Data Center: Hello!
Customer #271: Hello!
DC: This is Steve, from the Moon Fabulous Data Center!
#271: Hey Steve! How do you do?
DC: I’m fine, thanks. I just called to let you know that one of your servers crashed a few minutes ago… literally!
#271: …
Rolling Office Chairs Make bad Stools - Watch more Funny Videos
I really need to see this movie… “Take the lead”
Sunt fan de tricouri “funny” si lumea cam stie chestia asta. Tin minte acum ceva vreme ca era un tricou destul de geekish, cu o integrala desenata pe el, si raspunsul nu era tocmai la indemana oricui, dar, tot era funny… evident!
Eh, Catalina m-a intrebat azi daca mai am pe undeva imaginea cu tricoul ala, asa ca m-am pus un pic pe cautat (nu a fost extrem de greu cu prietenul gogu) si l-am gasit, dar am gasit si itemul de mai jos:
Acuma, nu e chiar atat de complicat, dar o sa va dau un hint rapid:
y = ∫ 2x dx ( x=10 to x=13)
y = (x^) ( x=10 to x=13)
y = (13)^2 - (10)^2
y = 169 - 100
y = !?!
Si pentru cei mai lenesi dintre lenesi, avem si rezolvarea via WolframAlpha
Puteti sa il cumparati de aici.
Majoritatea cred ca stiti cum arata semnul ala cu vezi ma boule soferule ca urmeaza o trecere de pietoni, nu?
Eh, daca nu stiti, e asta de mai jos:
Acuma de fiecare data cand va uitati la el, ce vedeti? Un triunghi rosu, atentionare, bla bla, o trecere de pietoni, si pietonul…
Ce spuneti voi despre pietonul ala? E un om, acolo desenat, alb cu negru, extrem de normal. Si ce-i cu asta o sa intrebati? Pai sunt oameni carora imaginea de mai sus nu li se pare deloc normala. Cine sunt acesti oameni? Cei care sunt obisnuiti cu semnul de mai jos evident!
[Via M]
Poza se intampla pe undeva pe la oamenii aia care scrie de la dreapta la stanga, si evident se adapteaza la mediul si cultura lor.
Stătea Ion şi se uita la fiii lui, Andrei şi Laurentiu, şi le zice : mnoh, fiilor mei dragi atunci când mă gândesc la voi, parcă aş vrea să vă povestesc despre cum m-am pricopsit cu mama voastră, şi am ajuns să…… vă avem pe voi doi. Parcă nu îmi vine a vă povesti asta, dar boul care scrie asta amu [da măh boule care scrii asta amu, la tine mă refer], văd ca nu se lasă, şi chiar începe a scrie lucrurile care vi le zic eu voua amu. Ca să înţelegeti voi cum m-am pricopsit eu cu mama voastră tre să înţelegeti cum e sa nu poţi dormi; adică să ajungi într-un hal din ala de insomnie în care vezi lucrurile altfel, faci grupuri din alea care răstoarnă toate normele societăţii cu pretenii tăi, porneşti revoluţii, şi după aia stai şi te intrebi ce naibii trebuia să faci in primu rând [de aia că ai uitat]. Totul o început cândva când mergeam cu jobu meu să evaluez maşini care se loveau de chestii şi luau foc. Fugind aşa prin ţară am dat de un tip, Gheorghe pe nume, care vindea săpune dar mai era şi portar pe ici şi colo la nişte hoteluri. Am zis să-mi dea şi mie unu că-mi puţea mâna a….. noh; ştiti voi a ce pute mâna dacă staţi prea mult timp in baie [şi vă jucaţi]. Nu mai ştiu cum am ajuns să fiu coleg de apartament cu Gheorghe, dar în fine. Tot patunci începea o tipă [Maria : I like it loud... şi tre s-o vezi... să-nţeleji] să se dea la mine şi era cam jegoasă ea şi nebună de fel, iar la Gheorghe i-o plăcut de ea la nebunie. Nu o nimerit ea prea bine sa apară prin universu nostru pentru că tot patunci eu şi Gheorghe făceam nişte cluburi din alea de ne mai bateam doar aşa de distractie, şi apoi Maria asta tot se mai băga şi ea pacolo să se uite şi să mai se “ocupe” de Gheorghe după o bătaie. Ciudat că de fiecare dată când se ocupa de el şi eu simţeam ceva plăcere deosebită în asta, deci îmi convenea relaţia lor. Mai încolo am aflat ca de fapt Gheorghe îi doar una din personalităţile mele [multiple] şi o trebuit să îl exorcizez cu un par din mine, şi m-am trezit cuplat cu Maria [dammit, aşa păţesc de fiecare dată]. Aşa te-am făcut pe tine Andrei….….. mnoh scuze ca aşa o trebuit să afli dar noh………
Şi stăteau ăştia şi se uitau unu la altu şi se lăsă o linişte peste tot……… [se întrebau de la care vine băşina]
Zilele astea am dat peste doua afise funny lasate pe vehiculele din jurul blocului. Prima, a fost o hartie lasata pe scuterul lui KooKool de unul din vecinii mei de la bloc, si il inteleg perfect, dar e mult prea funny sa nu o impart cu voi:
Cum noi locuim aici in aceasta mirifica zona rezidentiala cunoscuta ca si Gradini Manastur, Kookool cand mai vine pe la noi intra cu scuterul pana in fata scarii, pe o alee lata de 2m, si care de obicei e populata cu copchii pe role si pe bicicletute din alea cu rotite ajutatoare. Dupa cum ziceam si mai sus, il inteleg perfect pe taticul ingrijorat care a lasat biletul…
@KooKool: Porcule si magarule! Sa iti impingi “motocicleta” de acum incolo! (j/k)
A doua imagine funny, e de pe un Ford Focus care e parcat destul de ciung de obicei, si nu mai incape oamenii cu gipanele. Putem sa scuzam mica lipsa a unei cratime acolo la ultimul cuvant, si putem de asemenea sa ne imaginam cum i se urca sangele in cap “autorului” letopisetului care probabil a incercat sa zica: “sau mai in fata, sau mai in spate” dar i-a iesit altceva pe final…
[via Cristoph's Nokia]
V-am mai scris eu despre Teodora Iacob, pe care am cunoscut-o la un concert in Autograf, nu?
