Surpriză plăcută pe Oradea – Baia-Mare

Am făcut weekend-ul trecut (13 – 14 Octombrie 2012) un fel de buclă, şi am tras o plimbare Cluj – Oradea – Carei – Satu-Mare – Baia-Mare şi retur. Înainte să pornesc, am încercat să aflu mai multe despre drumul dintre Oradea şi Baia Mare, dar fără prea mult succes, aşa că acum, după ce l-am văzut pot să comentez pe marginea subiectului. Drumul este excelent între Oradea şi Satu Mare, marcat frumos, indicatoare peste indicatoare, vizibile asfalt perfect. O căruţă pe ici pe colo, pe la 5 dimineaţa, dar asta nu mai e nimic nou pentru drumurile patriei. Cum zicea RăzvanBB: “Atenţie la bălegarul proaspăt înainte de o curbă! Vă poate salva viaţa!” Porţiunea Satu-Mare Baia-Mare, mai are câteva semafoare, şi nu e marcat complet, recomand să nu ajungeţi noaptea pe acolo, dar cred că va fi gata în curând. Porţiunea Cluj – Oradea, este destul de “vălurită”, în zona Piatra Craiului au început să refacă covorul de asfalt, aşa că serpentinele sunt nemarcate, şi am văzut mulţi şoferi care coborau pe banda de urcare, sau nu respectau un minim de viteză decentă în situaţia dată.

Acestea fiind spuse, la Oradea am apucat să îi ascult pe Tudor Chirilă şi Vama, am văzut un foc de artificii care m-a dat pe spate la propriu, primarii Clujului ar putea să fie un pic invidioşi în momentul ăsta dacă ar fi să comparăm spectacolul cu cel de la 1 Decembrie din Cluj, iar întâlnirea la o cafea cu Ovidiu Lipan Ţăndărică a fost de un mare angajament. Toate acestea, în cadrul evenimentului Toamna Orădeană organizată de Casa de Cultură Oradea. Vă las să vă încântaţi ochii cu ce a fost acolo mai jos, şi apoi revin cu o ştire în exclusivitate!

Această ştire în exclusivitate, este una pe care o ştie deja toată lumea, dar nu puteam să nu folosesc sintagma devenită deja destul de ordinară în viaţa noastră de zi cu zi: Vlad şi Camelia Cucu şi-au montat oficial verighetele la locul lor, pe mâna stângă, iar noi, i-am sărbătorit cum se cuvine! Casă de piatră, este foarte puţin spus la capitolul “ce le doresc eu tinerilor” dar ştiu şi ei asta destul de bine!

Photo via.

Cumplit de fericită la #CinematecaTIFF

Cea de-a şasea săptămână a Cinematecii TIFF aduce, joi, 2 februarie, la Cinema Victoria din Cluj o poveste despre fericire: Cumplit de fericită/Happy Happy, în regia lui Anne Sewitsky.

Cumplit de fericită – ‘o comedie despre infidelitate, carne de elan, sex şi branză de casă’ – prezintă drama, cu pregnante accente comice, trailtă de Kaja, care rămâne optimistă în ciuda indiferenţei soţului. Totul devine din ce în ce mai contrastant atunci când alături se mută Elisabeth şi Eirik pentru care viaţa pare să fie perfectă.

Familia este cel mai important lucru din lume pentru Kaja. În ciuda faptului că trăieşte cu un bărbat care preferă să meargă la vânătoare cu băieţii şi refuză să facă dragoste, ea ramane o optimistă convinsă. Asta-i viaţa!

Când vis-a-vis se mută ‘cuplul perfect’, Kaja se luptă din răsputeri să işi ţină sub control emoţiile. Nu numai că aceşti oameni plini de succes, frumoşi, interesanţi cântă într-un cor, dar au adoptat şi un copil – din Etiopia!

Noii vecini deschid noi orizonturi pentru Kaja cu urmări pentru toţi cei implicaţi. Iar atunci când Crăciunul se apropie devine evident că nimic nu va mai fi ca înainte.

Invitaţiile din această săptămână merg spre colegele mele Daniela si Daniela, care sunt destul de drăguţe încât ne aduc ciocolată aproape zilnic la birou!

Biletul de intrare la proiecţii este de 5 lei, iar acestea au loc in fiecare Joi de la ora 20:00 la Cinema Victoria in Cluj-Napoca.

Pentru mai multe informatii despre programul Cinematecii TIFF, accesaţi site-ul APFR sau pagina de Facebook.

Un crăciun minunat dar mai ales cu #nofuego vă doresc

Crăăăăciuuuun Feriiiiciiiiit! HoHoHo! Cu cadouri, cu ceea ce vă doriţi, cu familia aproape, şi cu prietenii dragi!

