Time Lapse este o tehnică a cinematografiei, care presupune fotografierea repetată la intervale prestabilite a unui obiect, peisaj, construcţie, fenomen al naturii etc. şi redarea fotografiilor la o viteză mult mai mare decat viteza la care au fost imortalizate pentru a crea un efect care să sugereze o accelerare a evenimentelor.
De exemplu, o scenă fotografiată o dată la fiecare secundă, şi apoi redată cu un frame rate de 30fps (frames per second), o să inducă o creştere in vietza acţiunii de 30 de ori.
Pentru clipul de mai jos autorul Jeff Chen Kuo Chih a filmat 8 nopţi la rând, într-un întuneric total, timp în care a simţit natura la potenţialul ei maxim. Cuvintele lui, sunt mai jos.
On my 3rd time-lapse video of the Eastern Sierra, I focused on night time shooting. During the last week of June, the Milky Way started to make daily appearances on the northern hemisphere, right after sunset and without any interference from the moon. During eight consecutive and exhausting nights in near total darkness, I saw and/or felt deers, rabbits and coyotes passing near-by and once, after shinning a small flash light from my iPhone at two red dots, I saw a big bear just a few feet away, which prompted me to run to my car, leaving all my equipment and gear behind. I did not return until sunrise to pick everything up. Truly scary stuff!!
La 1 Decembrie s-au împlinit exact 5 luni de când am plecat de la ING. 5 luni în care am avut timp să mă relaxez, am avut timp să dorm, am avut timp să pierd vremea, să particip la evenimente cu bloggerii din Cluj şi din “străinătate”, am avut timp să mă sui pe pereţi în ultima perioadă pentru că lipsea din viaţa mea o componentă importantă: un servici stabil!
Mai demult la o discuţie între prieteni m-am lovit de întrebarea “Ce ai face dacă ai câştiga la Loto? Ai mai lucra, sau te-ai distra in continuu?” Răspunsul a venit scurt şi direct: “paaaaartttttty for the win! o vreme, dar apoi aş continua să lucrez” pentru că a merge la birou, a munci este parte din educaţia socială pe care am primit-o, este parte din modul în care m-am format. Până să ajung la ING, nu puteam să concep că voi lucra pentru o multinaţională, cu rigorile care vin într-o corporaţie. Am lucrat în firme mici, am adunat experienţă, am iubit şi am urât uneori rolurile care mai tot timpul se confundau, lipsa procedurilor, libertatea şi în acelaşi timp responsabilitaţile care veneau odată cu fişa postului cvasi inexistentă într-o companie mică.
Munca in ING mi-a deschis ochii spre ce înseamnă corporate, mi-a arătat că mai am enorm de multe de învăţat la capitolul dezvoltare profesională şi personală. Am cunoscut oameni care făceau exact ce scria în fişa postului, nimic mai mult, poate uneori mai puţin, oameni plafonaţi, plictisiţi care aşteptau ora 5 să “rupă uşa“, dar am întâlnit şi oameni care dădeau 110% şi uneori chiar mai mult pentru că ştiau că prin asta asta, işi uşurau drumul spre dezvoltarea lor profesională şi personală, drumul spre o viaţă mai bună. Oameni de la care am învăţat o mulţime de lucruri, oameni care m-au motivat să vreau să fiu ca ei.
Tot la ING am descoperit ce înseamnă IT Service Management, mi-am dat primul examen de certificare în ITIL v3, şi am decis să schimb direcţia pe care o aveam în cap încă din liceu: cea de administrare de servere si reţele. Dar în aceste 5 luni nu a fost uşor să găsesc ceva care să îmi placă şi să şi fie pe noua direcţie pe care mi-am propus-o. După 5 luni, în care îmi căutam o poziţie similară cu cea din ING am realizat că nivelul meu in ITSM este puţin peste cel de junior, deci şansele erau minime spre zero.
