OnePlus One – Un-boxing and a first review

It’s here! It’s been here for 5 days already, and I’m ecstatic! I have the OnePlus One on my desk right now. This was the un-boxing, and below you have a quick initial review.

LogoOPO

When I first saw the specs and presentation I was baffled. The only thing that scared me for a second was the size, considering I’m coming from a 5″ device to a 6″+, and as expected it felt weird the first two days, but I got used to it.  The packaging is brilliant, the device comes packed nicely as you can see in the images, the only thing missing is a headset, but it’s not mandatory 🙂

The Hardware: kicks ass! I’ve been pushing it’s limits with apps that used to bring my SIII to a halt because the temperature was too high (e.g. Sky Force), but the OnePlus One did not feel warmer than my hands warmed it up.I can feel the 3 Gigs of RAM, and all the apps are a lot smoother running directly from the phone’s 64GB internal memory, rather than from the class 10 SD Card I was using.

The Battery: Holding steady, no complaints there yet. A full load, after a complete battery drain carried me completely through the second day, and lasted well into the night. Unplugged at 7AM and plugged back in around 1AM. And I did push it’s buttons during that second day! The 3100 mAh demon allowed me to continuously play music on it for about 10 hours yesterday. Youtube playlists (full wifi and screen on) for about 3.5 hours, and TuneIn Radio (wifi streaming, display off) for the remainder of time.   PS: The charger is simply beautiful!

011

The Operating System? CyanogenMod Powered! I have been using CM for quite a while now on my other Android devices, but CM11s just brought me Android KitKat  4.4.4 and I simply love it! OTA updates are quick and apparently they fix issues from what I’ve been reading. I had a single issue of not being able to hear calls at one point, which was fixed by a quick reboot. I can’t say it was the OS’s fault or if I was playing with it too much, and I was not able to reproduce it yet. I’m not holding my breath.

A quick benchmark with AnTuTu confirmed the title of “Flagship killer” this device has received…

010

Invites ? I don’t have any yet, and some people already expressed themselves, so, without promising anything, leave a comment, and I’ll hand them out when they arrive.

Review Gianni e le donne, #CinematecaTIFF

Guest Post de Alexandra CucolaÅŸ

TradiÅ£ia face ca telefonul să sune, să-Å£i amintească de ziua de naÅŸtere a nu ÅŸtiu cui, iar tu dai un semn de viaÅ£a ca să feliciÅ£i. Mă gândesc că i-a sunat ÅŸi prietenului Pery telefonul ca să-i amintească de ziua mea ÅŸi această fericită întâmplare a proiectat încă una ÅŸi anume obÅ£inerea a 2 invitaÅ£ii din partea lui la “Gianni e le donne“. Mai rar se întâmplă ca, pe timp de iarnă, o zi începută aiurea să sfârÅŸească înspre foarte bine. AÅŸadar după orele dimineÅ£ii petrecute cu instalatorul (nu, nu în sensul acela) ÅŸi nicidecum la o cafea într-un locÅŸor intim ÅŸi plăcut cum mi-aÅŸ fi dorit, ziua a început uÅŸor uÅŸor să se lumineze, pentru că în final să mă gâdile puÅ£in umorul filmului deja amintit.

Gianni ăsta e întruchiparea multor bărbaţi. Tind să cred că situaţiile în care personajul principal este târât de către femeile din viaţa lui (mamă, soţie, fiică, vecină etc.) se regăsesc adesea şi în traiul cotidian a unora (multora?) dintre Dumneavoastră, domnilor. Gianni e trecut de prima tinereţe, Gianni este pensionar la cei 60 de ani ai săi, Gianni doarme într-o cameră separată de cea a soţiei, Gianni nu mai are prea mari ambiţii, însă e plin de regrete şi tot Gianni:

  • răspunde prompt atunci când mama lui îl sună să i se plângă că nu se simte bine (pe cand aceasta nu doreÅŸte decât ca Gianni să servească masa în timp ce ea ÅŸi prietenele sale 70+ joacă relaxate în grădină, cărÅ£i sau când doreÅŸte să-i regleze imaginea televizorului)
  • plimbă câinele vecinei tinere ÅŸi drăguÅ£e aproape de fiecare dată când merge la cumparaturi
  • achită facturi de fiecare dată când i-o cere soÅ£ia
  • iÅŸi ascultă fiica atunci când aceasta îi povesteÅŸte despre neinÅ£elegerile dintre ea ÅŸi iubitul ei care din nou a petrecut noaptea la ea în cameră
  • se arată binevoitor când o veche prietenă îl lasă să aÅŸtepte o veÅŸnicie în compania mamei ei (70 ÅŸi de ani) pentru că ea să îşi exerseze talentul la canto ÅŸi foarte important de menÅ£ionat: acompaniată la pian de către un tânăr nu doar talentat.

Prietenul lui Gianni, un domn avocat, încearcă să-l readucă la viaţă, să-i redea zâmbetul lăuntric ÅŸi pasiunea pentru femei, îl îndeamnă ÅŸi-l susÅ£ine în nenumarate rânduri să îşi găsească o amantă, însă… de dragul surprizei finalului de film, cum ar fi să-l urmăriÅ£i pe Gianni pe marile ecrane? Vă vor delecta comicul de situatie, expresivitatea unică a lui Gianni, înlocuirea replicilor exprimate în cuvinte în situaÅ£ii-cheie cu grimase ÅŸi gesturi tipic italieneÅŸti. “Gianni e le donne” a intrat in lista mea bună a filmelor TIFF. Enjoy!

Merci Pery!

Guest Post de Alexandra Cucolaş

[Review] L’Atelier Cafe

Zilele trecute dupa un concert aproape reusit am ajuns prin L’atelier Cafe. Mi-a lasat o impresie buna si o sa mai revin.

Scaunele si mesele sunt facute din carton reciclat, la fel ca si tablourile de pe pereti sau candelabrele, probabil si alte cele pe acolo. Muzica mi-a placut, vinul fiert e delicios si dintre angajatii cu care am intrat in contact, toti au fost zambitori si draguti, chiar daca am stat un pic cam mult peste ora inchiderii.

Overall, atmosfera seamana cu cea din Insomnia de prin 2003 – 2004, ceea ce e de bine 😉

Localul e pe strada Memorandumului Nr. 9, la etaj.
Ii puteti contacta folosind datele:
Email: latelier_cafe@yahoo.com
Telefon: 0264450655

Poza e luata e pe profilul de facebook al Stefanei Matcha.

[PROMO] Foodie.ro

Acest articol asteapta cuminte de multa vreme in lista de drafturi, iar in momentul in care l-am salvat in lista de drafturi, incepea cu “Emil a lansat de curand un site…“. Nu mai e chiar valabila afirmatia, deja site-ul functionand din Aprilie 2010 si de atunci Emil a generat content de o foarte buna calitate in ceea ce priveste bucataria, gatitul si experientele lui de gurmand inrait. Cand vad ca apare ceva nou in reader de la el, ma pregatesc de un mic razboi intre mine si propriile-mi papile gustative pentru ca stiu ca de fiecare data o sa ma surprinda intr-un mod tare placut.

Nu e de meserie bucatar, dar e pasionat de asta. Scrie despre tot felul de mancaruri pe care le prepara cu mainile lui, posturile si le asezoneaza cu imagini de foarte buna calitate, sfaturi obtinute de la oameni din domeniu sau dupa un research exhaustiv online si offline deopotriva. Imi amintesc cu drag de vremea cand lucram impreuna prin 2009 si aparea dimineata cu caserole de mancare gatita de el pentru degustare. Ne lingeam pe degete!

Daca nu ar fi un programator al dracului de bun, pun pariu ca i-ar putea face concurenta lui Adi Hadean in bucatarie! Noroc ca sunt prieteni, si probabil ar lucra impreuna.

Site-ul este Foodie.ro si va invit sa il rasfoiti si sa ma contraziceti.

Pana si titlul site-ului spune foarte multe “If people take the trouble to cook, you should take the trouble to eat.

Ultimele 3 saptamani

Ultimele 3 saptamani au fost geniale pentru mine!

