Ce-i de spus despre o carte slabă, decât adevărul?!

Acest articol este un Guest Post, de Marius Pop, “Autorul”.

Ce-i de spus despre o carte slabă, decât adevărul?!

Cartea asta, ”Călătoria închipuită a trei prieteni în TransSiberian”, ar fi avut maxime șanse de reușită dacă ar fi  fost lansată într-un spital ce tratează afecțiuni de vedere. Într-un format audio-book, s-ar fi bucurat de aprecierea multor amatori de lectură din casa de surzi.

Probabil de aceea autorul a încercat ascunderea ei într-un morman de cărți în format digital, de cumpărat și de citit doar cu scule sofisticate. Pare a fi o manevră de publicare pe șest, ca și doctoranzii care, stresați că n-au suficiente articole publicate în periodice cotate ISI, bagă materiale din referate pe la reviste de mâna a șaișpea, rugându-se ca nimeni să nu bage de seamă. Paradoxalul ”Publicare în speranța că n-o să observe nimeni”, asta pare a fi.

Apoi, are o copertă urâtă. Bănuiesc că autorul a făcut imaginea aia în Paint, (el știind să scrie, domnule, nu să facă design), i-a dat salvare în ceva format tif, și când a încărcat-o pe Amazon s-a mirat că de ce culorile îi sunt invers. Că înainte era un om care stătea în zăpadă, cu capul în jos, nu o fantomă ce stătea în întuneric, cum arată acuma.

Mai departe – băgăm de seamă ca e doar o primă parte a poveștii mari, intitulată cu o comică autosuficiență „Sankt Petersburg”. Dragilor, veți găsi un singur capitol cu referire la acest oraș. Mai multe scrie despre Cluj-Napoca decât de Sankt Petersburg. Cartea-i plină de întâmplări savuroase și idei ce par adânci, nici vorbă de descrieri ale orașelor din Rusia. Te-ai aștepta la un jurnal de călătorie, văzând titlul, dar nu.

În rest, cartea-i bună. Îl cunosc personal pe autor și le cam are pe astea, cu scrisul. Prețul – deh, ce să zicem, oricum cade Euro până la Crăciun.

Poftă mare!

Autorul. [n.r. Autorul Cărţii]

***

Cunoscând-ul pe Marius Pop şi citind  preview-ul cărţii pe Amazon, publicarea articolului de mai sus nu cred că mai are nevoie de alte motivări. Eu am deja cartea, şi mă aşteaptă cuminte pe tabletă să o savurez complet cand o să am un pic de timp.

Time Lapse: “Icicle of death”

Şi dacă e duminică, e Time Lapse!

Time Lapse este o tehnică a cinematografiei, care presupune fotografierea repetată la intervale prestabilite a unui obiect, peisaj, construcţie, fenomen al naturii etc. şi redarea fotografiilor la o viteză mult mai mare decat viteza la care au fost imortalizate pentru a crea un efect care să sugereze o accelerare a evenimentelor.

De exemplu, o scenă fotografiată o dată la fiecare secundă, şi apoi redată cu un frame rate de 30fps (frames per second), o să inducă o creştere in vietza acţiunii de 30 de ori.

Clipul de mai jos, a fost filmat de o echipă BBC în cadrul emisiunii “BBC One series Frozen Planet”, folosind tehnologia Time Lapse. Diferenţa de temperatură în timpul iernii dintre aerul de deasupra oceanului şi apa oceanului este foarte mare, iar un astfel de filon de gheaţă poate să prindă contur, dar o explicaţie detaliată, venind de la Dr Mark Brandon, Polar oceanographer, @ The Open University puteţi găsi sub clip.

HOW DOES A BRINICLE FORM?
Dr Mark Brandon Polar oceanographer, The Open University

Freezing sea water doesn’t make ice like the stuff you grow in your freezer. Instead of a solid dense lump, it is more like a seawater-soaked sponge with a tiny network of brine channels within it.

In winter, the air temperature above the sea ice can be below -20C, whereas the sea water is only about -1.9C. Heat flows from the warmer sea up to the very cold air, forming new ice from the bottom. The salt in this newly formed ice is concentrated and pushed into the brine channels. And because it is very cold and salty, it is denser than the water beneath.

The result is the brine sinks in a descending plume. But as this extremely cold brine leaves the sea ice, it freezes the relatively fresh seawater it comes in contact with. This forms a fragile tube of ice around the descending plume, which grows into what has been called a brinicle.

Brinicles are found in both the Arctic and the Antarctic, but it has to be relatively calm for them to grow as long as the ones the Frozen Planet team observed.

The icy phenomenon is caused by cold, sinking brine, which is more dense than the rest of the sea water. It forms a brinicle as it contacts warmer water below the surface.

Mr Miller set up the rig of timelapse equipment to capture the growing brinicle under the ice at Little Razorback Island, near Antarctica’s Ross Archipelago.

“When we were exploring around that island we came across an area where there had been three or four [brinicles] previously and there was one actually happening,” Mr Miller told BBC Nature.

The diving specialists noted the temperature and returned to the area as soon as the same conditions were repeated.

