Tabelul periodic lui Mendeleev (ce nu a putut sa termine)

Stim ca Mendeleev era rus; stim si ca facut tabelul peridioc al elementelor ca sa puna vodka pacolo. Insa vodka a reusit numa sa fie un logo cu Connecting People.

Asa ca va prezentam tabelul lui Mendeleev completat (sau finalizat am putea spune), doar de aia ca nu m-ati fi crezut cand v-am zis de el (si ca exista).

Nu-i ase ca arata mandru ? Si complet.

Cateva tzuica facts [iar]

Continuand pe o idee mai veche, vom adaugi la o lista mai veche despre tzuica facts:
– tzuica nu a fost inventanta de catre ardeleni, ardelenii au fost inventati de catre tzuica; daca nu pricepeti, e chiar simplu, beti un detz de tzuica, si veti fi un pic mai ardelean; ca sa va simplific treaba (ca-s de treaba), ganditi-va la problema “ce a fost mai intai : oul (adica tzuica) sau gaina (adica ardeleanul)”
– NASA zice ca folosit whisky sa-si propulseze rachetele in spatiu ? noi (ardelenii) folosim whisky-ul ca sa ne spalam parbrizele la Dacii; tzuica le-ar exploda rachetele, dar in mod ciudat, e perfecta pt Daciile noastre (care-s masini adevarate)
– fomula chimica a tzuicii e atat de avansata si ciudata in felul ei, incat cercetatorii ardeleni vroiau sa o puna ca un simbol in tabelul periodic al lui Mendeleev, cu simbolul Tz; doar ca in incercarea lor de a pune tzuica acolo, au baut tabelul; dupa ce bei tzuica, si uraniul iti pare apa
– SRI-ul (din Ardeal) folosea ca si lichid de adevar tzuica; cum vedeau spionii tzuica, cum spuneau tot; si nu ca se speriau, ci mai mult se bucurau; pai si noi intre noi ne spunem tot ce avem pe suflet la un pahar de tzuica;
– primele legende ardelenesti erau despre tzuica si geneza Ardealului (din tzuica); de obicei iti aduci aminte de ele cand mai bei cate-un detz;
– armata americana pune chestii radioactive in portavioanele lor sa mearga cativa zeci de ani; noi punem tzuica in damigeana (si-n Dacii) si mergem cateva sute de ani (chiar si fara Dacii); cel putin de atata vreme ne pare ca mergem

Ardelenisme din alt băţ de prun [part 2]

Continuand pe o ideea unui alt băţ

4) Tu de pe care planeta vii ? Si exista viata acolo ? Chiar nu explica cum de existi tu.
Da mah, sunt unii care nu ii poti intelege. Si stai si te intrebi : mah, sunt eu mai batut in cap si mai idiot ?. Adica recunosc ca sunt inca multe care le mai pot invata, si multe zile se lasa cu chestii noi invatate, dar cand e vorba de oameni, inca poti ramane mai mirat decat prima data cand ai vazut tzatze pe primul canal/film porno din viata ta; problema e ca nu esti la fel de placut impresionat

5) Stau si ma gandesc, ca tie iti lipseste macar un creier.
E drept ca mie imi lipsesc mai multe dupa cateva pahare de tzuica, dar noh, unii paca reusesc sa mearga mai departe. Cred ca acele persoane se numesc inovatori, dar acest fapt fiind inca neconfirmat de CNA [Consiliul Nostru de Ardeleni] inca nu putem fi siguri.

