Crăăăăciuuuun Feriiiiciiiiit! HoHoHo! Cu cadouri, cu ceea ce vă doriţi, cu familia aproape, şi cu prietenii dragi!

Aseară am împodobit bradul într-o companie tare selectă şi plăcută: Cami, Miruna, Flavia, Vlad, Injineru şi Palatkas la reşedinţa Olteanu, unde în timp ce puneam ţara la cale, am zis să-l împodobim şi pe “O brad frumos“. Cu mic cu mare, globuleţ cu globuleţ, mai cu beteală, mai cu zâmbete şi voie bună ne-am făcut treaba până cand fix la o oră oarecare, incredibilul s-a produs şi urechile ne-au fost invadate de coşmarul Fuego. Totul s-a petrecut foarte repede, ţin minte că Injineru aproape a răsturnat bradul când a încercat să salveze situaţia, iar dacă nu era Palatkas acolo să imortalizeze momentul, cred ca pur şi simplu l-am fi şters din creierele noastre…

Ia uitaţi ce s-a întâmplat:

Craciun FĂRĂ Fuego #nofuego!

PS: Nici un glob, scaun sau televizor nu a fost rănit în timpul filmărilor!

Şi dacă e duminică, e Time Lapse!

Time Lapse este o tehnică a cinematografiei, care presupune fotografierea repetată la intervale prestabilite a unui obiect, peisaj, construcţie, fenomen al naturii etc. şi redarea fotografiilor la o viteză mult mai mare decat viteza la care au fost imortalizate pentru a crea un efect care să sugereze o accelerare a evenimentelor.

De exemplu, o scenă fotografiată o dată la fiecare secundă, şi apoi redată cu un frame rate de 30fps (frames per second), o să inducă o creştere in vietza acţiunii de 30 de ori.

Pentru clipul de mai jos autorul Jeff Chen Kuo Chih a filmat 8 nopţi la rând, într-un întuneric total, timp în care a simţit natura la potenţialul ei maxim. Cuvintele lui, sunt mai jos.

On my 3rd time-lapse video of the Eastern Sierra, I focused on night time shooting. During the last week of June, the Milky Way started to make daily appearances on the northern hemisphere, right after sunset and without any interference from the moon. During eight consecutive and exhausting nights in near total darkness, I saw and/or felt deers, rabbits and coyotes passing near-by and once, after shinning a small flash light from my iPhone at two red dots, I saw a big bear just a few feet away, which prompted me to run to my car, leaving all my equipment and gear behind. I did not return until sunrise to pick everything up. Truly scary stuff!!

Jeff Chen Kuo Chih
Nikon D5100 and D3
Capture One Pro, Adobe Premiere

La 1 Decembrie s-au împlinit exact 5 luni de când am plecat de la ING. 5 luni în care am avut timp să mă relaxez, am avut timp să dorm, am avut timp să pierd vremea, să particip la evenimente cu bloggerii din Cluj şi din “străinătate”, am avut timp să mă sui pe pereţi în ultima perioadă pentru că lipsea din viaţa mea o componentă importantă: un servici stabil!

Mai demult la o discuţie între prieteni m-am lovit de întrebarea “Ce ai face dacă ai câştiga la Loto? Ai mai lucra, sau te-ai distra in continuu?” Răspunsul a venit scurt şi direct: “paaaaartttttty for the win! o vreme, dar apoi aş continua să lucrez” pentru că a merge la birou, a munci este parte din educaţia socială pe care am primit-o, este parte din modul în care m-am format. Până să ajung la ING, nu puteam să concep că voi lucra pentru o multinaţională, cu rigorile care vin într-o corporaţie. Am lucrat în firme mici, am adunat experienţă, am iubit şi am urât uneori rolurile care mai tot timpul se confundau, lipsa procedurilor, libertatea şi în acelaşi timp responsabilitaţile care veneau odată cu fişa postului cvasi inexistentă  într-o companie mică.

Munca in ING mi-a deschis ochii spre ce înseamnă corporate, mi-a arătat că mai am enorm de multe de învăţat la capitolul dezvoltare profesională şi personală. Am cunoscut oameni care făceau exact ce scria în fişa postului, nimic mai mult, poate uneori mai puţin, oameni plafonaţi, plictisiţi care aşteptau ora 5 să “rupă uşa“, dar am întâlnit şi oameni care dădeau 110% şi uneori chiar mai mult pentru că ştiau că prin asta asta, işi uşurau drumul spre dezvoltarea lor profesională şi personală, drumul spre o viaţă mai bună. Oameni de la care am învăţat o mulţime de lucruri, oameni care m-au motivat să vreau să fiu ca ei.

Tot la ING am descoperit ce înseamnă IT Service Management, mi-am dat primul examen de certificare în ITIL v3, şi am decis să schimb direcţia pe care o aveam în cap încă din liceu: cea de administrare de servere si reţele. Dar în aceste 5 luni nu a fost uşor să găsesc ceva care să îmi placă şi să şi fie pe noua direcţie pe care mi-am propus-o. După 5 luni, în care îmi căutam o poziţie similară cu cea din ING am realizat că nivelul meu in ITSM este puţin peste cel de junior, deci şansele erau minime spre zero.

Dar, cum nu poate fi bine fără să fie rău înainte, începând cu 1 Decembrie, am semnat un contract cu Steelcase Inc, o ditamai corporaţia care tocmai ce a deschis un service center în Cluj. Mâine, plec la un training la Strasbourg, o să fiu acolo mare parte din luna decembrie, şi din Ianuarie începe distracţia, munca propriuzisă înapoi în Cluj. Dacă nu am apucat să mă văd cu voi zilele astea, ne vedem in Ianuarie!

V-am pupat, uraţi-mi drum bun şi succes la training, şi vă las cu o întrebare la care multă lume pare sa aibă probleme. Încercaţi să răspundeţi fara Google, o sa fie FUN!