“It was a bit of a race against time because no-one really knew how fast they formed,” said Mr Miller.

“The one we’d seen a week before was getting longer in front of our eyes… the whole thing only took five, six hours.”

Azi, #cinematecaTIFF e Biutiful!

Şi după cum ne-au obişnuit, dacă e Joi, e Cinemateca TIFF, la Victoria, de la 20:00. In seara aceasta, rulează pelicula Biutiful, cu Javier Bardem în rolul principal.

Am apucat să îl văd în timpul TIFF 2011, dar diseară nu o să îl ratez pentru nimic în lume. E povestea unui om simplu, un om cu probleme materiale, spirituale şi de sănătate, un om fără un job stabil dar cu doi copii, un om care se chinuie să pună mâncare pe masă familiei lui. Nu sunt genul de om care merge la un film de mai multe ori, dar azi o să fac o excepţie, pentru că merită!

 

Biletul de intrare la proiecţii este de 5 lei, iar acestea au loc in fiecare Joi la Cinema Victoria in Cluj-Napoca.

Pentru mai multe informatii despre programul Cinematecii TIFF, accesaţi site-ul APFR sau pagina de Facebook.

Game Of Thrones – Sezonul 2

Game of Thrones, sezonul 2 se apropie încet încet. Nu mai e mult până în Aprilie! Tocmai ce a fost lansat un scurt making of. Sezonul 2 o să acopere a doua carte a ciclului “A Song of Ice and Fire“, “A Clash of Kings”, dar păstrează titlul primei cărţi. Sunt un mare fan, am devorat clipul de vreo 3 ori până acum, şi pare foarte promiţător.

Dacă nu aţi citit cărţile până acum, vă recomand să o faceţi. George RR Martin scrie într-un mare fel 🙂

Time Lapse: “24 Hours in Dubai”

Şi dacă e duminică, e Time Lapse!

Time Lapse este o tehnică a cinematografiei, care presupune fotografierea repetată la intervale prestabilite a unui obiect, peisaj, construcţie, fenomen al naturii etc. şi redarea fotografiilor la o viteză mult mai mare decat viteza la care au fost imortalizate pentru a crea un efect care să sugereze o accelerare a evenimentelor.

De exemplu, o scenă fotografiată o dată la fiecare secundă, şi apoi redată cu un frame rate de 30fps (frames per second), o să inducă o creştere in vietza acţiunii de 30 de ori.

Clipul de mai jos, a fost filmat in perioada Aprilie 2011 – Iunie 2011, © Subodh Shetty Photography.

Clipul originl postat aici a fost filmat pe o durată de 24 de ore, începând cu ora 4AM, în 11/11/11 în Dubai, dar a fost sters de cel care l-a uploadat. Era mai mult decât genial şi arata ca o bucată super mişto dintr-un film SF. Aţi urmărit Stargate Atlantis? O să îl mai caut, şi dacă reapare o să îl postez din nou.

Invitaţie la #CinematecaTIFF: The Way Back

Şi după cum ne-am obişnuit, dacă e joi, e Cinemateca TIFF! Săptămâna asta avem ocazia să (re)vedem filmul “The Way Back” în regia lui Peter Weir.

The Way Back/ Drumul de întoarcere este un film puternic, în care Dragoş Bucur va putea fi văzut alături de actori precum Ed Harris, Colin Farrell sau Saoirse Ronan, într-unul dintre cele mai spectaculoase roluri din cariera sa.

Inspirată din romanul The Long Walk: The True Story of a Trek to Freedom al autorului polonez Slawomir Rawicz, drama The Way Back/ Drumul de întoarcere are în centrul acţiunii un grup de prizonieri de diverse naţionalităţi dintr-un gulag siberian care reuşeşte să evadeze şi să îşi croiască drum spre India.

Aşadar, diseară, joi, de la ora 20:00, am pentru voi o invitaţie dublă la Cinema Victoria. Tot ce trebuie să faceti, este să lăsaţi un comentariu mai jos şi după ce aţi văzut filmul să îmi scrieţi cateva cuvinte despre ce v-a plăcut sau nu v-a plăcut la el!

Biletul de intrare la proiecţii este de 5 lei, si acestea au loc in fiecare Joi la Cinema Victoria in Cluj-Napoca.

Pentru mai multe informatii despre programul Cinematecii TIFF, accesaţi site-ul APFR sau pagina de Facebook.

Sa revenim la bucle

Nu, nu la buclele creţe care iţi provoacă spasme la muşchii gâtului când ochii fug după ele, şi nici la bucle infinite sau bucle economice. Mă refer la buclele pe care le faceam acum mulţi ani de zile, cu Adişor, Radu, Lorand. Bucle cu maşina. Nu e nimic complicat, e nevoie doar de doi trei prieteni, o maşină, ceva timp şi plăcerea de a conduce. Pe scurt, o buclă pentru noi însemna să ieşim din Cluj printr-o parte şi să ne întoarcem pe altă parte. Aşa că am avut parte de plimbări felurite. Printre traseele noastre, au fost drumuri de genul Cluj – Turda – Buru – Luna de Sus – Cluj (imaginea 1) sau Cluj – Cojocna – Turda – Cluj (imaginea 2) şi multe altele. E un exerciţiu bun pentru curaţarea creierului, limpezirea gândurilor, poveşti între prieteni şi normal, amintiri faine de genul asta.

