Mi-a fost atrasă atenţia că nu am scris nimic despre ACTA, şi cum de obicei nu bag în seamă aceste trageri de mânecă, eram cât pe ce să o ignor, dar totuşi e mai bine să promovăm cât mai mult ce înseamnă ACTA, şi de ce ne poate îngrădi libertatea de care beneficiem acum când vine vorba de internet.
Oamenii frumoşi de la Creative Monkeyz au montat un clip care explică ce şi cum, pe care va invit să îl vizionaţi şi să îl arătaţi cat mai multor oameni:
Acum, după ce aţi vizionat clipul, semnaţi petiţia de aici:
Acum două săptămâni, o gaşcă de bloggeri am ajuns la Muzeul Farmaciei la invitaţia lui Aroneţ. Vă povesteam atunci, ce am văzut acolo, cum ne-a vrăjit domnul Radu Crişan ghidul/custodele muzeului şi cât de impresionaţi am rămas. Noi, bloggerii care ne-am implicat în campanie, nu vrem să ne oprim aici. Am reuşit împreună să creăm un pic de buzz şi awareness pe tema asta, dar cât de ipocriţi am fi dacă am trece pur şi simplu mai departe, fără sa facem follow-up? Eu cu siguranţă nu o să las asta să se întâmple, aşa că o să îl promovez mai departe în offline prietenilor, cunoştinţelor şi oamenilor care sunt dispuşi să mă asculte cum am facut-o şi până acum şi o să vă mai bat la cap şi pe voi, cititorii mei cu câte un update din când în când.
Aşadar, iată ce s-a făcut până acum:
Numărul de vizitatori a crescut, spune ghidul Radu Crișan, în special în rândul tinerilor – chiar dacă nu am aflat cifre oficiale, cred că asta arată un impact al articolelor despre muzeu în online
Un banner cu Muzeul Farmaciei a ajuns pe stadion! [link] Zeci de mii de spectatori, sute de mii de telespectatori au văzut mesajul „Vino la Muzeul Farmaciei” pe Cluj Arena, în timpul meciului U Cluj – Dinamo
S-a creat un site de prezentare al Muzeului – muzeulfarmaciei.ro – și urmează și actualizări într-un ritm mai firesc pentru online
Cei de la Muzeul de Istorie, de care ține Colecția de Istorie a Farmaciei (numele oficial) au creat și ei un site, pe blogspot.
Cel mai important: directoarea Muzeului, dna Carmen Ciongradi, s-a întâlnit cu moștenitorii casei Hintz, care sunt dispuși la o înțelegere amiabilă. Primul pas a fost făcut!
Tot Andrei, vă pune la dispoziţie bannere pentru mediile online în care activaţi:
“Vă invit să includeți pe blogurile voastre un banner care să le amintească cititorilor și prietenilor voștri de Muzeul Farmaciei – cu cât mai multă lume știe de acel loc și îl vizitează, cu atât mai bine! Avem bannere pătrate de 125 sau 250 de pixeli, unul pe lat, dar dacă aveți nevoie de alte dimensiuni, dați de veste și ne ocupăm, pentru că vrem să răspândim vestea cât mai departe.”
La intrebarea “Care este diferenta dintre o gaina?” raspunsul este simplu: “Are ambele picioare egale, mai ales dreptul!” Ba nu! Raspunsul este: Avem in Cluj, daca nu ati aflat deja, un Muzeu al Farmaciei!
Este un muzeu diferit fata de restul muzeelor, pentru ca sta ascuns in plina vedere, in buricul targului, si totusi, clujenii nu il cunosc, nu ii calca pragul. Se afla pe strada Ferdinand, colt cu Piata Unirii, dar poate numele de strazi nu sunt fortele tuturor, asa ca o sa va spun ca Piata Unirii este piata aia din centru unde il gasti pe Matei Corvin si Catedrala Reformata, Biserica Sf. Mihail, sau mai bine va spun ca e piata unde gasiti My Way, Janis Stuf, Diesel, si Vertigo? Intrarea se face prin gangul vis-a-vis cu Hotel Melody.
