Review Gianni e le donne, #CinematecaTIFF

Guest Post de Alexandra Cucolaş

Tradiţia face ca telefonul să sune, să-ţi amintească de ziua de naştere a nu ştiu cui, iar tu dai un semn de viaţa ca să feliciţi. Mă gândesc că i-a sunat şi prietenului Pery telefonul ca să-i amintească de ziua mea şi această fericită întâmplare a proiectat încă una şi anume obţinerea a 2 invitaţii din partea lui la “Gianni e le donne“. Mai rar se întâmplă ca, pe timp de iarnă, o zi începută aiurea să sfârşească înspre foarte bine. Aşadar după orele dimineţii petrecute cu instalatorul (nu, nu în sensul acela) şi nicidecum la o cafea într-un locşor intim şi plăcut cum mi-aş fi dorit, ziua a început uşor uşor să se lumineze, pentru că în final să mă gâdile puţin umorul filmului deja amintit.

Gianni ăsta e întruchiparea multor bărbaţi. Tind să cred că situaţiile în care personajul principal este târât de către femeile din viaţa lui (mamă, soţie, fiică, vecină etc.) se regăsesc adesea şi în traiul cotidian a unora (multora?) dintre Dumneavoastră, domnilor. Gianni e trecut de prima tinereţe, Gianni este pensionar la cei 60 de ani ai săi, Gianni doarme într-o cameră separată de cea a soţiei, Gianni nu mai are prea mari ambiţii, însă e plin de regrete şi tot Gianni:

  • răspunde prompt atunci când mama lui îl sună să i se plângă că nu se simte bine (pe cand aceasta nu doreşte decât ca Gianni să servească masa în timp ce ea şi prietenele sale 70+ joacă relaxate în grădină, cărţi sau când doreşte să-i regleze imaginea televizorului)
  • plimbă câinele vecinei tinere şi drăguţe aproape de fiecare dată când merge la cumparaturi
  • achită facturi de fiecare dată când i-o cere soţia
  • işi ascultă fiica atunci când aceasta îi povesteşte despre neinţelegerile dintre ea şi iubitul ei care din nou a petrecut noaptea la ea în cameră
  • se arată binevoitor când o veche prietenă îl lasă să aştepte o veşnicie în compania mamei ei (70 şi de ani) pentru că ea să îşi exerseze talentul la canto şi foarte important de menţionat: acompaniată la pian de către un tânăr nu doar talentat.

Prietenul lui Gianni, un domn avocat, încearcă să-l readucă la viaţă, să-i redea zâmbetul lăuntric şi pasiunea pentru femei, îl îndeamnă şi-l susţine în nenumarate rânduri să îşi găsească o amantă, însă… de dragul surprizei finalului de film, cum ar fi să-l urmăriţi pe Gianni pe marile ecrane? Vă vor delecta comicul de situatie, expresivitatea unică a lui Gianni, înlocuirea replicilor exprimate în cuvinte în situaţii-cheie cu grimase şi gesturi tipic italieneşti. “Gianni e le donne” a intrat in lista mea bună a filmelor TIFF. Enjoy!

Merci Pery!

Guest Post de Alexandra Cucolaş