Tanar si nelinistit

screen-shot-2009-08-31-at-50347-pmDe cand eram de-o șchioapă, țin minte că mama se uita la serialul ăsta cu sufletul la gură. Motiv de bârfă pe casa scării cu vecinele, că “ai văzut femeie ce a facut Victor? s-a dus și a dres și a învârtit și din alea”, “da da da femeie, stai să vedem mâine ce se întâmplă”, și uite așa gospodinele noastre lasă oalele pe foc si se postează în fața televizorului încă o dată.

Eram cu Traian si Vlad in Le General, și pe măreața plasmă ce tronează deasupra barului, era minunatul serial. Am început să râdem, și să facem mișto grupa mare de filmul cu pricina, l-am căutat și pe net să vedem câte episoade are, și din alea. Ne-am blocat când ne-am dat seama ca a ajuns pe la 9200 episoade.

WOW!

Double WOW!

Hai să facem un calcul simplu. Dacă luăm în medie un episod la 40 de minute, și înmulțim cu 9200, de cât timp e nevoie să le putem urmări pe toate?!

9200(episoade) x 40(minute/episod) = 368000 minute !!!!

368000 minute = 6133 ore

6133 ore = 255 zile!!!

Și numerele nu pușcă, pentru ca serialul a rulat cu episoade de 30 de minute din 1973 până în 1980, si din 1980 până în zilele noastre, are episodul de 60 de minute… E nevoie de aproape un an de zile să urmărești tot serialul ăsta…

Freaky…

[Tutorial] Hai sa ne protejam

Câte conturi ai? Conturi de mail, conturi în cadrul unor rețele sociale gen FaceBook, LinkedIn, sau hi5, conturi de messenger Yahoo, MSN, ICQ, Skype, conturi pe site-uri  de știri, forumuri de pescuit sau evenimente mondene…

Dacă stai să te gândești, cred că încep să  se adune nu?  Media de conturi pe cap de utilizator de internet este undeva în jur de 50. Legat de asta, am auzit mulți oameni spunând despre mine că sunt un pic ciudat (un pic?!?) pentru că folosesc parole diferite pe fiecare din ele, dar nu asta era problema lor majoră, cât faptul că parolele mele sunt doar șiruri de litere și cifre care nu înseamnă mare lucru, gen: sq7h2jkv sau 4hiqi.crtp12. Chiar arată ciudat, nu? Eh, dintr-un articol pe care l-am citit acum ceva vreme, am aflat că majoritatea oamenilor care folosesc internetul, (undeva la 61%) folosesc aceeași parola peste tot pe unde pot să facă asta. Tu câte parole ai pentru conturile tale? Una? Două? Tot oamenii ăștia, spun ca ei sunt foarte atenți în momentul în care își scriu parola, se asigură să nu îi vadă cineva, tastează repede etc. Și tu faci la fel? Ce se întâmplă însă atunci când nu e nimeni în preajmă, deci te simți în siguranță, și tu te loghezi într-un cont de-al tău dar folosești un calculator pe care a fost instalat un program de monitorizare înainte? Cel care are acces la programul de monitorizare, are acum parola ta. Da, e doar una… Ah, tu nu te loghezi decât de acasă și nu a instalat nimeni nimic acolo? bun, ești aproape în siguranță! Dar ce faci atunci când ai nevoie de un cont nou, să zicem pe site-ul de la New York Times? Pam pam, sign-up, username, password, e-mail. Ce se întâmplă când baza de date de la New York Times este spartă de hacker-ul cracker-ul X din Guatemala? Individul are acces la adresa ta de e-mail, și la parola ta, care, este comună pe toate site-urile pe care te-ai înscris… Dintr-o dată nu te mai simți atât de sigur, nu?Poate ți-ai făcut un cont pe un forum de vânzări auto, sau in piața de la A la Z. Ești sigur că bazele de date cu datele personale ale utilizatorilor sunt protejate la maxim? Raspunsul este NU! Nu poți să fii sigur de asta, deci sfatul meu, este să folosești mai multe parole, și cât mai greu de ghicit.

Cum poți acum, sa folosești parole diferite pe toate conturile? Dacă ești la fel de paranoic ca și mine, poți să apelezi la diverse programe sau site-uri de generat parole (ăsta sau ăsta sunt exemple bune) dar după o sa ai probleme să le ții pe toate minte. Răspunsul aici este să folosești o parolă diferită si complicată pentru conturile care au un nivel de intimitate mai ridicat, gen mail, internet banking etc, și parole mai puțin complexe, ușor de ținut minte, dar diferite pentru alte conturi cum ar fi forumurile de exemplu. Să zicem ca la un moment dat, ai locuit pe strada Buzău numarul 15, sau daca vrei sa fie și mai greu de ghicit, alege strada pe care locuiește un prieten, și care ți-a rămas în minte. Eu o sa folosesc Buzău in exemplul meu.

Merg pe site-ul de la New York Times, și încep să mă înscriu: username, adresa de mail, si la parolă, o să scriu ceva de genul: buzau15NYT. Merg pe site-ul de la FaceBook: buzau15FB sau buzau15facebook, pe site-ul de la Romtelecom o sa pun buzau15RTC. Aici poți folosi orice cuvânt care e destul de bine întipărit în creierul tău, de la numele monitorului pe care il ai in față, la numele prietenului cel mai bun, sau a unui personaj dintr-un film. Uite așa, ai 3 parole diferite pe 3 site-uri diferite.

Atenție: Exemplul meu, constă în folosirea unui pattern, și dacă cineva ajunge la una din parole, si este destul de pornit o să reușească să acceseze probabil și alte conturi, dar pe contul principal de mail, și pe cel de la bancă ai folosit ceva care să nu poată fi ghicit atât de ușor, sau chiar deloc, nu?!

Prin exemplul de mai sus, v-am explicat cum să stabiliți o parolă de bază (buzau) am folosit un numar (15) si apoi am folosit ceva care sa fie unic pentru site-ul/serviciul unde aveți contul repectiv. Dacă de exemplu alegem ca și parolă de bază ceva de genul “qazwsx” (caută-le pe tastatură, o să vezi ca sunt simplu de ținut minte) adăugăm anul nașterii, în cazul meu 82 și apoi folosim primele două consoane și primele două vocale ale site-ului pentru care stabilim parola, la Yahoo, eu aș avea parola qazwsx82yhao, pe amazon aș avea ceva de genul qazwsx82mzaa, sau la facebook ar fi ceva de genul qazwsx82fcae. Și de aici încolo, totul devine simplu pentru tine, si greu pentru cel care vrea să intre în contul tau.

O parolă trebuie să fie ușor de ținut minte pentru tine, și greu de ghicit pentru cei cu intenții rele… ;-)

Code Snippet 2.0

Am reușit într-un final să scriu primul tutorial: postul precedent, cu resetarea parolei de root pe un sistem linux folosind un LiveCD.

Mi-am dat seama că până acum abuzam blockquote’ul din wordpress un pic cam mult pentru tot ce însemna cod, highlight de sintaxă, comenzi, sau nume de fișiere, așa că am cautat un înlocuitor cu care să am un pic mai multă flexibilitate. Am găsit câteva, dar cel la care m-am oprit este Code Snippet 2.0.

Știe să interpreteze multe limbaje, aveți o listă mai jos, pe mine însă mă interesa în mod special interpretarea scripturilor bash. Cu ele o să ma joc pe aici.

Pentru instalare, se downloadeaza ultima versiunede la http://wordpress.org/ se dezarhivează și se uploadează directorul obținut după dezarhivare în

/wp-content/plugins/

Apoi, se activeaza din interfața de administrare WP-Admin.