Eh, azi am vazut un link la ea, cu ultimul ei videoclip.
Enjoy!
LE: Eh, si daca v-a placut, macar la fel de mult cat mi-a placut mie, va anunt ca Joi, 4 iunie, Teodora va concerta in Autograf impreuna cu Tudor Runcanu - chitara&voce, Mihai Calian - keyboards, Mihai Pop - chitara bas.
[Direct de pe blogul ei]
Intr-o dimineata, in drum spre serviciu, un evreu vede in statia de tramvai un domn bine facut si foarte bine imbracat. Prezenta lui il intriga. Un domn astfel imbracat nu se duce la serviciu la aceasta ora a diminetii; daca nu se duce, inseamna ca vine; de unde poate veni in zori de zi un domn astfel imbracat decat de la o dama; un domn bine vine de la o dama bine; la noi in cartier sunt trei dame bine: Natasa, care-i insa plecata la Leningrad, Rashela, dar de la ea vin chiar eu, si sotia mea. Sotia mea are trei amanti: directorul ei (firesc), directorul meu (normal) si pe un oarecare domn Abramovici.
- Buna dimineata, domnule Abramovici!
- Buna dimineata. Dar de unde ma cunoasteti?
- Simpla deductie…
[Via Corina]
Cică într-o galaxie far far away, dar nu destul de departe de unguri era Ghiţă, prunc mic si el, stătea la portiţă, probabil asteptand-o pe Cleopatra Stratan. Nouă ne place mai mult cum suna Ghiţă decât cum ii zice lumea amu, dar noh…. fiecare cu preferintele sale. Si statea si el pacolo figurist, si barbos asa cum il stim si amu, si-l iubim asa [că altfel nu prea am putea], şi-l asculta pe badea Pavel, care atunci curăţa hornu de la pălincie şi povestea despre fi-su [Lucian], care amu o mai crescut si el, si incepea a da pe ţuică, şi pe la fetele din zonă :
- Eee da, “the ţuica” is strong in that one; şi când era mic mergea beat prin curte de la vaporii de la pălincie şi se juca cu laseru şi tot zicea ca o să salveze universu când a fi mare; amu o crescut, dar pot să-i simt ţuica din celalt capăt de univers la cum bea asta, zicea ta-su; iaca, că se apropie, amu intră-n sat. Şi se mira Ghiţă cum badea Pavel putea să-şi deie seama mai bine ca GPS-u despre pozitia fiului său, doar pe baza ţuicii din el. Si scoate nea Pavel un mobil si-l suna pe fi-su si-i zice : “mah, daca tot intri amu prin sat, ia treci pe la farmacie si ia-mi ceva drops-uri din alea de desfundat respiratia; ca tare greu respir de la hornu aiesta [huuuuuuuuuu, haaaaaaaaaa]”. Si mai era si negru complet pe deasupra nea Pavel [de la funingime], ceea ce un pic il mira pe figuristu nostru,Ghiţă. Si scoate nea Pavel un laser roşu [tehnologie ardeleană frate] şi începe şi scanează ăsta pacolo prin horn să vadă daca totu-i in regulă. La care începe câinele să urle ca o sirenă [de ambulanţă]; şi zice nea Pavel : că taci măh ciungule, zici că nu ai mai văzut din astea ? Şi se întoarce spre Ghiţă şi zice : în fiecare seară îl fugăreşte fiu meu cu laseru pe aiest ciung beat, şi tot urlă “ciung beat, ciung beat”, de aia că-i păros şi beat de la vaporii de ţuică şi……… are şi Alzeihmer……
Şi apare şi Lucian şi-l întreabă pe nea Pavel : “măh, tu cine eşti şi ce cauţi pe hornul de la pălincia tatălui meu ?”
La care zice nea Pavel : “Lucian, EU…… sunt tac’tu; îs negru de la funingimea asta din horn; amu dă-mi naibii dropsurile alea, că mă omoară respiraţia şi traumatizează pe figuristu nostru de Ghiţă”.
Şi aşa se gândi Ghiţă să se inspire să scrie 9 episoade [chiar îs 9] despre aventurile lui Lucian cu ta-su negru, din care s-or filmat doar 6. Cât despre Cleopatra…… o rămas fără ea [şi bine o făcut] pentru că ea o tot întârziat să ajungă la portiţă, din cauză că i-o luat prea mult timp să se îmbrace; dar măcar o ajuns pe MTV [România] să cânte că ea tot îl mai aşteaptă. Şi din banii care i-o făcut cu filmele, Ghiţă o plătit tratamentul pentru boala câinelui.
I always wanted to visit the car-pa-thians!
[via Andreea J]