Aseară am împodobit bradul într-o companie tare selectă şi plăcută: CamiMiruna, FlaviaVladInjineru şi Palatkas la reşedinţa Olteanu, unde în timp ce puneam ţara la cale, am zis să-l împodobim şi pe “O brad frumos“. Cu mic cu mare, globuleţ cu globuleţ, mai cu beteală, mai cu zâmbete şi voie bună ne-am făcut treaba până cand fix la o oră oarecare, incredibilul s-a produs şi urechile ne-au fost invadate de coşmarul Fuego. Totul s-a petrecut foarte repede, ţin minte că Injineru aproape a răsturnat bradul când a încercat să salveze situaţia, iar dacă nu era Palatkas acolo să imortalizeze momentul, cred ca pur şi simplu l-am fi şters din creierele noastre…

Ia uitaţi ce s-a întâmplat:

Craciun FĂRĂ Fuego #nofuego!

PS: Nici un glob, scaun sau televizor nu a fost rănit în timpul filmărilor!

O grămadă de frumuseţuri!

Sunt de aproape o săptămână deja în Strasbourg, dar nu am apucat să văd mare lucru. Mult de lucru, multe de învăţat, şi azi, când am avut un pic mai mult timp liber, am fost blocat in casă… afară plouă mocăneşte.

Una din chestiile care m-a impresionat în mod special e reţeaua de transport în comun, foarte bine pusă la punct, legături rapide, autobuze şi tramvaie curate, benzi speciale de circulaţie în zona centrală pentru a evita întârzierile. În fiecare dimineaţă merg cu tramvaiul şi apoi schimb cu un autobuz. Toate vin la timp, niciodată nu trebuie să aştepţi mai mult de două trei minute. Azi am trăit însă excepţia. Am stat şi am aşteptat în ploaie aproape 10 minute, şi chiar dacă aveam două motive să nu mă sui în primul, am făcut-o… Mare greşeală. Primul motiv a fost că autobuzul era destul de plin, iar următoarele staţii sunt pe lângă şcoli, deci exista riscul să se aglomereze şi mai tare, chestie care evident s-a întâmplat, dar asta a fost acceptabil; dar a doua chestie e că la volan am văzut o doamnă, că altfel nu îi pot zice, care ne-a tratat cu piciorul când pe frână, când pe acceleraţie. V-am mai spus eu acum ceva vreme că nu sunt complet misogin, dar să pui o nebună la volanul unui autobuz plin cu cartofi, pardon, oameni nu e foarte plăcut… Până la urmă am ajuns cu bine şi ne-am şi distrat bine după ce ne-am coborât.

Revenind la “frumuseţurile” de care vă spuneam în titlu, vă las cu un clip marca BBC, cu o coloană sonoră de excepţie, văzut la nimeni altul decât maestrul Cristi Dumitrescu.

Eastern Sierra Time Lapse 3 | Milky Way | Via Lactea

Şi dacă e duminică, e Time Lapse!

Time Lapse este o tehnică a cinematografiei, care presupune fotografierea repetată la intervale prestabilite a unui obiect, peisaj, construcţie, fenomen al naturii etc. şi redarea fotografiilor la o viteză mult mai mare decat viteza la care au fost imortalizate pentru a crea un efect care să sugereze o accelerare a evenimentelor.

De exemplu, o scenă fotografiată o dată la fiecare secundă, şi apoi redată cu un frame rate de 30fps (frames per second), o să inducă o creştere in vietza acţiunii de 30 de ori.

Pentru clipul de mai jos autorul Jeff Chen Kuo Chih a filmat 8 nopţi la rând, într-un întuneric total, timp în care a simţit natura la potenţialul ei maxim. Cuvintele lui, sunt mai jos.

On my 3rd time-lapse video of the Eastern Sierra, I focused on night time shooting. During the last week of June, the Milky Way started to make daily appearances on the northern hemisphere, right after sunset and without any interference from the moon. During eight consecutive and exhausting nights in near total darkness, I saw and/or felt deers, rabbits and coyotes passing near-by and once, after shinning a small flash light from my iPhone at two red dots, I saw a big bear just a few feet away, which prompted me to run to my car, leaving all my equipment and gear behind. I did not return until sunrise to pick everything up. Truly scary stuff!!

Jeff Chen Kuo Chih
Nikon D5100 and D3
Capture One Pro, Adobe Premiere

5 luni

La 1 Decembrie s-au împlinit exact 5 luni de când am plecat de la ING. 5 luni în care am avut timp să mă relaxez, am avut timp să dorm, am avut timp să pierd vremea, să particip la evenimente cu bloggerii din Cluj şi din “străinătate”, am avut timp să mă sui pe pereţi în ultima perioadă pentru că lipsea din viaţa mea o componentă importantă: un servici stabil!

