  10. Cool post! :) Nice to see this side of yours (nu ca as sti multe din ele, de fapt).

    Mi-ai amintit de un prieten care-i actor de teatru si intr-o vreme castiga asa putin incat probabil ca multi dintre noi nu si-ar putea nici macar imagina cum se poate trai doar din banii aia. Imi povestea odata cum isi impartea banii ca sa poata manca, pe cat posibil, variat si sanatos; si ce m-a impresionat la el atunci a fost ca nu numai ca nu-si plangea de mila, dar parea chiar incantat de faptul ca a gasit solutii la “situatie”.

    De curand ma gandeam (pornind de la exemple din jurul meu) ca e posibil ca multi oameni sa confunde “a te bucura de ce ai” cu “a te multumi cu ce ai” si asta ar fi un motiv pentru care ei resping gandirea pozitiva de care spui tu aici. Suna plauzibil?

  11. @ariel
    //poate pentru tine e usor sa te si pisi, dar piticii aia nu ajung nici la buda.poate pentru tine e usor sa te duci la film.piticii aia vad doar scaune.
    cred ca nu mai e rost sa continui cu exemplele.
    e frumos sa poti vedea viata de la 180 de cm, nu?

  12. din intamplare am dat si eu peste blogul tau si am fost interesata sa vad ce ai de spus referitor la gandirea pozitiva.
    da, este adv, putem face aproape orice…prin gandire. de la gandire porneste totul. in viata asta cel putin;)
    dar, ca sa poti ajunge sa gandesti pozitiv…trb sa incepi sa apreciezi lucrurile pe care le ai, sa te bucuri din orice mic lucru care ti se intampla.
    ceea ce este atat de greu in ziua de azi … majoritatea dorind tot timpul ce NU au.

    • @andra: am inceput sa fac asta acum ceva vreme, si crede-ma pe cuvant ca ma bucur ca un copil din foarte multe chestii, iar situatiile aiurea, care inevitabil se intampla, nu mai au efect asa puternic asupra mea…

  13. Nick Vujicic a fost la mine la Biserica, si una e sa-l vezi pe viu. E cel mai curajos om care a trait vrodata si are cea mai mare vointa de viata. Te poate schimba pe loc.

  14. Wow, mi se pare genial ca un an dupa ce ai scris acest articol eu il regasesc (si imi gasesc si numele cu link in el) cautand pe google “ceva sa incepi ziua frumos”. Internetul ruleaza. :)

  15. Pingback: Nimic nu este imposibil! | .marius rANTing away

Comments are closed.