Ultimele 3 saptamani

Ultimele 3 saptamani au fost geniale pentru mine!

In prima a fost TIFF‘ul, unde am reintalnit oamenii faini, voluntarii si staff-ul, si am cunoscut oameni noi superbi! 10 zile de filme, party’uri si treburile de rigoare. De 4 ani colaborez cu ei, si de fiecare data a fost mai genial ca data trecuta! Dimineata la birou, dupa-amiaza la festival, si seara la party-uri. Oboseala s-a acumulat incet incet, dar apoi a venit concediul, primul considerabil (adica mai mult de un weekend + o zi doua pe langa departe de birou) din ultimii ani, pe care l-am petrecut cu nepoteii mei Alex si Stefan si cu parintii mei (bunicii lor).

Treziri de dimineata, mers la piscina, mers la fotbal, vizitat rubedeniile surprizele din ouale Kinder sau pungile cu pufuleti, energie vie in cei doi pitici de 9 si 5 ani. E prima data pentru ei cand viziteaza romania, cand vad vaci si oi si bivoli pe marginea drumului, prima data cand se suie intr-un tramvai de Cluj, sau un tren minunat oferit de CFR. Prima data si pentru mine cand doi pitici s-au lipit de mine in halul asta, cand ma trezeam noaptea sa ii invelesc, sau sa ii linistesc daca au visat urat, spalat pe dinti de doua ori dimineata si de doua ori seara cu fiecare din ei in parte, unuia ii plac cerealele cu miere, celuilalt cu ciocolata, unul face numai dus, si celalalt numai baie, fiecare cu jucariile lui, cu paharul lui cu lapte sau mingea lui.

Am doi nepoti minunati, si mi-e un pic mila de sora-mea cand se vor intoarce la ea la cat au fost de rasfatati aici de toata lumea, dar ii multumesc ca a avut puterea sa se desparta de ei si sa ii trimita la noi in Romania.

Concediul s-a terminat, piticii au plecat la Targu Mures, spre ceilalti bunici si in 16 iulie pleaca inapoi in state… de doua zile de cand nu i-am vazut, ma trezesc dimineata si ma astept sa ii vad langa mine… Mi-e tare dor de ei deja.

Nuah, cum sa nu existe motive sa fiu fericit?! Fericirea-i un lucru marunt!