[PROMO] Suporta-ne!

Nu atat pe noi, cat pe ei, si anume.

Trupa inca fara nume bine definit, cunoscuta si ca “The Mishu Calian Band” are nevoie de ajutorul nostru pentru a finaliza primul lor album. S-au gandit baietii sa ne priveze de 2 – 3 beri intr-o seara, si eu zic ca se vand cam ieftin, dar facem sa fie bine, nu?

3 piese de exceptie, Viteza sangelui meu, Mitel si Scrum. Le-ati auzit in concerte, v-au placut, si o bere doua nu e mult, nu?! Pe langa asta, pentru ca tot suntem in Romania, si aici merg reducerile si vanzarile BULK, daca le cumparati pe toate 3 veti primi o copie semnata a primului lor album, in momentul in care o sa fie scos pe piata.

Mai multe detalii, si linkuri spre magazinul online, la MISHU pe blog, adica aici: http://www.doingtheartwork.com/suporta-ne/

*Acesta este un promo gratuit, bineinteles.

Sedinta Foto

Acum o luna, am fost nas la cununia unui cuplu tare fain, prieteni vechi de-ai mei, Catalin si Codruta. Ieri au ajuns in sfarsit pozele si la noi  de la minunatii Radu Vaidean si Alexandra Ciolomic, http://obiectivstudio.ro. O sa am un pic de triaj de facut, dar pana una alta, va arat un teaser dinte fotografiile facute la Castelul Banffy, Bontida.
Contrar aparentelor, mirele si nasul nu au fost plasati in poza cu ajutorul unui soft de manipulare foto ūüėÄ

Sa le uram casa de piatra, nu?

PS: S-a remarcat incaltamintea traditionala a baietilor, nu?

Earth Hour 2010

Earth Hour 2010 se apropie, e chiar dupa colt. Ca si anii trecuti, [2008] si [2009], o sa stingem consumatorii electrici pentru o ora intre 20:30 si 21:30 in 27 Martie.

Am stat la lumina lumanarilor anii trecuti, putem si acum. Traditia continua! Eu probabil voi fi in Le General,[Cluj, Eroilor 18, la etaj] unde am fost si in 2008, cu un concert la lumina lumanarilor sustinut de Chilli Familli.

Atentie la cai…

[via Anca]

Sa presupunem ca un tip pe nume Radu este atras de o femeie pe nume¬†Elena.¬†O invita la un film; ea accepta; se simt bine. Cateva seri mai tarziu,¬†o invita la cina si iar se simt bine impreuna. Continua sa se¬†intalneasca in mod regulat si dupa o vreme nici unul din ei nu se mai¬†vede cu altcineva.¬†Apoi, intr-o seara cand se duc spre casa, un gand ii trece Elenei prin¬†minte, si fara sa se gandeasca prea bine, spunecu voce tare: “Iti dai¬†seama ca azi se fac sase luni de cand ne vedem?”¬†Liniste in masina. Pentru Elena, este o tacere acuta. Se¬†gandeste:Doamne, ma gandesc daca l-a deranjat ca am spus asta. Poate¬†se simte restrans de relatia noastra; poate crede ca incerc sa-l imping¬†in vreo obligatie pe care nu o doreste, sau de care nu este sigur.

Iar Radu gandeste: Doamne. Sase luni.

Gandurile Elenei zboara: Dar, hei, nici eu nu sunt sigura ca vreau¬†acest fel de relatie. Cateodata as vrea sa am mai mult spatiu, sa am¬†timp sa ma gandesc daca chiar vreau sa continuam relatia in acest¬†sens, indreptandu-ne sigur spre… ¬†Adica, spre ce ne indreptam??? Doar ne vom intalni si vom pastra acest¬†nivel de intimitate? Ne indreptam catre casnicie? Catre copii? Catre o¬†viata impreuna? Sunt eu pregatita pentru un astfel de angajament?¬†Chiar cunosc aceasta persoana?

Radu gandeste: Asta inseamna ca a fost… sa vedem…in februarie am¬†inceput sa ne vedem si a fost chiar dupa ce mi-am luat masina, ceea ce¬†inseamna…off…trebuia sa schimb uleiul de mult.

Elena ..in valuri: S-a suparat. Vad asta pe fata lui.Poate ca interpretez gresit. Poate vrea mai mult din relatia noastra, mai multa intimitate, mai mult angajament; poate a simtit, inainte sa fi simtit eu, ca simteam o oarecare rezerva. Da, sunt sigura ca asta este. De aceea nu vrea sa spuna ce simte. Ii e teama sa nu fie respins!

Radu: Si o sa ii pun sa se uite la transmisie iar. Nu imi pasa ce spun cretinii aia, nu merge bine. Si ar face bine sa nu mai dea vina pe vremea rece de data asta, sunt peste 30 grade afara, iar masina asta merge parca ar fi masina de gunoi si le-am dat hotilor o groza de bani!