6) Cand e vorba de a nu face o chestie oamenii se impart in doua categorii : ori rai, ori imcompetenti, iar din pacate tu nu pari rau.
Eu cel putin vreau sa stiu ca sunt rau, dar asta facand abstractie de aceasta vorba ,care de o vreme o propag pe ici si colo. Cel putin daca esti rau e fain, esti in control, esti cool, esti “the man”, esti… despre ce ziceam ?. Va dati seama ca aceasta vorba reuseste sa atinga in vanitatea fiecarui roman care atunci cand aude acest text zice : cum adica ? eu ??? incompetent ?, pai sunt rau, mai draga, adica de aia nu am facut ce trebuia sa fac, pt ca sunt de fapt rau.
Din pacate nici mie nu-mi iese sa fiu prea rau asa ca macar sa compensez incerc sa-mi fac si eu treaba si sa impart aceasta vorba pe eticheta fiecarei sticle de tuica pe care o dau [adica “daca nu poti termina aceasta sticla esti ori rau ori… stiti voi ce”]. Va dati seama ca oamenii nu prea vor sa para incompetenti, si nici rai si atunci afacerea bubuie in aceste momente de criza tulbure.

Ardelenisme din băţ de prun [part 1]

[astea-s din niste scrieri mai vechi; initial se numeau Cugetari din prun, dar au ajuns ceva mai diferit]

Se intampla de multe ori ca imi vin niste idei si niste cugetari, stand asa si gandindu-ma in gol, eu singur si cu mine, si cu paharelu de tzuiculita. Si stau si ma mai intreb : cum naibii de nu au reusit sa ne ocupe ungurii ? adica suntem asa de lenti noi ardelenii uneori [si uneori toti deodata], ca numa ar fi trebuit sa vina ungurii peste noi, sa se stabileasca in Ardeal si sa zica : “aceasta e Ungaria”, si noi nici sa nu ne dam seama, decat pe la a 2-a repriza a meciului Romania – Ungaria. Dupa ce sorb o gura de tuica, raspunsul mi-e clar, si in mana; macar tuica ne mai face aprigi la minte si la temperament, si avand acest lucru in vedere, sa nu bei tuica in fiecare zi ?

Evident [ca nu e, dar], incercam sa vorbesc putin de momentele acelea in care fiecare suntem iritati [in general vorbind, nu doar de colegi de lucru, ci si in alte contexte], de tot felul de oameni, care ne fac si zic unele chestii care ne supara, si pe moment parca nu te enervezi, si nu te superi, dar se mai strange, si de multe ori vrei sa le zici o chestie din aia taioasa, o replica din aia care sa atinga la punctul sensibil al respectivului, si mai ales [dupa cum zicea o cunostinta], sa dea o lovitura dureroasa in vanitatea lui; pt ca, [nu-i asa ?], de foarte multe ori cand noi romanii reusim sa ne deranjam unu pe celalalt, e implicata si vanitatea. Daca am avea mai putina din aia ar fi bine.
Dar sa nu dezvoltam acest punct, adica de ce ne certam/iritam, si cum ne certam/iritam si care sunt motivele generale pt acestea, si cate grade trebuie sa aiba tuica pt ca cearta sa fie interesanta, pt ca suntem romani, si singura etnie care poate sa ne intreaca ar fi rromii [vedeti cumva o asemanare ?].
Ce voi face aici, e voi scrie niste replici care as fi vrut sa le zic la unele persoane [acuma nu mai tin neaparat, dar poate voi avea nevoie mai incolo de ele], si le voi scrie ca sa mai ma amuz eu de ele inca o data, poate si voi, si sper ca pe viitor voi fi pregatit. De multe ori cand ma gandesc cat de lent imi merge mintea si cum de nu imi vin aceste replici pe loc, ma enervez un pic, imi trece usor, si ma gandesc ca ar trebui sa le mai scriu pe cateva undeva.

