După ce am așteptat aproape 3 zile să se downloadeze, și după un început destul de anost, In Bruges s-a dovedit a fi o comedie neagră remarcabilă. Am râs cu lacrimi, de fazele stupide, și în continuare îmi place minunata idee romantică servită de atâta vreme în filme: codul dintre hoți si criminali, ideea de loialitate între ei, onoarea care nu trebuie să fie pătată sub nici o formă, altfel devii doar un alt papagal nesemnificativ. Vouă nu vi se pare interesant conceptul?
Un pic plictisitor la început, fazele comice întârzie să apară, dar când își dau drumul, o fac cu brio! Umorul britanic e senzațional de cele mai multe ori, ca o gură de aer proaspăt la clasicele glume, extrem de previzibile de altfel, din filmele americane. Partea dramatică, nu poate să lipsească dintr-o comedie neagră e și ea prezentă acolo, intrigând și vrăjind in același timp cu flash-backuri și întâmplări curente merge ca unsă până la final. Despre latura romantică, nu pot să spun decât că e “un pic” cam trasă de păr, și se potrivește ca nuca în perete în context, dar se poate face abstracție de ea.
Toate puse la un loc, fac un film mai mult decât decent, așa că îi rămân dator vândut Georgianei pentru că mi l-a recomandat, și thumbs up pentru Collin Farrell, care nu e unul din favoriții mei, dar m-a surprins plăcut.
Piticul din poză, e Jordan Prentice pe care l-am tot văzut pe ici pe colo, și mi-a placut. Poza e luată de pe IMDB.
Pe Denzel Washington l-am vazut in multe filme si ma declar fanul lui. Dupa ce l-am vazut in Man on fire, am ramas cu o fixatie pentru el. I-am cam vazut majoritatea filmelor si il pastrez in lista actorilor mei preferati. Pe langa Denzel Washington, Man on fire mi-a dat si o piesa pe care cred ca am ascultat-o pe repeat de prea multe ori, Una palabra.