Este un muzeu diferit fata de restul muzeelor, pentru ca daca majoritatea au inchis lunea, si deschis in una din zilele de weekend, ei au un program aproape imposibil: luni, marti, miercuri si vineri de la 10:00 la 16:00, joi de la 12:00 la 18:00 iar in weekend, este inchis. Maaare greseala! DAR, si exista un DAR aici, cei doi angajati ai Muzeului Farmaciei, pot deschide pentru grupuri organizate (cam orice gasca de 10 oameni sau mai mult, poate chiar si mai putini) si in weekend, sau seara dupa 18 cand apucati sa terminai treburile cotidiene. Programarile extra, se fac la numarul: 0264 597 677, in timpul orarului oficial de functionare, bineinteles.
Este un muzeu diferit fata de restul muzeelor, pentru ca daca mergi in orice muzeu dintr-o tara care stie ce inseamna turism si stie ce este valoros, nu treci de intrare fara sa lasi o suma de bani destul de semnificativa. La Muzeul Farmaciei, preturile sunt de 5.10 lei pentru adulti si de 3.90 lei pentru studenti. E cam pretul mediu al unei beri penru cele doua categorii, si e mai ieftin decat un pachet de tigari.
Este un muzeu diferit fata de restul muzeelor, pentru ca de multe ori am patit in muzee de pe la noi, sa intru intr-o sala mare, apoi in una mai mica, sa admir exponate, sa citesc descrieri, sa ma intreb de ce o fi exponatul X pus ca o nuca in perete langa exponatul Y, sa vreau sa intreb pe cineva (ghidul?!) de ce e alb si nu e roz dar sa nu pot face asta. Pe cand, la Muzeul Farmaciei, am gasit un om pasionat, un om documentat, un om glumet, un om care iubeste ceea ce face, un om care nu ar trebui pus in situatia in care este acum. Ghidul muzeului, este nominalizat in “The Lonely Planet” ca fiind el insusi unul din obiectivele care nu trebuiesc ratate daca turistul trece prin Cluj.
Este un muzeu diferit fata de restul muzeelor, pentru ca aici a luat fiinta prima farmacie din Cluj-Napoca, farmacie care se mandreste cu titlul de cea mai longeviva farmacie din Romania, si actualmente muzeul care detine cea mai mare colectie de obiecte de farmacie din Romania. In subsolul acestuia se pot vizita camerele spiterului, unde acestia preparau leacurile vremurilor, de la prafuri pentru potenta, la elixirul iubirii, creme pentru artrita si multe altele, pot fi vazute vasele in care erau preparate si pastrate leacurile, cutii de farmacist pline cu sertare, sertarase, balante si mensuri, manuscrise din secolele trecute precum si editii originale ale cartilor de farmacie ale vremii.
Este un muzeu diferit fata de restul muzeelor, pentru ca este intr-un mare impas. Cladirea in care functioneaza acest muzeu, urmeaza sa fie retrocedata proprietarilor, fapt care ar duce cel mai probabil la vinderea acesteia spre mici sau mari intreprinzatori, care nu asteapta altceva decat o alta locatie in centru unde sa deschida o noua carciuma. Vorba domnului Radu Crisan, carciumi avem destule. Acum avem nevoie de cultura.
Haideti sa il vizitam, haideti sa il promovam, haideti sa incercam sa il pastram diferit prin implicarea noastra, si prin impingerea autoritatilor locale, si a ministerului culturii sa faca ceva in legatura cu el!
Catalin Sandu, are 25 de ani, si este din Bucuresti. Povestea lui este destul de trista, dar pe scurt, la o zi dupa ce si-a sustinut examenul de licenta, pe care l-a promovat cu nota 9.60 a fost diagnosticat cu Tumora desmoplazica cu celule mici rotunde (DSRCT).