In prima a fost TIFF‘ul, unde am reintalnit oamenii faini, voluntarii si staff-ul, si am cunoscut oameni noi superbi! 10 zile de filme, party’uri si treburile de rigoare. De 4 ani colaborez cu ei, si de fiecare data a fost mai genial ca data trecuta! Dimineata la birou, dupa-amiaza la festival, si seara la party-uri. Oboseala s-a acumulat incet incet, dar apoi a venit concediul, primul considerabil (adica mai mult de un weekend + o zi doua pe langa departe de birou) din ultimii ani, pe care l-am petrecut cu nepoteii mei Alex si Stefan si cu parintii mei (bunicii lor).

Treziri de dimineata, mers la piscina, mers la fotbal, vizitat rubedeniile surprizele din ouale Kinder sau pungile cu pufuleti, energie vie in cei doi pitici de 9 si 5 ani. E prima data pentru ei cand viziteaza romania, cand vad vaci si oi si bivoli pe marginea drumului, prima data cand se suie intr-un tramvai de Cluj, sau un tren minunat oferit de CFR. Prima data si pentru mine cand doi pitici s-au lipit de mine in halul asta, cand ma trezeam noaptea sa ii invelesc, sau sa ii linistesc daca au visat urat, spalat pe dinti de doua ori dimineata si de doua ori seara cu fiecare din ei in parte, unuia ii plac cerealele cu miere, celuilalt cu ciocolata, unul face numai dus, si celalalt numai baie, fiecare cu jucariile lui, cu paharul lui cu lapte sau mingea lui.

Am doi nepoti minunati, si mi-e un pic mila de sora-mea cand se vor intoarce la ea la cat au fost de rasfatati aici de toata lumea, dar ii multumesc ca a avut puterea sa se desparta de ei si sa ii trimita la noi in Romania.

Concediul s-a terminat, piticii au plecat la Targu Mures, spre ceilalti bunici si in 16 iulie pleaca inapoi in state… de doua zile de cand nu i-am vazut, ma trezesc dimineata si ma astept sa ii vad langa mine… Mi-e tare dor de ei deja.

Nuah, cum sa nu existe motive sa fiu fericit?! Fericirea-i un lucru marunt!

[Teatru de Club] Dac’ as fi rege

Cum ar zice Mihaela:

– este  un spectacol extrem de puternic – un basorelief bogat-oriental-senzual –

Pentru prima data in aproape 10 ani de cand sunt in Cluj, am ajuns in clubul DIESEL. Aplauze va rog!

Am ajuns acolo pentru Sorin Misiriantu si Ionut Mangu care au pus in scena  spectacolol “Daca as fi rege”, un recital versuri de Radu Stanca, din cadrul evenimentului “Teatru de club

Cred ca o insiruire de adjective aici ar fi de prisos, si imi ramane doar sa ma inclin in fata celor doi. Daca aveti ocazia sa ii vedeti punand in scena acest spectacol, il recomand cu tare multa caldura!

Urmeaza Miercuri, 26 Mai de la ora 21:00, tot in Diesel piesa “Tony si Dora” cu Sorin Misiriantu si Ramona Dumitrean in regia lui Dan Chiorean [caruia, daca ajunge sa citeasca aici, ii multumesc pentru un afterparty crunt in Le General, aseara]

Dupa spectacolul propriuzis, Ionut Mangu a acaparat scena cu chitara lui si ne-a cantat cateva piese din repertoriul propriu ;-). Daca prima premiera a fost ca am ajuns eu in sfarsit in Diesel, un lucru prea putin important as putea spune,  “Soricelul” cantat de Mangu a rasunat din boxe, si lumea a devenit un pic stresata dupa strofa 35… Deci aseara au fost soricei in Diesel.

Va las cu o poezie din spectacolul de aseara

CORYDON
(Radu Stanca)
Sunt cel mai frumos din orasul acesta,
Pe strazile pline cand ies n-am pereche,
Atat de gratios port inelu-n ureche
Si-atat de-nflorite cravata si vesta.
Sunt cel mai frumos din orasul acesta.