După ce am cumparat-o pe Florica, eram într-o zi cu Ovidiu, şi trebuia să ajungem până la aeroport şi apoi până la Metro. Din Gheorgheni am ajuns la aeroportul Cluj, ne-am făcut făcutele, şi apoi am mers la capătul pistei de pe strada Elicei să vedem o aterizare frumoasă, filmată aici. Spre Metro am plecat după aterizare, dar vroiam să vad centura cea nouă dinspre Apahida spre Bulevardul Muncii care tocmai ce fusese inaugurată, cu un drum scăpam şi de traficul din centru de la ora de vârf, aşa că am pornit spre centură, am ajuns la gară, am stat o vreme in trafic în zona aia, cu direcţia spre Tăietura Turcului, dar pe drum, a încolţit ideea de buclă şi duşi am fost spre ieşirea de Zalău, am făcut stânga înapoi spre E60 înainte de Nădaşelu. Înapoi în drum spre Cluj, am facut un scurt popas si la Pensiunea Milenium, unde am mâncat o tochitură cu mămăliguţă de vis. Priveliştea de acolo de sus e incredibilă! Vreau sa mai merg în curând, înainte să dea zăpezile şi să nu mai pot urca. După ce am mâncat, am pornit inapoi spre Cluj, şi vroiam sa ajungem la Metro, dar era deja 21:45 aşa că am lăsat cumpărăturile pentru o altă zi. Cum vi se pare ideea de buclă? Aţi făcut ceva similar? Dacă nu, vă sugerez să încercaţi!

În Oradea, la Lactobar Retro Bistro

Acum două săptămâni am ajuns la Oradea cu ocazia conferinţei BizTech 2011 la invitaţia celor de la CG&GC, şi primul lucru pe care l-am făcut a fost să cer indicaţii spre Lactobar-ul despre care am auzit atâtea până acum, şi tare bine am făcut! E o cu totul altă lume!

Că mi-a păcut la nebunie, e puţin spus, şi o să vă spun şi de ce. Decorul te duce înapoi în timp in perioada comunistă, atenţia la detalii este unul din punctele lor forte dar oricât aş încerca, nu aş putea să va descriu în cuvinte nici o zecime din ce e acolo, aşa că o să vă las cu pozele de mai jos. Dar înainte de poze, mi-au mai plăcut şi vreau să menţionez curăţenia din local, stâlpii cu vopsea lavabilă pe care vizitatorii se pot semna, modul în care chelneriţele s-au comportat, ne-au luat comanda sau cum aşteaptau următorul client lângă intrarea în local, aşa cum de altfel e şi normal. Vorba Nebuloasei, ne-am obişnuit noi prost până acum, şi ce ar trebui să fie normal ni se pare ieşit din comun. Mâncarea e delicioasă, deserturile sunt fenomenale, iar eu am cam rămas fără adjective în momentul ăsta. Pe scurt, mi-a plăcut la nebunie, vă las cu pozele furate împrumutate de la Lilişor, şi o să profit de orice drum spre Oradea să le fac o vizită.

Îi puteţi găsi în Oradea, pe strada Republicii, au orarul de la 8:00 la 23:00 de luni până duminică, şi îi puteţi găsi şi pe Facebook.

[poze via Lilişor]

Cuvinte pentru mimă

Stăteam aseară cu Ovidiu şi Simona, şi ne era dor de o sesiune de mimă. Cum eram numai noi trei, am modificat un pic regulile jocului, să putem juca în trei. Astfel, fiecare işi scria un cuvant pe o hârtie, si îl mima celorlalţi doi, urmând ca apoi în ordinea acelor de ceasornic să mimeze următorul, şi tot aşa. În contextul în care noi trei de obicei jucăm în aceeaşi echipă şi suntem destul de buni la asta, ne cunoaştem unul pe celalalt şi suntem al dracu’ de buni, a fost foarte distractiv.

Cuvintele de aseară, au fost destul de mişto, aşa că dacă nu aveţi idei, vă invit să le folosiţi:

  • Salahor
  • Portofoliu
  • Odgon
  • Cuirasat
  • Tulnic
  • Membrană
  • Narval
  • Iscusit
  • Teleghidat
  • Alzheimer
  • Gaică
  • Ciocoflender
  • Angioscopie
  • Tertip
  • Trilogie
  • Teoremă
  • Pufoaică
  • Dirijabil
  • Speranţă
  • Clondir
  • Cateter
  • Terchea Berchea
  • Cohortă
  • Prenatal
  • Aspartam
  • Contencios
  • Triferment
  • Pampas
  • Sinonim
  • Calambur
  • Prizonier
  • Plămadă
  • Consens
  • Strapontină
  • Bundiţă
  • Australopitec
  • Sinonim
Ce cuvinte buclucaşe mai aveţi?