Si sa incepem:

1) Pretene, incompetenta e un lux, care cel putin eu[pauza grava]…. nu mi-l prea permit. Daca mi-l permiteam eram la conducerea acestei tari, incercand sa storc cat mai mult roadele ei [adica a incompetentei], sau macar faceam ceea ce incerci sa faci acuma, si evident sa esuez grandios [cum faci tu acuma].
Aceasta e o replica pe care tind sa vreau sa o spun la multi cu care mai lucrez, pt ca [nu-i asa ?] mi se pare ca multa lume nu prea face treaba cum tre. Si asta nu o zic in sensul in care eu as fi un team-player bun [pt ca nu sunt], si poate vreau de multe ori sa se faca asa cum as vrea eu, dar cand ajung sa gasesc oameni cu care pot lucra [ceea ce se mai intampla… nu stiu cum], ma gandesc ca poate chiar nu tine de cat de team-player as fi [sau nu].

2) Ce ar fi sa incetam sa incercam sa parem importanti, si sa incercam sa parem utili ?
Mnoh, deci multa lume face asta; de multe ori ma gasesc facand eu asta, si .marius e de multe ori prezent la aceasta actiune, dar pana la urma, punem chestia asta deoparte si ne apucam de treaba. Si tot timpul observ in jurul meu, alti oameni care fac din chestia asta [a parea important] o profesie; sincer, nu as vrea sa detaliez chestia asta, pt ca sunt pline mall-urile de exemple, mai ales in weekend, si cand vezi atatea specimene, stai si te mai intrebi : cine naibii mai lucreaza in tara asta ?, si stai si te gandesti si zici : ohh right, eu sunt unu din fraieri…. carry on…. si mai toarna aici la baiatu un detz de tzuica.

3) Mah, eu stiu ca sunt prost cand sunt beat, dar tu parca vrei sa-mi intreci prostia cand esti treaz.
Multa lume poate sa ateste [si daca fac un call, ar sari multi sa ateste] cat de prost sunt eu cand sunt beat. Circula si legende despre mine, doar nu mai stiu pe unde, despre cat de prost sunt cand sunt beat, si de cat de beat sunt uneori; probabil in mitologiile unor popoare. Dar cand intalnesc unii de aia care vor sa-mi reproduca legendele la o noua scara, mai ampla, si fara alcool… si eu ma mir; de obicei imi iau un scaun si ma pun jos la spectacolo si ma uit.

Mnoh, cam atat… vizionare faina
[tu bi continuid]

Izvorul Fericirii. Partea 2

M-am trezit a 2-a zi cu o idee brilianta, unica, si nemai-intalnita : “Sa mergem sa reparam izvorul fericirii”.
Mnoh, pe principiu ca orice defect se poate repara, ne-am gandit noi ca o sa remediem situatia, iar fericirea va continua sa curga.

Ne suna Bibi si ne zice sa mergem prin Carturesti sa o vizitam pe Adela [din cand in cand mergem sa o mai vizitam pe Adela si sa stam cu ea la un ceai]. Il luam si pe Cheap si mergem toti 4 inspre Carturesti. Ajungem acolo si povestestesc despre ideea mea de a merge inapoi in Janis, sa infruntam iara acea pancarda sfidatoare [pe care zice cuvinte de blasfemie, precum…… [imi tremura inca mana] “Defect”], si sa reparam izvorul fericirii si sa alungam pancarda pentru totdeauna.
Acel izvor se afla acolo din stramosi, din generatii intregi si multe, de acu 2 luni, iar noi nu vom lasa ca acel izvor sa cada asa usor unei pancarde. Ce vor zice stramosii nostri daca ne vor vedea ca abandonam asa usor izvorul ? Cum vom putea sa traim cu noi insine stiind ca i-am dezamagit in asa hal ? Si despre ce scriam acuma ? Aaaa da.

Toti erau atenti foc la aceasta idee indrazneata, si erau ferm hotarati sa o punem in aplicare in acea seara.
Trollu rezolva niste unelte, si cu privire din aia dezorientata ne indreptaram spre Janis.