Dar, cum nu poate fi bine fără să fie rău înainte, începând cu 1 Decembrie, am semnat un contract cu Steelcase Inc, o ditamai corporaţia care tocmai ce a deschis un service center în Cluj. Mâine, plec la un training la Strasbourg, o să fiu acolo mare parte din luna decembrie, şi din Ianuarie începe distracţia, munca propriuzisă înapoi în Cluj. Dacă nu am apucat să mă văd cu voi zilele astea, ne vedem in Ianuarie!
V-am pupat, uraţi-mi drum bun şi succes la training, şi vă las cu o întrebare la care multă lume pare sa aibă probleme. Încercaţi să răspundeţi fara Google, o sa fie FUN!
Acum zece ani când am ajuns în Cluj, primul contact cu o organizaţie studenţească, a fost cu BEST-ul, iar primul proiect a fost un LAN party imens, PcParty! Câteva sute de oameni se adunau pentru un week-end, aduceau după ei calculatoare, monitoare, prelungitoare, şi multă voie bună. Dar asta e deja istorie.
Acum o lună jumătate cand Psaico mi-a spus că vrea să organizeze un eveniment similar dar un pic mai restrâns, am tras un zâmbet tâmp şi melancolic şi i-am confirmat că e o idee bună bună de tot. Am trecut după, la un mic brainstorming pentru o locaţie, jocuri care ar putea fi jucate, cine ar fi dispus să ne ajute cu nişte console, plasme si/sau proiectoare, etc.
Într-un final, s-au găsit oamenii care să ne ajute cu toate cele necesare, iar în 26 noiembrie ne-am adunat cu mic cu mare în food court la Iulius Mall, am început să instalăm de zor, şi apoi a început nebunia! Counter Strike, Bomber Man, Mortal Kombat, Guitar Hero, Wii Sports, Fifa, curse de maşini, you name it, we played it! Am fost peste 40 de participanţi, fete şi băieţi, şi pentru o noapte ne-am distrat, ne-am jucat, am urlat, am cântat, am scandat. Feţele angajaţilor din Iulius Mall care lucrau în noaptea aia erau priceless când treceau pe lângă noi şi nu înţelegeau de ce sunt o grămadă de laptopuri şi copii nebuni pe acolo.
Experienţa a fost de neuitat, mi-am adus aminte cum e să stai o noapte întreagă şi să te deconectezi de tot şi toate. Mai greu a fost dimineaţa pe la 5 când a trebuit să strângem totul şi să mergem la casele noastre. Vreau să repetăm evenimentul cât de curând, şi o să îl bat pe Psaico la cap în legatură cu asta.
Şi după cum ne-au obişnuit, dacă e Joi, e Cinemateca TIFF, la Victoria, de la 20:00. In seara aceasta, rulează pelicula Volcano (Vulcanul), în regia lui Rúnar Rúnarsson, film care a câștigat anul acesta la TIFF premiul pentru cea mai bună regie.
Când Hannes iese la pensie din slujba sa de îngrijitor, în faţă-l o aşteapă o mulţime de timp pe care nu-l poate umple cu nimic. S-a instrăinat de familie, nu prea are prieteni, iar relaţia cu soţia este tot mai rece. În urma unor evenimente brutale, Hannes îşi dă seama că trebuie să-şi schimbe viaţa pentru a putea ajuta o persoană pe care o iubeşte. Vulcanul este o poveste de dragoste a unui om care trebuie să înfrunte alegerile făcute în trecut şi greutăţile prezentului pentru a se putea bucura de viitor.
Biletul de intrare la proiecţii este de 5 lei, iar acestea au loc in fiecare Joi la Cinema Victoria in Cluj-Napoca.
Pentru mai multe informatii despre programul Cinematecii TIFF, accesaţi site-ul APFR sau pagina de Facebook.