Ca să folosiți pluginul, introduceți codul în tabul HTML al editorului WordPress(nu in Visual), și încadrați-l între tagurile <code> … </code>

De exemplu:

<code lang=”php” >
<?php
echo “Hello World”;
for
?>
</code>

Iar rezultatul va arăta cam așa:

<?php
echo "Hello World";
?>

Atenție: la trecerea între modul Visual si modul HTML în editorul WordPress, pentru că la trecerea din HTML mode în Visual mode o să puște o parte din codul pe care l-ați introdus în modul HTML. Deci pe scurt, scrieți articolele în Visual, mutați-vă în HTML mode după ce ați terminat de scris, si adăugați atunci partea de cod efectiv la care vreți sa îi faceți highlight.

Lista de limbaje pe care le știe interpreta versiunea 2.0 este:

  • actionscript-french
  • actionscript
  • ada
  • apache
  • applescript
  • asm
  • asp
  • bash
  • caddcl
  • cadlisp
  • c_mac
  • c
  • cpp
  • csharp
  • css-gen
  • css
  • delphi
  • diff
  • div
  • dos
  • d
  • eiffel
  • freebasic
  • gml
  • html4strict
  • ini
  • inno
  • java
  • javascript
  • lisp
  • lua
  • matlab
  • mpasm
  • nsis
  • objc
  • oobas
  • oracle8
  • pascal
  • perl
  • php-brief
  • php
  • python
  • qbasic
  • sdlbasic
  • smarty
  • sql
  • vbnet
  • vb
  • vhdl
  • visualfoxpro
  • xml

Pentatonic Scale with Bobby McFerrin

Nu știu câți dintre voi știu mai multe despre Bobby McFerrin decât știam eu acum câteva minute. Numele îmi suna cunoscut, dar nu eram chiar sigur de unde aș fi putut să îl culeg… Ah! Da! Don’t Worry, Be HappyE tipul cu piesa aia mișto de acum zece mii de ani, si despre care nu am mai auzit nimic. Eh, aici am greșit și eu, și probabil ați greșit și voi. Omul e mult mai complex de atât, are la activ 10 premii Grammy, o discografie impresionantă, si o grămadă de neuroni pe care chiar îi folosește…

Am văzut azi la Victor un clip interesant despre “Pentatonic Scale” si vreau să îl împart și cu voi:

World Science Festival 2009: Bobby McFerrin Demonstrates the Power of the Pentatonic Scale from World Science Festival on Vimeo.

Bobby McFerrin demonstrates the power of the pentatonic scale, using audience participation, at the event “Notes & Neurons: In Search of the Common Chorus”, from the 2009 World Science Festival, June 12, 2009.

Bancul de marțea asta

Și dacă nenea Cristi Boldan mi-a cerut un banc, prin amabilitatea episcopului mă conformez…

Mare concurs mare de mașini de spălat.
Americanii:
-Am inventat o mașină de spălat super. 10.000 de rotații pe minut. Spală, stoarce, usucă, calcă, împăturește.
-Ceva probleme?
-Da… batistele mici le confundă cu cele mari.
Japonezii:
-Am inventat o mașină de spălat super. 15000 de rotații pe minut. Spală, stoarce, usucă, calcă, împăturește, le aruncă în dulap.
-Ceva probleme?
-Da… nu deosebește ciorapii albi de cei colorați.
Românii:
-Am inventat o mașină de spălat super. 2000 de rotații pe minut, spală, stoarce, usucă, calcă, face mâncare…
-Hai dom’le… face mâncare?
-Da…
-Ceva probleme?
-Da…dacă nu o f*ț* la vreme pleacă de acasă!