Mergem catre tejghea si zicem : “Am venit sa reparam izvorul fericirii”.
Se uita barmanul mirat la noi, si zi-se : “Bine, da-ti-i drumu”

Ne trudiram noi ce ne trudiram, am incercat toate variantele, in sus, jos, la stanga si la dreapta, ne trudiram 4 oameni [eu, trollu, pery si cheap] si ne-am dat seama in acel moment acolo ca…….. skill-urile noastre de ingineri de la poli si student la litere, nu fac fata acelei pancarde malefice, care a distrus tot in calea ei, ajungand sa ne ia si ultimul lucru la care tineam : izvorul fericirii.
De asemenea, clestele nostru de sertizat cabluri de retea incepea sa dea semne de uzura. Ne uitaram la el, si ne gandeam ca asemenea cleste nu isi merita banii, si ne parea rau pt Trollu, fiindca trebuia sa il duca inapoi la lucru asa prapapdit cum era; dar ne-a trecut repede in acel moment.

In ultimele clipe, pe cand sa ne dam complet batuti, eram si noi deja pe culmile disperarii si puterile abia ne mai tineau, am zis si eu : bine, bine….. hai scoatem izvorul fericirii de rezerva.
Si scoase Bibi din geanta care o aveam cu noi : Izvorul Fericirii (niciodata defect) TM ; tinandu-l in brate, lucea asa mandru, luminandu-ne fetele, dandu-ne o noua raza de speranta, si talent de a povesti ca lui Florin Piersic [ca sa va relatez si eu aceasta poveste].

Si de atunci, toate au fost bune; No ashe 🙂

Si Cheap intreba : si totusi, ce e fericirea.
Iar eu zic : este singurul lichid care da viata, si face viata sa existe si sa fie frumoasa : Tzuica de Prune.
Toti daduda din cap in semn de aprobare [toti stiau care e fericirea, doar ca trebuia sa aleg personaje prin poveste care sa prezinte aceasta intrebare si sa dea povestii un fel de dezorientare in timp si spatiu pe care o au toate povestile lui Florin Piersic].

Izvorul Fericirii. Partea 1

Intr-una din zile nu stiam ce sa fac, stateam ma plictiseam, refuzam sa fiu productiv, si-i zic la Trollu [colegu de apartament] : “mah, hai suna-o pe Bibi sa mergem in Janis Stuf; ca cica s-o deschis si ii fain, si au un izvor al fericirii”.
Zis si facut, sunam pe Bibi, mai strangem de-o gasca si mergem catre Janis pe la ora 20 [ca sa prindem fericire cat mai multa], toti cu fetze zambitoare, fericite, binevoitoare, senine [va dati seama ca va mint de ingheata apele].

Ajungem acolo, si…. la izvorul fericirii era o pancarda pe care scria “Defect”. Dintr-odata parca in capul meu din zi senina se transforma in zi din aia furtunoasa cu nori care fulgera si traznesc, si spinteca si dezmembreaza masini ca sa le vanda piesele in piata la suprapret. Zic eu : NU SE POATE…….. ; si ma uit suparat inspre izvorul fericirii care era….. [ma doare sufletul si acuma sa zic] “DEFECT”, si zic : “Barman, o bere”.
La care zice Bibi :
– mah, parca te lasasi de alcool;
Eu : da, dar asta era cand mergea izvorul fericirii.
Pery: si totusi ce e fericirea aceasta
Eu: Inca o bere…… aaaaa scuze : Barman, inca o bere.
Ma uitam lung, posomorat si abatut spre izvor si ziceam : Acest izvor continea singurul lichid care putea sa transforme plictiseala in distractie, tristetea in fericire, chefurile de roackeri in adevarate concerte, ne-viata in viata, femeile urate in playmate-uri [de Playboy], [si ma uit spre Troll, care rodea un morcov si zic] :
– mah, tu de unde ai morcovu ala ?
Trollu : de la un iepure
Eu : si iepurele ?
Trollu : nu stiu; nu mai e
Eu [ridicand o spranceana] : de pasti….. tu stai acasa; ii bine ca acuma o fost numa Halloween.

