Un zambet, o palma!

Iar luni, inca o saptamana de lucru, inca o primavara, inca un martisor…

Acum o saptamana sau doua, mergeam spre casa, intr-un 30 atat de gol incat aproape imi lipsea mirosul de naftalina emanat de pensionari dimineata in inghesuiala de la primele ore. Mai erau in autobuz inca 3 persoane. O femeie plictisita langa un copil care facea ce facea si isi lipea nasucul de geamul mizerabil, si o tipa pe la 20 de ani, imbracata decent, fara fite de Obsession, cu privirea pierduta undeva in luminile metropolei. Soferul, regele soselelor, imi cam facea probleme cu tinutul de bara, ne zguduia nevoie mare si asculta o muzica populara a la tezaur folcloric de pe vremea raposatului.

Ajungem prin Parcul Central,  si vad cu coada ochiului domnisoara cum se ridica, si se pregateste sa coboare. Vine spre usa din mijloc incercand sa isi pastreze echilibrul, incet, incet, se agata de bara de sprijin de langa mine, si inainte cu 10 metri de statie, evident frana mult asteptata. Se dezechilibreaza, si ma impinge un pic. Primul contact vizual… se imbujoreaza instant pana in varful urechilor, zambesc, zambeste, is cere scuze abia soptind, si coboara.

Soferul sodomizeaza in continuare cutia de viteze a masinii, si inainte sa inchida usile, intr-o fractiune de secunda  inainte sa se auda huruitul motorului, vad ciumpalacul de cartier, pantofi cu toc in fata, blugi “uzati” si geaca “Harrisson” din piata Marasti,  cum isi arunca tigara cu un gest sictirit si de undeva din fundu’ gredinii cum ar zice un bun prieten, ii arde o palma fetei… “Cine-i ala?!?” aratand spre mine…

Eu raman blocat, fata isi culege plasa de jos, autobuzul pleaca…

Anul acesta e an bisect. O “traditie” spune ca fetele dau baietilor martisoare in anii bisecti.

Si nici lunea nu-i ca ieri

Dupa o tura de noapte din aia de care nu imi place mie deloc deloc, adica si anume care este obosit ca naiba si fara nimic de lucru, stat si belit ochii la monitor, ca vorba aia, you have to be on call, am reusit sa atipesc azidimineata vreo 2 ore. Proasta idee, ca am intarziat la o intalnire…

Scriam saptamanile trecute despre procesul de intinerire al Clujului, si nu stiam unde se grabesc toti pensionarii de dimineata buna. Am descoperit azi. LA GAZ! Acum mi-e ciuda ca nu am facut si o poza sa va arat si voua serpisorul cu 3 falduri care s-a creat la “ghiseul unic” de la casierie. S-au adunat acolo ca am impresia ca in piata era frig. Sa se faca dracu’ una bucata saptamana pe luna in care sa nu ii lasam sa intre in casierii, si nici macar nu trebuie sa fie o saptamana legata, doua zile aici doua acolo, doua dincolo… si de ce *&%#*@&^$# @*&%#@*&% dintr-o serie de ghisee care sunt construite acolo, era doar o doamna*** de servici? Presupun ca e mai ieftin sa construiesti 7 ghisee si sa le tii acolo goale, si cu jaluzelele trase, decat sa si platesti aia 7 oameni care sa stea in spatele lor… De ce &^#@$& *@%#* nu se pot plati si facturile restante la BANCA?! Neplatite din lipsa de timp, sau din cauza intalnirilor precedente cu alti serpisori de pensionari. Presupun ca aciasi pensionari, doar in alta configuratie…

Eh, programul e pana la 19:30, deci sper sa mai plece si acasa… m-am calmat!

***) Tot respectul pentru femeia aia care sta acolo si indura cu stoicism fiecare intrebare si nelamurire… Jos palaria.

Clujul intinereste…

Stiu ca toamna se numara bobocii, dar am observat o chestie: in fiecare dimineata, cand ma duc si eu la birou la ore rezonabile (9 – 10 AM) observ ca media de varsta a oamenilor de pe strada este cu mult peste 50 de ani. Da, pensionarii. Merg la piata, merg sa isi plateasca darile, merg sa mearga undeva. Autobuze arhi-pline, stres pe locuri, statii inghesuite de abia poti sa te cobori.

Cum trece ora 11:30 – 12:00 “tinerii” incep sa apara. O parte ies de prin birouri in pauza de masa, alti adormiti zboara spre salile de cursuri unii merg doar spre o cafea, undeva in centru. Agitati, in mare viteza, “time is money“.

Dupa-masa, imbluzeala notorie a Clujului, trafic infernal, copii cu ghiozdane care merg spre casa. Nu e un moment bun de iesit afara. Nu acum, poate mai in primavara.

Seara, apar paietele, cizmele cu toc in fata, glugil cu blanita, fitele de Obsession si Diesel care stau in baruri pana dimineata tarziu… [si consuma o COLA]* Un taximetrist imi spunea “Vin cate 2 – 3 dom’le, si nu vreau sa le duc acasa… Nu, nu la mine acasa, la ele acasa bineinteles… Ma pun sa le duc la sandwichuri, in Tineretului la biliard sau stiu eu unde… ”

Pe la ora 6:30 AM, cand mai merg din cand in cand la birou e liniste…

Deci da, Clujul intinereste in fiecare zi. De la batranii de dimineata, la copii de dupa-masa, sau tinerii de noapte…

* Via Radu Pop 😉