Cum să adormi supra-turat?

Trăim într-o lume ciudată rău de tot. Ieri, toată lumea era stresată cu participarea şi rezultatele referendumului, în timp ce eu mă enervam într-un mare fel pe un om care nu mi-a greşit cu nimic, în afara faptului că există. Acţiunea se întâmplă la Olimpiadă.

Nu am mai fost atât de ofticat/turat/ambalat de ani de zile, de pe vremea când minunatul Miki Alexandrescu comenta cursele de Formula 1 (îl mai ţineţi minte?). Făceam cu nervii aseară, urcam pe pereţi şi vorbeam cu foarte foarte multă carne la adresa ˝minunatei˝ Alina Alexoi.

Fraţilor, înţeleg că a fost sportivă, ştie despre ce vorbeşte, vede când sportivul are ezitări la diverse exerciţii, dar îi lipseşte un singur lucru: nu ştie să FORMULEZE! zici că e în sala de gimnastică de la Deva, ba nu, de la şcoala generală număru’ 3 şi vorbeşte cu prietenul ei imaginar, gimnast şi el…

Cum să nu poţi citi după un script în timpul festivităţii de deschidere? Nu ar fi trebuit sa încerce să interpreteze… nu i-a ieşit.

Cum să vorbeşti despre omul de la aparat cu “Hai Piţi” sau “Bineeeee Dumi!“? Sportivul nu te aude. Telespectatorii DA!

Cum să le spui gimnastele “echipa power praf” fără să explici de ce le spui aşa? Înţeleg că aşa s-au autointitulat ele, dar până nu am trecut o tură prin Google denumirea asta, credeam că pur şi simplu face mişto de ele.

Şi uite aşa, am adormit aseară turat la maxim, mulţumită Alinei Alexoi. Vă invit să mă contraziceţi.

PS: Respect coane Brylu‘ că ai pus un pic punctul pe ţ aseară: