Si nici macar nu erau verzi… :P

Mergeam acum doua zile pe Eroilor, si mi-am dat seama ca de multa vreme vreau sa intru intr-un magazin pe care il tot vedeam de afara, si parea interesant. Am intrat, am ochit o pereche de New Balance, foarte misto, redusi cu aproape 100 RON. Am gasit marimea potrivita, si se pare ca mai nou traiesc pe picior mare, ca doar 44 imi erau buni, in contextul in care eu port de obicei 42 jumate. I-am pus pe tejghea, mi-am continuat vanatoarea prin magazin, dar nu am mai gasit nimic. Partea faina, urmeaza la plata. Am platit cu cardul, a incercat doamna de vreo 3 ori pana a reusit, am semnat chitanta, chestie care ma enerveaza maxim in contextul in care scrie mare pe chitante ca nu mai e nevoie, mi-am luat papucii si am plecat. Mai tarziu, am ajuns la Cinema City in Iulius, pentru Transformers 3D, care a fost GREAT! by the way, si ia cardul de unde nu-i… evident, l-am uitat in magazin… maaaaare destept!

Am vorbit cu Ovidiu care mergea in zona aia, si l-am rugat sa mi-l recupereze. Zis si facut, am mers la film. Distractia a fost seara, cand am mers sa imi recuperez cardul de la Ovi, si mi-a zis ce a patit el. A ajuns la magazin, a zis de card si de papuci, si unde nu a inceput doamna de la magazin sa ii faca o spalatura pe dinti cu sapun si dero de nu s-a vazut: “Pai domnule, eu strigam dupa dumneavoastra pe strada, sa va intoaceti sa va luati cardul ca l-ati uitat yadda yadda yadda!” Evident ca omul nu s-a mai chinuit sa ii explice ca nu el a fost in magazin mai devreme, ca nu el e aiuritul, si a lasat-o pe doamna sa isi zica poezia. Fun huh?!

Anyways, cardul mi-a fost la altcineva mai bine de 2 ore timp in care oamenii aia puteau sa isi noteze toate datele de pe card, si stim bine ca pe internet nu te intreaba nimeni PIN-ul, asa ca am sunat frumos la ING, si evident singura solutie infailibila este sa imi schimb cardul. Nu pot sa fac asta in momentul asta pentru ca sunt cam plecat din tara, nu se poate schimba codul CVV2 de pe card, dar ce se poate face este blocarea tranzactiilor pe internet pana ma intorc si imi schimb cardul cu unul nou. Asa ca daca patiti ca mine la un moment dat, nu ezitati sa va schimbati cardul cat mai repede, si tineti minte ca puteti sa si blocati doar unele servicii, nu toate just to feel safer ;-)

PS: Sunt plecat pe coclauri mai calde si cu foarte putina conectivitate. Acesta este un post programat anterior, moderarea comentariilor poate sa intarzie ;-)

Azi plec spre Grecia! 10 zile de soare, mare, plaja si deconectare totala! Destinatia e undeva in insulele din Marea Ionica, iar daca dati un google image search dupa Kefalonia / Lefkada o sa vedeti la ce ma astept sa gasesc acolo. Avem o viluta rezervata, mergem cu masina, incercam sa o luam pe ruta scenica si sa ne destindem.

Blogul ramane cu cateva posturi programate, comentariile o sa fie moderate daca e cazul din cand in cand daca prind un iz de WiFi pe undeva. Distractie placuta fara mine, iar daca e urgent, in teorie aveti numarul meu, si eu o sa am roaming ;-)

Pana ma intorc, sper sa termine si Ruben noua tema ca deja m-am plictisit de asta default… #numazic ;-)

Ion si Vasile:
- Vasile, am fost in Turcia la all inclusive, exceptional: mananci cat vrei, bei cat vrei, cu bar la piscina, lux mare. Da’ sa vezi ce faza patesc: ma duc intr-o dimineata la micul dejun, Maria mea ramane in camera. Cand ma intorc, ia-o pe Maria de unde nu-i. O caut peste tot, ma panichez, ma duc la receptie si aflu ca e in camera la Antonio Banderas.
Ma duc acolo, bat la usa, deschide Antonio. Antonio, barbat bine: inaltut, frumos, plin de muschi, brunet, ochi albastri, fara pic de burta. Cand colo, iese Maria mea dezbracata din baie: cu tatzele vai mama ei, curu lasat, cearcane…

Ba, mi-a fost o rusineee de omul ala…….

Ieri m-am urcat într-un taxi, o Solenza obosită maxim. Aveam impresia că mergem cu 120 prin centru şi mă ţineam cu spor de mânerul uşii, până am văzut kilometrajul şi mi-am dat seama că bietul om nu trecea de 50 kmph… Atât putea maşinuţa, dar vibra din toate încheieturile mai ceva ca Ibiza lui Cristoph… M-am mai relaxat un pic.

Ati observat cum taximetriştii au tendinţa de a da volumul staţiei foarte încet, sau al casetofonului la fel când sunt nevorbiţi? În momentul ăla începe o stare de nelinişte, el aşteaptă să îl întrebi ceva, orice, despre vreme, despre maşină, despre odorizant şi de acolo se descurcă să îţi povestească despre orice, iar tu stai cuminte, te uiţi pe geam, eviţi contactul vizual, stai liniştit cu gândurile tale, şi speri să ajungi cât mai repede la destinaţie să scapi uşor.