Nu sunt eu mare fan al zilei naționale, dar e totuși ziua națională! Amintiri frumoase mă leagă de ziua asta, și mă refer la focurile de artificii din Piața Avram Iancu în fiecare an, cele 10 foarte romantice minute de altfel, paradele militare de la televizor că niciodată nu am ajuns la Alba Iulia în persoană de ziua asta măreață, și bineînțeles, vinul fiert de după. Dacă stau bine să mă gândesc, cred ca 1 Decembrie marchează, la mine, deschiderea sezonului de vin fiert. Anul acesta am fentat un pic, și am băut deja unul tare tare bun în Ludwig.
Vorbeam zilele trecute cu Dumitrescu despre Happy Fish, și cât de mișto sunt conceptele de acolo, cât de finisate, gândite și elaborat puse în practică. Vă voi lăsa azi cu Imnul României, Imnul de bun simț al României. La Mulți Ani România, ești o țară frumoasă, minunată, deosebită, păcat că ești și locuită…
Acest articol este un Guest Post, de Marius Pop, “Autorul”.
Ce-i de spus despre o carte slabă, decât adevărul?!
Cartea asta, ”Călătoria închipuită a trei prieteni în TransSiberian”, ar fi avut maxime șanse de reușită dacă ar fi fost lansată într-un spital ce tratează afecțiuni de vedere. Într-un format audio-book, s-ar fi bucurat de aprecierea multor amatori de lectură din casa de surzi.
Probabil de aceea autorul a încercat ascunderea ei într-un morman de cărți în format digital, de cumpărat și de citit doar cu scule sofisticate. Pare a fi o manevră de publicare pe șest, ca și doctoranzii care, stresați că n-au suficiente articole publicate în periodice cotate ISI, bagă materiale din referate pe la reviste de mâna a șaișpea, rugându-se ca nimeni să nu bage de seamă. Paradoxalul ”Publicare în speranța că n-o să observe nimeni”, asta pare a fi.
Apoi, are o copertă urâtă. Bănuiesc că autorul a făcut imaginea aia în Paint, (el știind să scrie, domnule, nu să facă design), i-a dat salvare în ceva format tif, și când a încărcat-o pe Amazon s-a mirat că de ce culorile îi sunt invers. Că înainte era un om care stătea în zăpadă, cu capul în jos, nu o fantomă ce stătea în întuneric, cum arată acuma.
Mai departe – băgăm de seamă ca e doar o primă parte a poveștii mari, intitulată cu o comică autosuficiență „Sankt Petersburg”. Dragilor, veți găsi un singur capitol cu referire la acest oraș. Mai multe scrie despre Cluj-Napoca decât de Sankt Petersburg. Cartea-i plină de întâmplări savuroase și idei ce par adânci, nici vorbă de descrieri ale orașelor din Rusia. Te-ai aștepta la un jurnal de călătorie, văzând titlul, dar nu.
În rest, cartea-i bună. Îl cunosc personal pe autor și le cam are pe astea, cu scrisul. Prețul – deh, ce să zicem, oricum cade Euro până la Crăciun.
Poftă mare!
Autorul. [n.r. Autorul Cărţii]
***
Cunoscând-ul pe Marius Pop şi citind preview-ul cărţii pe Amazon, publicarea articolului de mai sus nu cred că mai are nevoie de alte motivări. Eu am deja cartea, şi mă aşteaptă cuminte pe tabletă să o savurez complet cand o să am un pic de timp.
Time Lapse este o tehnică a cinematografiei, care presupune fotografierea repetată la intervale prestabilite a unui obiect, peisaj, construcţie, fenomen al naturii etc. şi redarea fotografiilor la o viteză mult mai mare decat viteza la care au fost imortalizate pentru a crea un efect care să sugereze o accelerare a evenimentelor.
De exemplu, o scenă fotografiată o dată la fiecare secundă, şi apoi redată cu un frame rate de 30fps (frames per second), o să inducă o creştere in vietza acţiunii de 30 de ori.