Nascut din incestul luminii cu-amurgul,
Privirile mele dezmiarda genunea,
De mine vorbeste-n oras toata lumea,
De mine se teme in taina tot burgul.
Sunt Printul penumbrelor, eu sunt amurgul…

Nu-i chip sa ma scap de priviri patimase,
Prin parul meu vanat, subtiri trec ca ata,
Si toti ma intreaba: sunt moartea, sunt viata?
De ce-am ciorapi verzi, pentru ce fes de pase?
Si nu-i chip sa scap nici pe strazi marginase…

Panglici, cordelute, nimicuri m-acopar,
Cand calc, parca trec pe pamant de pe-un soclu.
Un ochi (pe cel roz) il ascund sub monoclu
Si-ntregul picior cand pasesc il descopar,
Dar iute-l acopar, ca iar sa-l descopar…

Celalalt ochi (cel galben) il las sa s-amuze
Privind cum se tin toti ca scaiul de mine.
Ha! Ha! Dac-ati sti cat va sade de bine
Sarind, topaind dupa negrele-mi buze.
Cellalt ochi s-amuza si-l las sa s-amuze

C-un tainic creion imi sporesc frumusetea,
Fac baie in cidru de trei ori pe noapte
Si-n loc de scuipat am ceva ca un lapte,
Pantofi cu bareta-mi ajuta zveltetea
Si-un drog scos din sange de scroafa, nobletea.

Toti dintii din gura pudrati mi-s cu aur,
Mijlocul mi-e supt in corset sub camase,
Fumez numai pipe de opiu uriase,
Pe bratul meu drept tatuat-am un taur
Si fruntea mi-e-ncinsa cu frunze de laur.

Prin lungile, tainice, unghii vopsite,
Umbrela cu cap de pisica ranjeste
Si nu stiu de ce, cand plimbarea-mi prieste,
Cand sunt multumit c-am starnit noi ispite,
Din mine ies limbi si naparci otravite.

Din mine cresc crengi ca pe pomi, matasoase,
Si insasi natura atotstiutoare
Ea insasi nu stie ce sunt: om sau floare?
Sau numai un turn ratacit printre case,
Un turn de pe care cad pietre pretioase?

Sunt cel mai frumos din orasul acesta,
Pe strazile pline cand ies n-am pereche,
Atat de gratios port inelu-n ureche
Si-atat de-nflorite cravata si vesta.
Sunt cel mai frumos din orasul acesta.

Un scurt review al saptamanii trecute

Saptamana trecuta a fost presarata cu evenimente  care mai de care mai spectaculoase, asa ca vreau sa le impartasesc si cu voi, ca sa stiti ce ati pierdut… (sau pe romaneste, ca sa me exprim evaziv: “sa va fac in ciuda!”)

Saptamana a inceput cu un festival de Jazz la care nu am reusit sa ajung din pacate, dar mi le-am mai spalat (pacatele zic) ascultand 2 zile Teodora Enache in draci! Despre Jazz Napocensis vorbesc evident.

Apoi comedica a sustinut o “Portie de ras” la Casa de Cultura a studentilor, unde Nicu Bendea zicea o litera cu accent ardelenesc, cum ar fi “e” si sala radea 2 minute, si nici cu Iancu nu mi-a fost rusine, a evoluat enorm in domeniul stand-up comedy-ului, iar restul trupei Comedica au fost foarte la inaltime (iar despre asistenta medicala din trupa, numai de bine… zic).

Clubul Soroptimist International Cluj-Napoca a organizat un concert de caritate la sala de spectacole a Cercului Militar din Cluj Napoca, unde au adus spuma folkului clujean care au sustinut un recital de exceptie spre bucuria audientei. Amintesc cateva nume din cele care s-au plimbat pe scena cum ar fi Ionut Mangu, Mishu Calian, Ioan Oprisor, Emeric Imre, Mirona Pascu, Magda Puskas sau Razvan Krivach si mai sunt dar nu imi aduc aminte acum. Concertul a fost organizat in mare parte multumita Mihaelei Bar, prin proiectul “Pentru un zambet de copil“, asa ca le multumim!

