Vineri seara, am ajuns la o sesiune de intrebari si raspunsuri organizata de The Practice pentru Rosia Montana Gold Corporation (RMGC). Nu stiam mai multe decat un onliner obisnuit despre Rosia Montana pana vineri, nu mi-am facut timp sa fac o vizita pe acolo sa ma informez ce si cum, nu am fost la nici un Fan Fest pana acum. Am presentimentul ca o sa fie un post lung, asa ca daca aveti chef de ceea ce credeam eu ca o sa fie brainwashing, continuati. Daca nu aveti chef, puteti da scroll la comentarii direct, si sa ma intrebati “de ce… ?”
Am fost acolo o gasca de oameni din online-ul de Transilvania si eram impartiti evident in cele 3 tabere standard: cei pro, cei contra si cei care aveau nevoie de mai multe informatii. Am primit o gramada de asemenea informatii pe care nu le aveam pana acum, m-am mai documentat un pic intre timp, multumescu-ti tie Google, si in acest moment tind sa intru in tabara celor care sunt un pic mai pro RMGC decat eram pana acum. Cum zic si altii prin online, RMGC nu e o corporatie malefica care vrea sa ne fure aurul si sa plece cu el in Caraibe, dar este o corporatie care vrea sa faca bani. Chestia misto, e ca din toata valoarea aia a proiectului de 7,5 miliarde de dolari, o buna bucata ramane pe plaiurile mioritice (un pic mai bine de 4 miliarde USD) prin diverse impozite catre stat, investitii in zona, sau pe piata de furnizori. Cifrele, le gasiti la ei pe site mai concludente, evident.
Toata lumea urla ca o sa ne moara oaia vecinului din cauza cianurilor folosite. Dupa prezentarea vazuta, minunatele cianuri, nu sunt folosite pe camp, sunt folosite intr-un mediu izolat, apoi neutralizate, concentratia de cianura care va ajunge in iazul de decantare nu va fi mai mare decat concentratia de cianura prezenta intr-o ceasca de cafea (sub 7mg/l). M-am facut verde albastru portocaliu cand am auzit asta, pentru ca tocmai ce sorbisem cu pofta ultima gura dintr-o ceasca de cafea pe care o aveam in mana! Voi stiati ca exista cianura in cafea? Eu, recunosc ca nu stiam… Pe subiectul asta, folosirea cianurilor este acceptata de UE, si este folosita la scara larga pe glob, de la SUA pana la Noua Zeelanda, in aceleasi conditii practicate si de RMGC, iar digul de retentie al sterilului, pare sa fie mai sigur decat zidul unui buncar antiatomic si mai are si cateva fail-safe-uri dupa el.
Monica Jitariuc, cea care ai organizat din partea The Practice sesiunea de intrebari si raspunsuri si moderatorul discutiei, ai fost o simpatica si jumatate, ma inclin! Iti multumesc, a fost o seara informativa zic, si reusita, iar daca pe viitor o sa ma mai inviti la asemenea dezbateri, voi onora invitatiile cu o foarte mare placere. Singura chestie pe care o am de comentat aici, este ca ai pus prea mult accent pe intrebari venite in prealabil, de la persoane care nu erau acolo. Sunt bune ele pentru ice breaking, dar cand s-a incalzit publicul, lasa-i sa se desfasoare 😉
Dragos Tanase, directorul general RMGC, e un bun om de vanzari, si-a vandut marfa bine, cu argumente, statistici, poze si istorie personala. Au fost cateva intrebari care necesitau un raspuns mult mai scurt decat cel pe care l-a oferit el, dar au fost cu mult mai comprehensive in acest fel. Am fi avut poate nevoie de un pic mai mult timp pentru stilul acesta de raspunsuri.
Catalin Hosu, purtatorul de cuvant RMGC si “bloggerul oficial” al corporatiei, a punctat si completat foarte bine cand a fost cazul. Mi-a lasat impresia de om informat, deschis si dispus sa discute cu cei care au intrebari, asa ca nu va sfiiti sa il trageti de maneca daca simtiti ca vreti sa aflati ceva mai mult despre Rosia Montana sau RMGC, ca doar e “Communications Officer”.
As mai avea multe de zis dar cred ca ati inteles idea principala. In limita informatiilor disponibile, o sa va raspund la ce intrebari aveti, daca nu stiu, o sa incerc sa aflu, iar daca vreti sa imi combateti pozitia, butonul pentru comentarii functioneaza si in sensul asta.