Movies review

Zilele trecute eram disperat ca o fată mare la măritiș după niște filme calumea. Am tot auzit propuneri, și sugestii, dar două dintre ele au fost chiar ca o gură de aer curat: Das Experiment, si Die Welle.

das_experimentPrimul, Das Experiment, e un film nemțesc de prin 2001, și urmarește un jurnalist care se înscrie într-un experiment social. Experimentul împarte un grup de oameni în două echipe, gardienii si deținuții, grupuri care urmează să trăiasca împreuna următoarele 15 zile. În idee, filmul se bazează pe experimentul din ’71 organizat de Universitatea Stanford, doar că introduce pe lângă ideile de bază “cerute” de experiment o dimensiune în plus: istoria Germaniei, și evident tot ce reiese din asta. L-am început pe la 1AM si nu m-am putut opri până la capăt. Big thumbs up de la mine.

***

die_welleAl doilea, Die Welle, acoperă o saptămână din viața unor elevi, si este tot un experiment social, bazat pe autocrație, dictatura, și evident se ajunge la fascism. Efectul celor două experimente din filmele astea este mai mult sau mai puțin același, diferența majoră între ele fiind ca primul lucrează cu un lot controlat de subiecți pe când al doilea folosește niște elevi care au posibilitatea sa se înscrie de bună voie, și nu sunt selectați in funcție de stabilitatea lor mentală, ca și în experimentul original organizat de Stanford.

Vi le recomand pe amândouă, dar numai dacă v-ați săturat si voi la fel ca mine de aceeași poveste americană over and over again, cu sau fără happy end.

Asa… Scurta de Duminica

Mi-am planificat azi o gramada de chestii de facut in fata internetului, printre care si niste posturi despre ultima perioada… Prioritatile sunt un pic amestecate, asa ca scriu postul asta ca sa nu zica blogu’ ca nu e important si el, imi fac din treburi si revin!

Ah, plimbandu-l pe Jack azi, mi-am adus aminte cat de mul imi place ploaia…

In haine noi…

Toata lumea se plange de criza. Criza in sus, criza in jos… Am evitat sa scriu despre subiect, dar m-am lansat de cateva ori in discutii cu oamenii din jurul meu. Ce mama dracu e si cu criza asta? Aceeasi oameni ii vad in baruri, in supermarketuri, cu masini luxoase si cu ochelai de soare sezonul 2009, ca aia de anul trecut nu mai sunt la moda… 

In contextul salariilor profesorilor, sporurilor militarilor, ceferistii care vreau si ei mai mult, (astea le stiu de prin stirile peste care trec in viteza ca mi se par extrem de repetitive si prost aruncate acolo) se trezeste si Politia sa isi schimbe uniformele… Principalul motiv, din cate mi-am dat eu seama, poate gresesc, este sa ii putem deosebi mai usor pe oamenii legii. Politie de frontiera, politie nationala, politie locala, studenti de la academia de politie, etc. 

Antena3 il parafrazeaza pe stimabilul ministru: 

Ministrul Dan Nica a declarat că poliţia locală şi cea naţională vor avea uniforme şi însemne diferite pentru a crea o distincţie clară între diversele structuri poliţieneşti. Ministrul a adăugat că acum poliţiştii vor fi identificaţi mult mai uşor, indiferent de structura din care fac parte, iar cetăţenii vor şti cu cine stau de vorbă.

În cazul studenţilor de la Arma Poliţie şi Poliţie de Frontieră nu există foarte multe diferenţe între vechile uniforme şi cele prezentate miercuri. Singura diferenţă apare la ecusonul de pe braţ.

De altfel, diferenţa de la ecuson este singura care apare şi în cazul noilor echipamente ale celor de la Poliţie Naţională, Poliţie de Frontieră, Aparat Central, Paşapoarte, Oficiul Român de Imigrări şi Acte de Identitate.

Deci motivul principal este usurinta in identificare… Pe voi va intereseaza sa mergeti pe strada, si cand apare un politai sa poti sa zici: “Asta e de la Nationala! YES! L-am identificat! Ma duc sa scriu pe blog!” Pe mine nu ma intereseaza… Daca am o problema, ma astept sa imi raspunda primul politist aparut in cale daca poate, daca nu sa ma trimita la unu care poate. 