Mai demult la o discuţie între prieteni m-am lovit de întrebarea “Ce ai face dacă ai câştiga la Loto? Ai mai lucra, sau te-ai distra in continuu?” Răspunsul a venit scurt şi direct: “paaaaartttttty for the win! o vreme, dar apoi aş continua să lucrez” pentru că a merge la birou, a munci este parte din educaţia socială pe care am primit-o, este parte din modul în care m-am format. Până să ajung la ING, nu puteam să concep că voi lucra pentru o multinaţională, cu rigorile care vin într-o corporaţie. Am lucrat în firme mici, am adunat experienţă, am iubit şi am urât uneori rolurile care mai tot timpul se confundau, lipsa procedurilor, libertatea şi în acelaşi timp responsabilitaţile care veneau odată cu fişa postului cvasi inexistentă  într-o companie mică.

Munca in ING mi-a deschis ochii spre ce înseamnă corporate, mi-a arătat că mai am enorm de multe de învăţat la capitolul dezvoltare profesională şi personală. Am cunoscut oameni care făceau exact ce scria în fişa postului, nimic mai mult, poate uneori mai puţin, oameni plafonaţi, plictisiţi care aşteptau ora 5 să “rupă uşa“, dar am întâlnit şi oameni care dădeau 110% şi uneori chiar mai mult pentru că ştiau că prin asta asta, işi uşurau drumul spre dezvoltarea lor profesională şi personală, drumul spre o viaţă mai bună. Oameni de la care am învăţat o mulţime de lucruri, oameni care m-au motivat să vreau să fiu ca ei.

Tot la ING am descoperit ce înseamnă IT Service Management, mi-am dat primul examen de certificare în ITIL v3, şi am decis să schimb direcţia pe care o aveam în cap încă din liceu: cea de administrare de servere si reţele. Dar în aceste 5 luni nu a fost uşor să găsesc ceva care să îmi placă şi să şi fie pe noua direcţie pe care mi-am propus-o. După 5 luni, în care îmi căutam o poziţie similară cu cea din ING am realizat că nivelul meu in ITSM este puţin peste cel de junior, deci şansele erau minime spre zero.

Dar, cum nu poate fi bine fără să fie rău înainte, începând cu 1 Decembrie, am semnat un contract cu Steelcase Inc, o ditamai corporaţia care tocmai ce a deschis un service center în Cluj. Mâine, plec la un training la Strasbourg, o să fiu acolo mare parte din luna decembrie, şi din Ianuarie începe distracţia, munca propriuzisă înapoi în Cluj. Dacă nu am apucat să mă văd cu voi zilele astea, ne vedem in Ianuarie!

V-am pupat, uraţi-mi drum bun şi succes la training, şi vă las cu o întrebare la care multă lume pare sa aibă probleme. Încercaţi să răspundeţi fara Google, o sa fie FUN!

 

La Mulți Ani România!

Nu sunt eu mare fan al zilei naționale, dar e totuși ziua națională! Amintiri frumoase mă leagă de ziua asta, și mă refer la focurile de artificii din Piața Avram Iancu în fiecare an, cele 10 foarte romantice minute de altfel, paradele militare de la televizor că niciodată nu am ajuns la Alba Iulia în persoană de ziua asta măreață, și bineînțeles, vinul fiert de după. Dacă stau bine să mă gândesc, cred ca 1 Decembrie marchează, la mine, deschiderea sezonului de vin fiert. Anul acesta am fentat un pic, și am băut deja unul tare tare bun în Ludwig.

Vorbeam zilele trecute cu Dumitrescu despre Happy Fish, și cât de mișto sunt conceptele de acolo, cât de finisate, gândite și elaborat puse în practică. Vă voi lăsa azi cu Imnul României, Imnul de bun simț al României.  La Mulți Ani România, ești o țară frumoasă, minunată, deosebită, păcat că ești și locuită…

Nicu Bendea ne-o coace!

Vineri seara, 4 noiembrie, de la orele 20:00 minunatul, genialul, supercalifragilisticul Nicu Bendea ne va spune de ce si pe dincolo in stilul lui caracteristic, direct acasa la Crivat, in Reload Cafe.

Nu l-am mai vazut pe Nicu de nici nu mai stiu cand, si mi-e tare dor de el! Asa ca, nu va faceti planuri vineri seara, altele decat de a veni sa il vedeti. Intrarea va fi gratuita, dar spatiul din cafenea fiind destul de restrans implica o rezervare din partea voastra la numarul 0755.388.553. 

credit photo: alba24.ro