Hai ca vad ca lumea se agita in legatura cu terminarea adreselor IP. Well, nu e mare branza. Am scris si in aprilie 2010 tangential cu asta, orientat spre partea de administrare, dar din lipsa de subiecte, avem ziaristi care nu stiu despre ce  scriu si se gasesc si ei in treaba, ca doar asa-i in tenis.

Adresele IP  din zilele noastre sunt exprimate conform standardului IPv4 definit prin septembrie 1981 [conform RFC 791] si putea sa acopere 4,2 miliarde (2 la puterea 32) clienti. Pentru anii 80, acest numar nu era doar imens, era mai mult decat intangibil. Cu timpul, in anii 90 au aparut semne ca penetrarea internetului e intr-o crestere exponentiala dupa ce oamenii au inceput sa foloseasca in masa dial-up acasa, apoi a intervenit DSL-ul, reteaua de cartier etc. ca sa se ajunga in zilele noastre cand majoritatea smart-phone-urilor si device-urilor au nevoie de o adresa IP ca sa functioneze la parametri normali.

Prin 1996, inginerii din telecomunicatii si-au dat seama de problema si au inceput sa lucreze la un standard nou care sa acopere nevoia din ce in ce mai mare de adrese, asa ca in 1998 [conform RFC 2460] s-a creat standardul IPv6, care poate sa acopere 3.4×10 la puterea 38 clienti (340 undecillion) spre deosebire de 2 la puterea 32 (4,2 miliarde).

Pe scurt, trecerea de la IPv4 la IPv6 va fi pentru utilizatorii normali de internet o tranzitie transparenta, care nu o sa ne prea dea batai de cap zic… Poate celor care folosesc inca calculatoare din mezozoic, dar aia sunt putini, cred.

Toata povestea din presa a inceput zilele trecute cand ultimele blocuri de adrese IP IPv4 au fost pasate de la autoritatea in domeniu IANA spre registrele regionale (RIR) din imaginea de mai jos, chestie foarte naturala de altfel, pregatita si asteptata de multa vreme.

Mai multe detalii despre toate astea gasiti pe pagina “IPv4 Address Exhaustion“