Incredibil cat de prost ma simt

Am stat azi ore bune in vant, praf, un pic frig, un pic soare, la institutia statului care iti verifica masina, iti ia banii si apoi iti spune ceva ce probabil stiai deja: RAR-ul. Totusi, am avut ocazia sa stau sa discut cu niste oameni deosebiti. Smecherasul de cartier care astepta cu un Opel Corsa, si stia tot ce misca in cam orice domeniu, ca el a fost in Germania, si stie, un tip care face instalatii de gaz in casele oamenilor, cu sotia si un Opel Zafira, un mecanic priceput care la fel ca smecherasul de dinainte stia multe, se baga in discutii aiurea si sincer am ajuns la concluzia ca manca o gramada de cacat, cu un Seat Leon. Dar nu astia is oamenii deosebiti, ci un domn, la vreo 60 de ani, imbracat foarte cu gust, o banduliera interesanta, si ochelari heliomati. Fuma linistit, apasat langa grup, nu se baga ca musca in lapte in conversatii, si le-a dat celor doi smecherasi de vreo doua ori peste bot cu un mare stil.

Dupa ce restul s-au rasfirat, am reusit sa ne petrecem mare parte din cele 6 ore de stat la asteptat impreuna, sa bem cafea dupa cafea, sa vorbim, sa discutam, sa fumam. Era si singurul care avea bricheta. Omul a fost la viata lui sef de service auto, dar se vedea ca era trecut prin viata cu stil. Mi-a tradus niste chestii de pe brief-ul masinii mele, dupa ce a citit intr-o germana perfecta treburile de acolo, si mi le-a si explicat frumos. Am povestit de Romania ca stat, de institutile acestui stat, de scindarea Realitatea TV, despre firme de investitii, bujii, nepotisme, sonde lambda, spaga, familie, coruptie, vanzatoarele din magazine, cam despre orice.

Omul era fix in fata mea la RAR, cu o masina adusa din Germania pentru fiica lui. Un golf misto de prin 2008, ales la mustata de el personal, ca doar a fost in domeniu atata vreme. Am stat pe final si am mai asteptat dupa ce s-au terminat testele inca aproape o ora jumate, doar sa iasa doamna de la ghiseu cu un teanc de acte, sa dea la toti cei care asteptau cuminti acolo, mai putin lui… Mi-a fost tare mila de el poate chiar un pic rusine ca mi-au terminat mie inaintea lui. Mai-mai ca as mai fi stat cu el, dar ma grabeam inapoi spre centru.. Nu am schimbat numere de telefon, nu cred ca o sa il mai intalnesc vreodata.

Cand am ajuns in centru, mi-am dat seama ca am comis o gafa de proportii…

Am plecat cu bricheta lui!

Unde e bricheta?

Anul trecut după vizită în Olanda, m-am făcut ÅŸi cu o pereche de pantaloni scurÅ£i fancy trendy miÅŸto, simpatici drăguÅ£i, care îmi plac la nebunie, de brand că tot se poartă ÅŸi mie tot mi se rupe (de brand bineînÅ£eles), deci într-un cuvânt miÅŸto. Că tot omu care se respectă, am ÅŸi eu un telefon, un portmoneu, un pachet de Å£igări, o brichetă, niÅŸte chei ÅŸi aÅŸa mai departe, chestiute care le cam port după mine când ies din peÅŸteră ÅŸi mă plimb pi’ ÅŸhientru. Ce mai mare supărare, era că nu aveam nici un pic de buzunar, ÅŸi cum nu sunt obiÅŸnuit să port un murse (Man pURSE), îndesam tot ce prindeam în rucsacul lui Carmen 2, laptopul meu, ÅŸi era nasol să îmi scot ba telefonul ba Å£igările, ba cheile.

Ieri am descoperit însă că pantalonii cei ÅŸmecheri au una bucată buzunar, chiar pe cusătură brâului, buzunar orizontal, cu arici, închis bine bine să nu îl vadă nimeni, micuÅ£ cât să Å£ină o brichetă. Evident, am băgat bricheta acolo, ÅŸi dup’aia nu am mai găsit-o 2 ore… Tot ceream foc în dreaptă ÅŸi în stânga. V-am mai zis eu că nu îs întreg cu capu’.

În altă ordine de idei, am fost aseară în Irish Music Pub, a fost concert Şuie Paparude, şi a fost mişto. Am nişte amintiri foarte mişto cu Şuie de pe la Buşteni, şi asta a sporit interesul. Nu am mai fost demult la un concert indoors, aşa că m-am bucurat de fiecare moment de stat în căldură înnabusitoare, fum de ţigară, şi oameni care aproape urlau mai tare că boxele. A fost genial.  Mersi Cico!

Weekendul vostru cum a început?

Azi mă duc să îl ajut pe Cătălin să se mute din apartament, la casă. O sa fie o zi miÅŸto 😉