Elena gandeste: Este suparat. Si nu il condamn. Si eu as fi suparata. Doamne, ma simt atat de vinovata ca il fac sa treaca prin asta, dar nu pot sa nu simt ceea ce simt. Pur si simplu nu sunt sigura.

Radu: Probabil vor spune ca garantia este doar de 90 zile. Exact asta vor spune, jigodiile.

Elena gandeste: Poate sunt prea naiva, asteptand un cavaler calare pe calul lui alb, cand de fapt stau langa o persoana normala, o persoana cu care imi place sa fiu, o persoana de care chiar imi pasa, o persoana careia pare sa ii pese de mine. O persoana care sufera din cauza egocentrismului meu, fanteziilor mele romantice de scolarita.

Radu gandeste: Garantie? Vor garantie? O sa le dau naibii o garantie. O¬†sa iau garantia lor si o sa le-o bag…

“Radu,” zice Elena cu voce tare.
“Ce?” zice Radu, tresarind.
“Te rog, nu te tortura asa,” zice ea, cu ochii care incepeau sa se¬†umple de lacrimi.¬†“Poate n-ar fi trebuit… O Doamne, ma simt asa¬†de…” (Se opreste plangand in hohote.)

“Ce?” zice Radu.

“Sunt o proasta,” suspina Elena. “Vreau sa spun, stiu ca nu exista¬†cavaleri. Chiar stiu asta. Este o prostie. Nu exista nici un cavaler¬†si nici un cal.”

“Nici un cal?” zice Radu.

“Crezi ca sunt o proasta, nu?” zice Elena.

“Nu!” zice Radu, bucuros ca stie in sfarsit raspunsul corect.

“Doar ca… Doar ca eu… Eu am nevoie de timp,” zice Elena.

(O pauza de 15 secunde, timp in care Radu, gandind cat de repede poate, incearca sa gaseasca un raspuns sigur. In sfarsit gaseste unul care crede ca s-ar putea sa mearga.)

“Da,” zise el.

(Elena, profund miscata, ii atinge mana.)
“Oh, Radu, chiar simti asa?” zise ea.

“Cum asa?” zice Radu.

“Asa despre mine,” zise Elena.

“Oh,” zice Radu. “Da.”

(Elena se intoarce spre el si se uita fix in ochii lui, facandu-l sa devina foarte nervos pentru ce ar putea spune ea mai departe, mai ales daca implica un cal. In final ea vorbeste.)

“Iti multumesc, Radu,” zice ea.

“Iti multumesc,” zice Radu.

Apoi o duce acasa. Ea se intinde pe pat, un suflet in conflict, torturat si plange pana in zori, in timp ce Radu deschide o punga de alune, deschide televizorul, si imediat este puternic absorbit de o reluare a unui meci de tenis intre doi cehi despre care nu a auzit niciodata. O mica voce din adancul mintii ii spune ca s-a intamplat ceva important acolo in masina, dar este destul de sigur ca nu va putea intelege niciodata ce, asa ca se gandeste ca este mai bine sa nu-i de importanta.

A doua zi Elena isi va suna cea mai buna prietena sau poate doua din ele, si vor vorbi despre aceasta situatie timp de sase ore in continuu. In detaliu, vor analiza tot e ea a zis si tot ce el a zis, trecand peste asta iar si iar, analizand fiecare cuvant, expresie si gest pentru subintelesuri, luand in considerare orice ramificatie posibila. Vor continua sa deschida acest subiect, din cand in cand, timp de saptamani, poate luni, neajungand niciodata la o concluze definitiva, dar nici neplictisindu-se niciodata de subiect.

In acest timp, Radu, in timp ce joaca tenis cu un prieten comun de-al lui si al Elenei, va face o pauza chiar inainte de a servi si va spune:
“Nelule, Elena a avut vreodata un cal?”


Publicata in “Supa de Pui pentru Suflet de Femeie”, aparuta la Editura
Amaltea, 1999 pg. 145 sub titlul “Ce nu inteleg femeile despre barbati
” de Mark Victor Hansen si Jack Canfield”

Si un mare FAIL de la Antena1

Nu am vrut sa scriu despre Mile, pentru ca nu era locul meu, dar sper ca ii va fi mai bine acolo unde e. Odihneste-te in pace!

Insa, emisiunea Acces Direct a reusit sa faca o gafa imensa… Au adus-o pe Valeria Arnautu care a cantat o piesa sarbeasca in memoria lui Mile Carpenisan, si in mijlocul platoului trona langa 2 lumanari aprinse poza lui Groparu, bun prieten cu Mile care in momentul asta este la Timisoara, pentru a il conduce pe Mile pe ultimul drum…

Cum se poate face o asemenea GRESEALA?! Cum poti sa iti bati joc de un om, care daca nu ma insel fix pentru antene a lucrat? E o gluma macabra…

Inregistrarea emisiunii aici.