Este o forma extrem de rara de sarcom, descrisa pentru prima oara în 1989, fiind diagnosticate doar 200 de cazuri pana in prezent. Mai multe detalii despre Catalin, analizele lui medicale si mai ales ce spun prietenii si profesorii lui despre el, ce fel de om este, puteti afla pe site-ul http://drcatalinsandu.wordpress.com.
Haideti sa incercam sa il ajutam sa faca ce stie mai bine, sa salveze vieti!
Suma de care Cătălin are nevoie pentru a începe tratamentul este de 200.000 EURO, din care s-au adunat la data scrierii acestui articol 87.000 EURO.
Un alt titlu pentru acest post ar putea fi “Donez metisi labradori”, dar ia sa vedem care e povestea lor.
Cam asta e povestea noastra (The black baby ‘fruits’):
Numele asta ne-a fost dat de stapanii nostri de acum, care de fapt sunt stapanii mamicii noastre, Kiwi, de unde si baby ‘fruits’. Kiwi este o femela labrador retriever de culoare aurie, care pe la inceputul lui iulie si-a facut de cap cu un catel tot din familia noastra, Borat, si i-a alarmat pe stapani de situatia ei abia pe la inceputul lui august. Probabil ca i-a placut tare de taticul nostru, Borat, si el un catel frumos si iubit, negru in mare parte, cu pieptul si o labuta alba. Asa ca, atunci cand stapanii au aflat ca va urma sa aiba Kiwi pui, adica pe noi, ei s-au hotarat sa ne pastreze si sa ne creasca pana ce ne vom putea descurca singurei cu mancatul, si vom putea sa facem si alti iubitori de caini fericiti.
Noi suntem toti negri, desi cativa dintre noi mai avem si cateva pete albe. Deocamdata ne cheama: Tangerine, Mango, Apple, Berry, Grape si… Borat jr., care e si el un fruct… dar de Borat.
Kiwi si stapanii ei ne iubesc si ne-ar tine pe toti daca ar putea… dar din pacate nu au destul loc pentru noi si cauta niste casute sigure si cu stapani iubitori pentru noi. Cu toate astea, de cand ne-am nascut ne-au tot pozat, si ne puteti vedea si voi in pozele atasate.
Pe la inceputul lui octombrie vom putea sa mancam singurei, si vom putea fi adoptati, pentru a face si noi parte cu adevarat dintr-o familie. Daca va ganditi ca va lipseste sau va doriti un catel ca noi, ii puteti suna pe stapanii lui Kiwi la nr de tel: 0723626715 / 0722136440. Noi va putem primi si in vizita, cu acordul stapanilor bineinteles, in Cluj-Napoca.
Am tot scris despre Florica si Zicu de la TVdece cand au organizat evenimente in online si in offline, si de fiecare data au facut o treaba foarte buna! Sunt doi oameni frumosi, cu idei geniale pe care le pun in practica cu deosebit succes.
O chestie care lipsea pana de curand pe blogul lor a fost un blogroll si s-au gandit sa faca unul, dar nu oricum, ci cu un scop umanitar. Pe scurt, TVdece isi creeaza un blogroll, unul special, pentru Zolty! Cine nu a auzit încă despre cazul lui Zolty, poate citi aici şi aici. Pe scurt, Zolty este un om căruia toată viaţa i-a fost greu (scrie cu două degete pe blog!!!) şi care are mare nevoie de ajutorul nostru. Asa ca, fiecare dinte voi, blogger, facebook-er, twitterholic, companie cu prezenta online etc. care face o donatie pentru Zolty in contul RO14INGB0000999900198927 pe numele Attila Ilyes si trimite o dovada a donatiei pe adresa contact@tvdece.ro va fi trecut in acest blogroll, si e intradevar o onoare!
Vor fi luate in considerare doar donatiile facute dupa publicarea articolului lor, insotite de o dovada foto.
Se pare ca am reusit sa imi stric putin de tot tema minunata cu care m-am obisnuit in ultimii ani… Asa ca am fost nevoit sa vin cu o tema de tranzitie pana reusesc sa fur cateva momente din tumultuoasa viata dusa de Ruben Kislaki si sa il pun la treaba un pic sa imi deseneze si mie una personalizata. Il tot amenint ca vreau una de ceva vreme, dar acum a venit momentul ;-)
A fost gasit un Husky Siberian in centrul orasului Cluj-Napoca , zona Teatrului National.