Si am stat noi pacolo un pic abatuti, si eu alcoolizat si dupa aia in cele din urme am mers catre casa suparati si nefericiti.

nVIDIA face caterinca de Intel

Tre sa va spun ca am un job fain; imi place jobul meu; ceea ce fac la job implica niste proiecte care se gasesc mai rar prin Romania, dar se mai gasesc, si-mi plac…. mult.

Saptamana aceasta mi-am dat seama ca jobul meu e si challenging : trebuie sa suport in fiecare zi pe un coleg cu o personalitate de o imbecilitate rara, pe care mai  nimeni din birou nu il suporta, nici restu din firma nu prea il inghit, probabil toti [cu mine in frunte] l-ar linsa, daca ar fi un procedeu usor de realizat din punct de vedere legal. Probabil stiti colegul ala atata de jenant, a carui existenta demonstreaza gaurile si ineficientele sistemelor de recrutare din firme, si alimenteaza imaginatia sadica a colegilor cu care lucreaza.

In orice caz, lasand asta deoparte, nVIDIA se distreaza mult facand caterinca de Intel pe un site care se si numeste : Intel’s Insides : http://www.intelsinsides.com/page/home.html#

Hai sa-ntindem hora mare…(hop!hop!cu noi…)

Nu mai vrem peste hotare…(hop!hop!si voi…)

Stateam ieri cu Calinu Nebunu si lucram pe planurile noastre de get rich si take over the world [ce hobby-uri mai au unii], ascultam muzica, si mai gineam sticla de tuica din colt ca niste drojderi; inca mai avem de lucru mult pana la realizarea planurilor noastre, dar pana atunci tinem sticla acolo-n colt; nu ca sa sarbatorim cu ea, dar am observat cat de mult ne motiveaza o sticla de tuica si am decis sa incercam [intamplator merge]. Deodata Winamp-u face de 3 ori peste cap, si incepe Ca$$a Locco cu o melodie de-a lor de prin 2001 : Eterna si Fascinanta Romanie…. nimica special in asta ? [yeah right] : “Ieri Uzinele Dacia au achizitionat concernul Daymler-Chrysler si General Motors”. Mnoh, ultima data cand Calin si eu ne-am uitat, Daymler-Chrysler era falimentar [si ne gandeam sa il cumparam]…  si Dacia avea vanzari pentru restul anului, si-a chemat toti muncitorii inapoi la lucru, ii pune sa lucreze peste program, iar un articol recent de pe net scri ca germanii sunt foarte multumiti de Dacie, deci asteptam si  achizitia concernului Daymler-Chrysler de catre Dacia. Statuia lui Basescu inca mai are de asteptat, dar o asteptam pe undeva pe langa Palatul Victoria sa stea sa vegheze peste politicieni o vreme; suntem siguri ca eba o sa ii faca una cadou atunci cand o sa vrea sa ii ceara ceva la ta-su, si considerand ca mandatul sau expira incet, ar trebui sa se grabeasca. Americanii si rusii intr-adevar au inceput sa spuna bancuri, mai ales americanii, cu Comedy Central si serialele lor : Family Guy, South Park, etc. cam toate astea mai faine sunt aparute cam dupa 2001, deci treaba pe la ei a inceput sa se imputa mai din timp. Rusii au incercat sa fie si ei funny la Euro Vision anu asta [cu tancuri roz… care macar is bune de pluguri], doar ca noi nu ne-am prins; se pare ca au un altfel de umor, derivat din vodca iar mai ales fetzele lor nu ii ajuta sa fie funny… is prea crispate de fel, de parca ar fi tot timpul mahmuri si beti; macar is faini cand is beti rusii pt ca merg cu tancu sa cumpere vodca.
Si cand te gandesti ca astia de la Ca$$a Locco au compus melodia asta prin 2001 cand situatia Romaniei era deprimanta [da’ rau de tot si mai ales la televizor], noi toti ascultam dance si rahaturi, altii ascultam manele si ne imbatam pe ele cu bere si spirtoase ieftine. Da mah… magia tuicii; astia 3 or baut tuica, or inceput sa vorbeasca ardeleneste [ca la noi ii fain si soare… nu de alta], sa zica profetii despre viitorul Romaniei, si ocazional si cateva chestii pe langa, dar le toleram daca restu-s bune.
Asa ca [sa nu o nici mai lungesc prea mult], din ciclul : doi ardeleni stateau si povesteau, iar dintr-odata apare un ardelean negru, va prezint :

