punct ROM

Odată cu venirea primăverii, (care de fapt a venit prin Ianuarie la noi sărăcuța), am avut parte de o seară genială alături de trupa punct ROM La Cizmărie. Pe Roxana Zăpârțan, Ioan Onișor, Răzvan Krivach și Ionuț Mangu îi cunosc de câțiva ani buni, i-am văzut cântând singuri, i-am văzut in diverse formule cu alte voci din Cluj sau din țară, le-am văzut primele concerte în formula actuală și i-am iubit de la primele acorduri până la șoricelul de la bis-uri. (Dacă nu știți la ce mă refer când vorbesc de șoricel, vă promit că atunci cănd o să aflați o sa mă înjurați un pic, dar apoi vă veți distra :P)

punctROM

Dar, cum în ultima perioadă, nu am mai prea făcut act de prezență pe scena Folk Clujeană îmi era destul de dor! Aseară am văzut un punct ROM fenomenal, am ascultat piese vechi și piese noi, eram foarte mândru de mine că versurile mi-au rămas în cap, dar orchestrația e diferită, versurile se aliniază altfel, replicile dintre cei de pe scenă în pauzele dintre piese, acel mic teatru scurt, repetat pe jumătate și improvizat în rest îmi arată că trupa e închegată și tot ce ajunge la public de pe scenă generează aplauze, bucurie și amintiri minunate. Mulțumită faptului că nu i-am văzut de atâta vreme, am avut câteva momente de “Jaw Dropping” care tradus frumos în română sună ca și cum mi-ar fi căzut fața…

Am plecat de acolo plin de amintiri, cu o grămadă de comparații în cap între ce am văzut și ce știam, iar progresul este indubitabil. Mă declar satisfăcut, și vă recomand să îi urmăriți pe Facebook, să aflați când mai au concerte (au o grămadă și în afara Clujului) și să le faceți o vizită…

O singură întrebare am pentru ei: Când intrați dragilor într-un studio, să înregistrați un album, două, trei, să ne bucurăm de voi și în afara concertelor? 

Sunt oameni superbi, și artiști minunați, mă înclin!

Ionuț Mangu – chitară, voce
Ioan Onișor – chitară, voce
Roxana Zăpârțan – voce
Răzvan Krivach – percuții, voce

Ce reacţie dom’le…

Lucas Kmit ăsta, se duce şi el dom’le să ţină un concert. Vioară clasică, muzică clasică, atmosfera de concert, frumos dom’le!

Până îi sună unui individ, sau poate o fiu o individă telefonul în sală. Să vedem:

Eh. Poftim reacţie dom’le, poftim reacţie! Eu cred că aş fi aruncat cu ceva după nesimţitu’ sau nesimţita care nu l-a pus măcar pe silent dacă nu l-a oprit de tot…

E drept şi că dacă era un 3310, şi arunca cu el inapoi spre scenă putea să creeze un crater, dar asta e din alt film deja.

Respect dom’le pentru artist… Chapeau!

Back to work!

Un titlu cu mai multe înţelesuri decât ar fi posibil pentru un titlu normal aş zice. Primul, e că m-am întors pe plantaţie într-o altă corporaţie multinaţională, fapt care explică mai mult sau mai puţin prezenţa tot mai rară prin cercurile on-lain-ăreşti. Al doilea, ar fi că trebuie să fac un pic de ordine în programul difuz, şi să încep să prestez cu conţinut cu tot, nu?

Eh, s-au adunat în backlog câteva chestii pe care vroiam să vi le arăt, aşa că azi începem cu un clip GE-NI-AL, chiar dacă eu sunt boarder nu schior 🙂

Respect pentru ce au făcut băieţii ăia de la legs of steel acolo!

VERTIGO Charity Night

Nu sunt mare fan de VERTIGO, sau alte cluburi pe care eu le consider de fiţe. Am fost pe acolo de câteva ori, m-am simţit bine, dar nu destul de în largul meu încât să devin un client fidel. Ştiu şi că un ghiocel nu face primăvară, dar îmi place să văd iniţiative frumoase, care se materializează cu succes şi de aceea am hotărât să scriu despre seara de joi, 29 decembrie 2011, când clubul Vertigo va organiza o seară caritabilă, drept pentru care mă înclin şi cum ar zice francezul: Chapeau!” Sper să fie una din multele care vor urma.

Beneficiarul acestei seri caritabile, nu este nimeni altul, decât Robert. Care Robert? Cum care Robert? sigur îl cunoaşteţi, dar vă las cu o poză şi cuvintele celor de la Vertigo, au explicat ei destul de elocvent despre ce e vorba!

Cum definim un oraş? Arhitectură, istorie, poziţie geografică? Oraşul se defineşte prin poveştile celor care locuiesc in el. Prin oamenii pe care toată lumea îi cunoaşte şi îi recunoaşte. Povestea pe care noi ne dorim să o spunem “ne e aproape”.

Din VERTIGO Cafe privim pe geam. Cluj-Napoca, Piaţa Unirii, un semafor, un omuleţ împinge grăbit un cărucior plin cu de toate.
Cine nu îl cunoaşte pe Robert?
Cine nu l-a văzut măcar o dată trecând cu maşina prin Piaţa Unirii sau la semaforul de la Sora alergând printre maşini cu un odorizant în mână? Cine nu ştie câte griji işi face când o maşină nu e parcată regulamentar? Cine nu l-a văzut pe Robert împingând căruciorul către casă la ora 4 dimineaţa după o zi întreagă de muncă?

Noi am văzut toate aceste lucruri şi multe altele.

Povestea lui Robi ar trebui să fie pentru fiecare dintre noi o pildă a omului care face tot posibilul să sfideze destinul, să îl înfrunte. Trecem în grabă pe lângă aceşti oameni, care au atât de multe lucruri să ne înveţe şi uităm să îi “vedem”. Astăzi ne-am propus să ne oprim şi să facem un mic pas către ei. Pentru ca ne dorim ca aceşti oameni să ştie că sunt admiraţi şi apreciaţi de mulţi dintre noi, vă invităm la VERTIGO “Charity night”, joi în data de 29 Decembrie de la ora 21. Dumneavoastră trebuie doar să veniţi, să vă simţiţi bine, iar noi vom dona toţi banii care se vor strânge din intrări lui Robert, pentru că aceşti oameni-exemplu trebuie apreciaţi.

Vă aşteptăm!
Echipa Vertigo

Pentru rezervări sau mai multe informaţii sunaţi la 0757900987 sau 0747141748, adresa VERTIGO Cafe este: Piata Unirii Nr 9, Cluj-Napoca, Romania, iar site-ul lor este http://www.vertigocafe.ro