Are aproximativ 1 an – 1 an jumatate, are zgarda si un lant pe care se pare ca l-a rupt atunci cand a scapat. Persoana care l-a gasit, nu a putut sa aiba grija de el o zi, si l-a dus la centrul de ecarisaj Cluj-Napoca, iar acum cei de la centru nu mai vor sa il returneze, desi AU ASIGURAT-O cand l-a dus ca este posibil. Procedura standard, din cate am inteles, este ca un caine intrat in ecarisaj sa fie tinut acolo 7 zile, iar apoi, daca in aceste 7 zile nu apar proprietarii cu acte in regula, sa fie dat spre adoptie. Din pacate procedurile se respecta sau nu se respecta si multi catei nu sunt tinuti cele 7 zile “regulamentare” si nu mai apuca sa vada lumea de afara din cauza bolilor, sau a eutanasierii.
Maine (Joi, 25.11.2010), domnisoara care l-a gasit va merge acolo sa se asigure ca e totul in regula si sa incerce sa il scoata din nou si sa aiba grija de el pana cand i se gasesc stapanii. Puteti sa o contactati la numarul de telefon 0741-757-079 daca recunoasteti catelandrul, sau de ce nu, daca aveti pile si o puteti ajuta sa il scoata. Tot maine o sa va anunt si ce progrese s-au facut in legatura cu el.
Dati informatia mai departe, pe toate canalele posibile si imposibile, puteti incerca si telepatie pentru ca ar fi frumos, ar fi super, ar fi excelent sa il salvam si sa ii gasim stapanii!
Uitati-va numai la el cat e de frumos!
Later Edit (25.11.2010, 17:30): Inca nu am aflat nimic despre situatia de la ecarisaj, va tin la curent.
Later Edit (25.11.2010, 17:40): Catelul e bolnav, Monica mi-a scris randurile de mai jos:
Salut Marius. da… noutati… catelul e intr-o stare foarte grava… cred ca l-au otravit. Nici azi nu am reusit sa il scot de acolo. Nu stiu ce sa mai fac. Nu ma asteptam sa il gasesc azi in starea in care l-am vazut… ma simt vinovata ca l-am bagat acolo… in 10 minute pornesc spre el sa ma asigur ca e ok.
O sa fie o minune daca o sa reziste pana dimineata
Daca aveti cunostinte la ecarisaj, sau undeva mai sus, daca puteti sa ne ajutati cumva sa scoatem catelul cat mai repede de acolo, va rog sa folositi numarul de telefon din acest post cu incredere! O sa va tin la curent cu ce se mai intampla cand aflu si eu mai multe.
Later Edit (25.11.2010, 20:05): Monica s-a intors de la ecarisaj, si ne-a lasat urmatorul mesaj intr-un comment la postul asta:
Va multumesc mult tuturor celor care va implicati in povestea lui.. acum am ajuns de la ecarisaj, catelul e putin mai bine. Mi-a spus domnul paznic ca dupa-masa dupa ce am plecat de acolo, ingropandu-i in amenintari,s-au speriat si i-au facut doua perfuzii cu vitamine . Acum era mai voios spre fericirea mea :-) Maine dimineata ma intorc la el cu noi incercari de al scoate din infernul ala. Daca reusesc va fac tuturor cate o bere. Pentru cine o sa vrea sa imi mai fie alaturi dupa, o sa am nevoie de semnaturile voastre. Incep public o campanie pentru a rezolva situatia cateilor din ecarisaj. Ma simt datoare fata de ei. O seara buna tuturor . Moni.
Later Edit(26.11.2010, 14:40): Catelul a fost scos de la Ecarisaj! Mai multe detalii aici.
