Life in a day in deschidere la Cinemateca TIFF

Incredibil cat de plina a fost sala la deschiderea Cinematecii TIFF din Cluj, aseara! Filmul prezentat a fost Life In a day, pe care l-am ratat in timpul TIFF-ului, si imi doream tare mult sa il vad. In primele minute am crezut ca am facut o greseala cand am plecat de la evenimentul la care am fost inainte si am ratat discursul Groparului, dar apoi mi-am dat seama ca experienta filmului a fost unica! Sper ca l-a inregistrat cineva pe Groparu totusi.

Filmul este format din user generated content, clipuri filmate in aceeasi zi, 24 Iulie 2010, de aproximativ 81.000 de oameni de pe glob, uploadate pe youtube, si montate de compania lui Ridley Scott, Scott Free UK. Nu are o poveste in sine, nu are o intriga, un deznodamant, sau un actor principal, s-au folosit cateva intrebari care sa ii ghideze pe oameni in producerea lor, de genul: Ce(pe cine) iubesti cel mai mult? De ce ti-e frica? Ce ai in buzunare sau in geanta acum?

Ce m-a izbit cel mai tare, a fost diferenta dintre culturile care au fost atinse in timpul filmului, diferentele dintre oameni, si asemanarile in acelasi timp. Nu mi-a placut in mod special subtitrarea, mai ales faptul ca erau minute intregi fara replici, dar ultima replica tradusa ramanea pe ecran pana la urmatoarea.

Rezultatul, e un produs finit, si vorba Alexandrei la final: “nu cred ca oamenii astia se uita la un melc cu atata rabdare, atata timp!”, petru ca genericul de final are in prim plan un melc. Da, este unul din putinele filme la care lumea nu s-a ridicat imediat dupa terminarea lui, si au urmarit genericul de final, si da, cred ca s-ar fi aplaudat daca erau regizorii sau producatorii in sala.

Il recomand cu incredere, preferabil la cinematograf.

Urmeaza la Cinemateca TIFF, pelicula Never Let me Go (2010), joi, 3 Noiembrie 2011. Biletul de intrarea la proiecţii este de 5 lei, si acestea au loc in fiecare Joi la cinema Victoria in Cluj-Napoca.

Pentru mai multe informatii despre programul Cinematecii, accesaţi site-ul APFR sau pagina de Facebook.

Incredibil cat de prost ma simt

Am stat azi ore bune in vant, praf, un pic frig, un pic soare, la institutia statului care iti verifica masina, iti ia banii si apoi iti spune ceva ce probabil stiai deja: RAR-ul. Totusi, am avut ocazia sa stau sa discut cu niste oameni deosebiti. Smecherasul de cartier care astepta cu un Opel Corsa, si stia tot ce misca in cam orice domeniu, ca el a fost in Germania, si stie, un tip care face instalatii de gaz in casele oamenilor, cu sotia si un Opel Zafira, un mecanic priceput care la fel ca smecherasul de dinainte stia multe, se baga in discutii aiurea si sincer am ajuns la concluzia ca manca o gramada de cacat, cu un Seat Leon. Dar nu astia is oamenii deosebiti, ci un domn, la vreo 60 de ani, imbracat foarte cu gust, o banduliera interesanta, si ochelari heliomati. Fuma linistit, apasat langa grup, nu se baga ca musca in lapte in conversatii, si le-a dat celor doi smecherasi de vreo doua ori peste bot cu un mare stil.

Dupa ce restul s-au rasfirat, am reusit sa ne petrecem mare parte din cele 6 ore de stat la asteptat impreuna, sa bem cafea dupa cafea, sa vorbim, sa discutam, sa fumam. Era si singurul care avea bricheta. Omul a fost la viata lui sef de service auto, dar se vedea ca era trecut prin viata cu stil. Mi-a tradus niste chestii de pe brief-ul masinii mele, dupa ce a citit intr-o germana perfecta treburile de acolo, si mi le-a si explicat frumos. Am povestit de Romania ca stat, de institutile acestui stat, de scindarea Realitatea TV, despre firme de investitii, bujii, nepotisme, sonde lambda, spaga, familie, coruptie, vanzatoarele din magazine, cam despre orice.

Omul era fix in fata mea la RAR, cu o masina adusa din Germania pentru fiica lui. Un golf misto de prin 2008, ales la mustata de el personal, ca doar a fost in domeniu atata vreme. Am stat pe final si am mai asteptat dupa ce s-au terminat testele inca aproape o ora jumate, doar sa iasa doamna de la ghiseu cu un teanc de acte, sa dea la toti cei care asteptau cuminti acolo, mai putin lui… Mi-a fost tare mila de el poate chiar un pic rusine ca mi-au terminat mie inaintea lui. Mai-mai ca as mai fi stat cu el, dar ma grabeam inapoi spre centru.. Nu am schimbat numere de telefon, nu cred ca o sa il mai intalnesc vreodata.

Cand am ajuns in centru, mi-am dat seama ca am comis o gafa de proportii…

Am plecat cu bricheta lui!