De-ale stelelor

Cică într-o galaxie far far away, dar nu destul de departe de unguri era Ghiţă, prunc mic si el, stătea la portiţă, probabil asteptand-o pe Cleopatra Stratan. Nouă ne place mai mult cum suna Ghiţă decât cum ii zice lumea amu, dar noh…. fiecare cu preferintele sale. Si statea si el pacolo figurist, si barbos asa cum il stim si amu, si-l iubim asa [că altfel nu prea am putea], şi-l asculta pe badea Pavel, care atunci curăţa hornu de la pălincie şi povestea despre fi-su [Lucian], care amu o mai crescut si el, si incepea a da pe ţuică, şi pe la fetele din zonă :

– Eee da, “the ţuica” is strong in that one; şi când era mic mergea beat prin curte de la vaporii de la pălincie şi se juca cu laseru şi tot zicea ca o să salveze universu când a fi mare; amu o crescut, dar pot să-i simt ţuica din celalt capăt de univers la cum bea asta, zicea ta-su; iaca, că se apropie,  amu intră-n sat. Şi se mira Ghiţă cum badea Pavel putea să-şi deie seama mai bine ca GPS-u despre pozitia fiului său, doar pe baza ţuicii din el. Si scoate nea Pavel un mobil si-l suna pe fi-su  si-i zice : “mah, daca tot intri amu prin sat, ia treci pe la farmacie si ia-mi ceva drops-uri din alea de desfundat respiratia; ca tare greu respir de la hornu aiesta [huuuuuuuuuu, haaaaaaaaaa]”. Si mai era si negru complet pe deasupra nea Pavel [de la funingime], ceea ce un pic il mira pe figuristu nostru,Ghiţă. Si scoate nea Pavel un laser roşu [tehnologie ardeleană frate] şi începe şi scanează ăsta pacolo prin horn să vadă daca totu-i in regulă. La care începe câinele să urle ca o sirenă [de ambulanţă]; şi zice nea Pavel : că taci măh ciungule, zici că nu ai mai văzut din astea ? Şi se întoarce spre Ghiţă şi zice : în fiecare seară îl fugăreşte fiu meu cu laseru pe aiest ciung beat, şi tot urlă “ciung beat, ciung beat”, de aia că-i păros şi beat de la vaporii de ţuică şi………  are şi Alzeihmer……
Şi apare şi Lucian şi-l întreabă pe nea Pavel :  “măh, tu cine eşti şi ce cauţi pe hornul de la pălincia tatălui meu ?”
La care zice nea Pavel : “Lucian, EU…… sunt tac’tu; îs negru de la funingimea asta din horn; amu dă-mi naibii dropsurile alea, că mă omoară respiraţia şi traumatizează pe figuristu nostru de Ghiţă”.

Şi aşa se gândi Ghiţă să se inspire să scrie 9 episoade [chiar îs 9] despre aventurile lui Lucian cu ta-su negru, din care s-or filmat doar 6. Cât despre Cleopatra…… o rămas fără ea [şi bine o făcut] pentru că ea o tot întârziat să ajungă la portiţă, din cauză că i-o luat prea mult timp să se îmbrace; dar măcar o ajuns pe MTV [România] să cânte că ea tot îl mai aşteaptă. Şi din banii care i-o făcut cu filmele, Ghiţă o plătit tratamentul pentru boala câinelui.