Catalin e o persoană activă, plină de viaţă, iubitor de sport, împătimit al ski-ului, tenisului si baschetului, a suferit un accident de motor în urma caruia a fost diagnosticat cu fractura cervicală şi lombară, motiv pentru care este imobilizat la pat. Speranţa primilor paşi la cei 25 de ani stă în sprijinul vostru.
Teribilismul, adrenalina, gândul că suntem de neînvins, că nimic grav nu se poate întâmpla,îi caracterizează în general pe toţi tinerii.
E greu… e greu de relatat o poveste, o poveste atât de tristă, tristă si prin felul în care s-a derulat ea.
Probabil că mulţi l-ar judeca, l-ar include în categoria oamenilor inconştienţi şi…atât; fără să realizeze că un astfel de accident poate surveni în orice clipă oricăruia dintre noi.
Totul s-a întâmplat în 18 iulie 2010, când într-o clipă de imprudenţă şi o nebunie tinerească l-a împins pe Cătălin să urce alături de un prieten pe motocicletă. Din acel moment viaţa lui şi a familiei implicit s-a schimbat radical. A fost supus unei intervenţii chirurgicale, iar acum toată speranţa noilor paşi constă într-o recuperare adecvată care implică timp, răbdare, voinţă, tărie şi o putere finaciară consistentă.
Dorinţă noastră, a prietenilor şi apropiaţilor lui Cătălin e să redevină acel om activ, iar speranţă unui nou început să devină realitate. De aceea dorim să apelăm la toţi cei care cred într-o a doua şansă în viaţă si care cred în povestea lui Cătălin!
Hai să-i redăm împreună nădejdea unui tănar care iubeşte sportul şi care începe un maraton al voinţei şi încrederii.
Depinde doar de voi să ajungă la Finish!
Rock 4 Walk,
este un concert caritabil, organizat de prietenii lui Catalin, care va avea loc in 29 Noiembrie 2010 la Irish & Music Pub, in Cluj-Napoca pe strada Horea, Nr. 5.
Vor concerta: Cassa 3, Keep Away, Fluturi pe asfalt si Will Doo, pretul unui bilet fiind aproape simbolic, de doar 10 RON.
Ce inseamna 10 RON pentru tine? doua beri? un pachet de tigari? un drum cu taxi-ul?
TOATE FONDURILE STRANSE IN URMA CONCERTULUI VOR FI DONATE LUI CATALIN.
Nu in una goala, ci una in care locuiesti alaturi de alte sase persoane. Si supravietuiti din 280 de lei pe luna. O camaruta, doua dulapuri, o soba prapadita si doua paturi ude mereu. Tu, o sotie si cinci copii. Asemenea familiei Czanka.
I-am descoperit azi, dupa ce doua studente la jurnalism in anul I (Oana si Andrada, care au si realizat un reportaj audio pentru un proiect european – il puteti asculta pe fundalul colajului) i-au vizitat acum cateva zile. Locuiesc sapte persoane intr-o singura incapere, pe strada Traian la numarul 11, intr-o casa pe care o observi de la o posta, deoarece ai impresia ca vei vedea cu ochiul liber cum o locuinta se darama. Nici macar nu e a lor si curand vor fi dati afara.
Azi le-am dus cateva haine (alaturi de Oana, Mara si Cristina), printre care am strecurat si un carnetel. Cel mai mic membru al familiei, Csaba, in varsta de 6 ani, si l-a insusit de cum l-a vazut. S-a apucat de desenat. Nu i-a luat mult pana ce sa ne arate creatia sa: o casa…
“Cand e senin ca acum suntem fericiti, cand ploua suntem tristi. Doua nopti am dormit uzi leoarca. Chiar si acum patul e inca ud”
Foto: Radu Neag. Script: Oana Moisil si Andrada Lăutaru (UBB Radio). Montaj audio si voce: Oana Moisil. Montaj video: Radu Neag
Una dintre regulile de baza in jurnalism conjuga mereu verbul a nu te implica, dar azi nu am fost jurnalisti, ci in afara programului. Am fost oameni. Exista sute de asemenea cazuri si fiecare putem ajuta, atata timp cat ne dorim asta.