Am auzit nenumărate poveşti în situaţii de astea, de la istorisiri despre alţi clienţi, colegi de breaslă, nevestele sictirite sau copiii care abia au terminat postliceala sau ditamai facultatea. Oameni cu probleme care stau în maşină toata ziua şi aşteaptă un client ca tine care să să ii asculte, să fie de acord cu ei, sau de ce nu, care să ii combată.

Doi dintre taximetriştii din grupul de nevorbiţi de mai sus m-au surprins plăcut în ultima perioadă: unul care citea mai mult decât un bibliotecar pe care l-am testat din umilele mele cunoştinţe şi a făcut faţă cu brio, ba m-a pus şi în vreo două impasuri şi al doilea care asculta muzică bună, care m-a plimbat prin toată magazia lui de CD-uri cu mp3-uri bine alese, mi-a pus de la Pink Floyd la muzică country, de la jazz şi dixieland la muzică clasică sau folk de calitate. Mă înclin, şi parcă mai vreau să ii văd din când în când.

Voi cum v-aţi distrat cu taximetriştii în ultima vreme?

Urasc sa reinstalez windows-uri. Detest chestia asta. Pana si windows-ul meu ar trebui reinstalat dar nu imi vine sa ma apuc de el. Acestea fiind spuse, se intampla din cand in cand sa ajung in situatia in care un prieten ma roaga sa ii reinstalez sistemul, sa vad ce si cum, sa fac sa fie bine. Evident, strang din dinti, fac ordine printre kituri, si ma pregatesc de treaba. Nu e complicat, pe bune, e doar Next – Next – Next – DONE, cu un format mic aici, o setare de limba sau timezone pe dincolo, it’s not rocket science I tell you! Si de obicei sunt hranit si servit cu diverse licori racoritoare sau bahice, dupa caz, deci nu ar trebui sa ma plang atat de mult.

Exista insa un moment insa in impul instalarii unui nou computer, fie el un laptop sau desktop cu Windows sau ditamai hardughia de server cu Linux pe el. Mai nou, mi se intampla si in timpul reinstalarii telefoanelor destepte si minunate. Momentul e unul sacru, unul incredibil de important! Alegerea unui nume pentru respectivul server/computer/telefon. Botezul! Ajung sa stau sa ma uit la ecranul cu configurarea numelui minute intregi. De-a lungul timpului am ales tot felul de nume, de la Matrix sau Neo in vremurile bune, la nume de planete, (Mars, Mercury, Jupiter) constelatii, stele, (Cassiopeia, Sagittarius, Arcturus) sau nume de zeitati mitologice (Ganesha, Shiva, Khali) pana la nume mai simple, care nu au un sens decat in momentul in care le alegi si apoi ramai cu ele pana la moartea aparatului cum ar fi OliveJuice, Amesha, sau Carmen 2…

Voi ce nume aveti pentru computerele voastre?

Postul a pornit de la acest post pe xkcd, cu imaginea de mai jos:

Title: "This hostname is going in dozens of remote config files.
Changing a kid's name is comparatively easy!"

Via Palat-cash! Click below :P

Si un pic de rabdare, pana se incarca toate frame-urile GIF-ului animat :)

http://twitpic.com/5esjuv

Salam Reggae Ton… :)

A trimis Danutzu azi o poza si am ras o tura bine! Join the club ;-)

Inainte sa inceapa serialul pe HBO, eram super extaziat ca in sfarsit apare. Acum, parca nu mai e la fel… Am citit tot ce a iesit pana acum din seria “A Song of Ice and Fire” scrise de George RR Martin, si m-au dat pe spate la propriu! Am zis-o si o sa o mai zic: recomand! recomand! recomand! cartile din serie, preferabil direct in engleza, pentru ca se pierde cate un detaliu pe ici colo la traducere, dar pana la urma e bine oricum!

Am vazut primele 7 episoade din serial, decorurile sunt superbe, efectele speciale sunt bine gandite, si bine realizate, detaliile au fost lucrate cu o minutiozitate de mare angajament, dar e ceva ce lipseste si nu pot sa pun degetul pe rana inca…  Pare sec… Cred ca unii telespectatori care nu au citit cartile o sa il guste la maxim, pe cand altora o sa li se para poate un pic anost, plictisitor. E foarte multa informatie, sunt multe fire epice, fiecare personaj avand povestea lui, simplificata un pic, ce-i drept, dar totusi, greu de urmarit. Nu exista personaje 100% pozitive, sau 100% negative (poate cu exceptia lui Ned Stark) drept pentru care traducerea in romana a titlului “Urzeala tronurilor” este foarte potrivita in context.

Astept in toamna sa apara a 5-a carte “A Dance With Dragons” si sa o devorez, dar raman la parerea ca serialul e destul de arid, cel putin pana acum. Cred ca ma asteptam la mult prea mult, si imaginatia mea a zburat mult prea departe. Ramane de vazut.

Voua cum va place pana acum? Il urmariti?
Photo from: filme-online-gratis.com