Clipul de mai jos, a fost filmat de o echipă BBC în cadrul emisiunii “BBC One series Frozen Planet”, folosind tehnologia Time Lapse. Diferenţa de temperatură în timpul iernii dintre aerul de deasupra oceanului şi apa oceanului este foarte mare, iar un astfel de filon de gheaţă poate să prindă contur, dar o explicaţie detaliată, venind de la Dr Mark Brandon, Polar oceanographer, @ The Open University puteţi găsi sub clip.
HOW DOES A BRINICLE FORM?
Dr Mark Brandon Polar oceanographer, The Open University
Freezing sea water doesn’t make ice like the stuff you grow in your freezer. Instead of a solid dense lump, it is more like a seawater-soaked sponge with a tiny network of brine channels within it.
In winter, the air temperature above the sea ice can be below -20C, whereas the sea water is only about -1.9C. Heat flows from the warmer sea up to the very cold air, forming new ice from the bottom. The salt in this newly formed ice is concentrated and pushed into the brine channels. And because it is very cold and salty, it is denser than the water beneath.
The result is the brine sinks in a descending plume. But as this extremely cold brine leaves the sea ice, it freezes the relatively fresh seawater it comes in contact with. This forms a fragile tube of ice around the descending plume, which grows into what has been called a brinicle.
Brinicles are found in both the Arctic and the Antarctic, but it has to be relatively calm for them to grow as long as the ones the Frozen Planet team observed.
The icy phenomenon is caused by cold, sinking brine, which is more dense than the rest of the sea water. It forms a brinicle as it contacts warmer water below the surface.
Mr Miller set up the rig of timelapse equipment to capture the growing brinicle under the ice at Little Razorback Island, near Antarctica’s Ross Archipelago.
“When we were exploring around that island we came across an area where there had been three or four [brinicles] previously and there was one actually happening,” Mr Miller told BBC Nature.
The diving specialists noted the temperature and returned to the area as soon as the same conditions were repeated.
“It was a bit of a race against time because no-one really knew how fast they formed,” said Mr Miller.
“The one we’d seen a week before was getting longer in front of our eyes… the whole thing only took five, six hours.”
Şi după cum ne-au obişnuit, dacă e Joi, e Cinemateca TIFF, la Victoria, de la 20:00. In seara aceasta, rulează pelicula Biutiful, cu Javier Bardem în rolul principal.
Am apucat să îl văd în timpul TIFF 2011, dar diseară nu o să îl ratez pentru nimic în lume. E povestea unui om simplu, un om cu probleme materiale, spirituale şi de sănătate, un om fără un job stabil dar cu doi copii, un om care se chinuie să pună mâncare pe masă familiei lui. Nu sunt genul de om care merge la un film de mai multe ori, dar azi o să fac o excepţie, pentru că merită!
Biletul de intrare la proiecţii este de 5 lei, iar acestea au loc in fiecare Joi la Cinema Victoria in Cluj-Napoca.
Pentru mai multe informatii despre programul Cinematecii TIFF, accesaţi site-ul APFR sau pagina de Facebook.
Game of Thrones, sezonul 2 se apropie încet încet. Nu mai e mult până în Aprilie! Tocmai ce a fost lansat un scurt making of. Sezonul 2 o să acopere a doua carte a ciclului “A Song of Ice and Fire“, “A Clash of Kings”, dar păstrează titlul primei cărţi. Sunt un mare fan, am devorat clipul de vreo 3 ori până acum, şi pare foarte promiţător.
Dacă nu aţi citit cărţile până acum, vă recomand să o faceţi. George RR Martin scrie într-un mare fel :)
Jeff Dunham se întoarce, cu un nou personaj. Nimeni altul decât fiul teribilului terorist mort, Achmed. Dimineaţă când am dat peste clip avea aproape 200.000 de vizualizări, la ora asta când îl postez are deja peste 400.000! OMG! I mean… OMA!