Acuma, problema e ca oamenii astia, politistii, nu isi fac uniformele pe banii lor ca in clasa a IV-a unde se platea din fondul clasei uniforma, ci ii fac pe banii nostri. Cat costa un rand de echipament? doar un rand: pantofi, ciorapi, pantaloni, camasa, cravata, veston, sapca? sa zicem x. Cate randuri primeste un politist? sa zicem y. Cati politisti sunt? za zicem z. 

Cine face calculul asta simplu? [(x*y)*z] = TOTAL.

Cine plateste totalul ala?  

De ce nu s-a schimbat doar ecusonul pe uniformele vechi? De ce nu s-au facut uniforme roz, portocalii, cyan, magenta si vernil (stai ca astia is altii…) daca tot vrem sa ii identificam usor?

PS: Este si un filmulet acolo in articolul de pe Antena3. Voi ati vazut cat se balbaie omul ala?! Nene! Esti ministru! Fa un curs de dictie, angajeaza-ti un student la jurnalism elev de liceu  Pamfil sa iti scrie textele, ca esti pe spate, si invata-le de acasa in timp ce asculti Orff.

Unde te grabesti doamna?

Culmea nesimtirii: Sa impingi o baba pe scari si sa o intrebi de ce se grabeste…

Ma chinui zilele trecute sa urc intr-un 32 arhiplin, reusesc pana la urma, si mai aveam loc exact cat sa imi intorc capul si sa intind biletul cuiva sa mi-l composteze. Evident ca toti pensionarii erau in autobuz, si cand zic toti, ma refer la aproape TOTI, si evident cei care nu au prins loc pe scaune, stau buluciti langa usi. 

Rezolv cu biletul, imi bag inapoi castile in urechi si pe cai voinicii mei! 

In Piata Cipariu, o cohorta mare de oameni (restul pensionarilor pana la TOTI si cativa corporate people)  asteptau 32′ul. Ajunge autobuzul, isi dau oamenii seama ca nu e loc, si stau sa il astepte pe urmatorul. La usa din fata, unde eram comprimat eu ca o sardina, o babuta se impinge, da din coate si se chinuie sa urce. Ma uit in spate, rog oamenii sa mearga 2 – 3 centimetrii mai incolo, reusesc sa ma misc, suie si babuta si tot bodoganeste acolo. Castile inapoi in urechi, asteptam urmatoarea statie, punctul terminus pentru mine. Nu va explic ca am stat pe varfuri ca sa incap. 

Ajungem la statia mea, smulg o casca din ureche, ma uit la babuta:

- Ma scuzati, coborati? 

- NU! 

- Imi dati voie mie sa cobor?

- Pai de ce sa iti dau voie? Tu m-ai lasat pe mine sa urc?!

- Atunci nu imi dati voie, stati linistita, va imping eu! 

A privit o clipa in gol, apoi ar fi trebuit sa vedeti cu ce viteza si agilitate de felina a sarit babuta jos. Nu, nu am impins-o, si nu, nu stiu ce a mai zis ca mi-am infundat iar castile in urechi… 

Am fost mare magar?! tare mult vreau sa cred ca nu…

Ne vedem joi…

 

Play and read…

Imi era dor de un examen, asa ca am fost ieri, eroic, la examenul teoretic de la scoala de soferi sustinut cu Scoala Alfa. Dupa ce il iau pe asta, pot in sfarsit sa incep sa conduc, si sa imi depun actele pentru carnetul de soferi.  Am zis dupa ce il iau, pentru ca evident nu l-am luat… M-am dus total nepregatit, am trecut rapid si bine prin semne, indicatoare si intersectii, daR m-am incurcat la intoarceri, contraventii, conducere ecologica si mecanica… 

Profesoara a fost super nice… A pus grila peste chestionarul meu, eu am oftat, ea a zambit, a numarat, s-a intors spre mine si a zis: “Ne vedem Joi?”

PS: examenul cu scoala de soferi se poate da de oricate ori e nevoie, in fiecare marti si joi…