Apoi am avut o lansare de trupa aici la Cluj, trupa Maya. Toata treaba s-a intamplat in Irish Music Pub, o gramada de lume buna a venit si i-a sustinut pe  cei 4 minunati, frumosi si talentati: Mishu Calian, Sorin Zamfir, Tudor Badescu si ultimul, dar nu cel din urma Richie Bordea, care cred ca a rupt vreo 240% din inimile domnisoarelor de la concert! Foarte bine ne-am simtit si mai asteptam concerte. Daca vreti sa ii sustineti, baietii au pe site-ul lor un magazin virtual unde pentru pretul a doua-trei beri le puteti cumpara piesele deja consacrate de pe vremea cand se numeu “The Mishu Calian Band”, si astfel ii putem ajuta sa scoata primul lor album, care nu e deloc o treaba tocmai ieftina.

Vineri am participat la TEDxCluj, despre care am scris aici, si as mai putea scrie inca doua romane, dar mi-e frica sa nu va plictisesc prea tare…

Sambata seara, am continuat pentru a 5-a saptamana (aproape consecutiva) cu evenimentul “Le General Cauta Trupa” gazduit de pub’ul Le General, unde ne-au incantat urechile cu basi foarte josi si inalte foarte inalte 🙂 trupele Schdenfreude si Cassa 3 dar despre evenimentul asta ar fi cazul sa scriu un post mai lung zilele urmatoare pentru ca merita un pic mai multa atentie. Oricum, sambata viitoare urmeaza urmatorul concert, care ii va avea ca si pretendenti la titlu pe Ionut Mangu si Ioan Onisor vs. Miorita Dasha (sper ca nu i-am stalcit numele) deci se anunta o seara de folk incendiara, si va astept acolo sa ii aplaudam.

Duminica evident ca am “leprit*” la soare, si sper ca si voi ati facut la fel!

Saptamana voastra cum a fost?

PS: “A Lepri” – vb, intranz, care sugereaza o stare de relaxare totala, preferabil pe un bolovan la soare 😉

TEDxCluj

Vinerea trecuta am avut placerea de a imparti aceeasi camera pentru cateva ceasuri bune cu participantii evenimentului TEDxCluj. Si a fost o adevarata placere, sincer. Stiam in mare ce este TED, dar nu stiam la ce sa ma astept de la un TEDx (x = eveniment organizat indepedent). Am aflat la scurt timp dupa ce a inceput. Am plecat de acolo cu o gramada de idei, sugestii, si impresii. Am ascultat speakerii care au fost scurti, concisi, complecsi, distractivi si seriosi in acelasi timp. Oameni extrem de deschisi, volubili, tineri, cu un bagaj de experienta  exagerat si cu o incredibila dorinta de a face knowledge transfer si a imparti perspectiva lor cu cei din sala.

O descriere a ceea ce este TED, am gasit pe site-ul Adevarului de Cluj, si nu cred ca are rost sa mai reformulez:

TED este o organizaţie non-guvernamentală care îşi propune, în principal, „să popularizeze idei care merită să fie diseminate”. TEDxCluj este un eveniment independent, organizat de o echipă voluntară de tineri clujeni. Anual TED organizează evenimente în care îi adună pe gânditorii momentului, pentru a vorbi în faţa unor audienţe bine alese. La Cluj au fost aleşi, de pe o listă de aşteptare, 99 de persoane. Primele conferinţe au avut loc în 1984 şi au adus împreună oameni din trei lumi: tehnologie, design şi diverstisment. Misiunea lor doar sună simplu: să împărtăşească idei.

[via Adevarul de Cluj]

Ma intrebam daca o sa fie doar o alta conferinta plicticoasa, cu oameni si mai plictisiti, care au profitat de un eveniment sa Continue reading

A-Team – The Movie!

Oh yeah baby! Chiar ma gandeam acum ceva vreme la vechiul serial, si azi am vazut trailerul pentru “A-Team”. Loving it already!

Ii mai tineti minte pe Hannibal, Murdock, Face si Mr T?! Erau geniali oamenii:

Si aici avem varianta noua, care sper ca e si un pic imbunatatita:

Si aici avem un trailer simpatic:

Din aceeasi perioada, as vrea sa vad si un “MacGyver”  the movie… Wouldn’t that be sweet?!

Cop Out

Am fost duminica la film in Odeon. Cop Out, cu Bruce Willis.

Nu am mai ras in halul ala de cand am fost (mahmur) la The hangover…

Recomand 😉