Sunt tanar doamna
Autor versuri: Mircea Dinescu
Sunt tanar, Doamna, vinul ma stie pe de rost
si ochiul sclav imi cara fecioarele prin sange,
cum as putea intoarce copilul care-am fost
cand carne-mi infloreste si doar uitarea plange.
Sunt tanar, Doamna, lucruri am asezat destul
ca sa pricep caderea din somn spre echilibru,
dar bulgari de lumina dac-as manca, satul
nu m-as incape inca in pielea mea de tigru.
Sunt tanar, Doamna, tanar cu spatele frumos
si vreau drept hrana lapte din sfarcuri de cometa,
sa-mi creasca ceru-n suflet si stele in os
si sa dezmint zapada pierdut in piureta.
Sunt tanar, Doamna, inca aripile ma tin
chiar de ating pamantul pe aproape cu genunchii,
aceasta putrezire ma-mbata ca un vin
caci simt curgand printr-insa bunicile si unchii.
Sunt tanar, Doamna, tanar, de-aceea nu te cred,
oricat mi-ai spune, timpul nu-si ascute gheara
desi arcasi cetii spre mine isi reped
sagetile vestirii, sunt tanar. Buna seara!
Rânduri scrise acum câteva zile datorită stării, nu datorită faptului că am citit versurile lui Dinescu
Zenit
Domnule, sunt tânără!
De ce să-ntorc eu azi privirea?
Către frunze ofilite
Către gânduri răsfoite
Iar È™i iar…
De ce să caut ordinea
În așternutul cald al amintirii?
E în zadar…
De ce să țip când e rumoare
ÃŽn jurul meu;
Când lumea fuge,
Când se grăbește spre răcoare?
De ce să caut împlinirea
În umbra amară a iubirii?
Degeaba încerci să mă îndrumi
Spre urmele lăsate chiar de tine!
Tu n-ai știut s-accepți:
Tăcerea, țipătul, iubirea.
Tu n-ai știut să uiți:
Durerea, efemerul, despărțirea.
Adio, domnule!
Sunt tânără!
Cristina
Suna foarte bine Cristina! keep it up!
Tare piesa.
“De ce să caut ordinea
În așternutul cald al amintirii?
E în zadar…”