De ce? De mere!

Ceva s-a schimbat in ultima vreme. Nu, nu vorbesc despre criza, nu vorbesc despre stratul de ozon, vorbesc despre mine. Modul meu de relationare cu oamenii, lasa in ultima vreme de dorit. Am reusit intr-un timp foarte scurt, sa indepartez de mine niste oameni foarte dragi, si nu imi dau seama de ce. Nu am chef nici de discutii la subiect, explicatii si alte minuni pe tema asta, asa ca de obicei ma retrag, intr-un colt. Coltul e pur imaginar, si exista doar in contextul relatiei respective. 

Tot timpul am sustinut ca sunt un om cu coloana vertebrala destul de dreapta, si care stie ce vrea. De obicei, daca ajungi intr-unul din cercurile mele de prieteni sunt un Alpha Male, uneori Beta. Imi place sa controlez o conversatie, ascult daca este cazul, si imi dau cu parerea. Alteori, stau apatic in scaunul meu, zambesc, si ma dau pe net fara sa acord importanta grupului. 

Nu e tocmai usor sa vezi cum dispar de “langa tine” oameni cu care credeai ca o sa fie acolo multa vreme, si nu, nu ma refer aici la idile, situatii amoroase, si povesti cu perdea rosie. Vorbesc de prieteni…

Sunt happy, spontan si pozitiv, sunt zen. Zambesc, si daca o sa gresesti, o sa te pun la punct categoric…  “Nu lasa adversarul sa vada ca te doare, ca suferi sau ca iti pasa mai mult decat trebuie”, spunea la un moment dat Sun Tzu in Arta razboiului, dar aici e vorba de prieteni, nu de dusmani. 

Am sustinut de multe ori ca modul meu de relationare este un foarte bun filtru in ceea ce priveste oamenii din jurul meu. Atac subtil, raspund la mingile ridicate la fileu cu atacuri scurte si care de obicei nimeresc zonele neaparate, “langa mine vor rezista doar cei care imi pot face fata”. Raman cu o fericire de moment care dureaza exact atat, un moment. Mai apoi numarul de telefon pe care il vedeam atat de des pe ecranul telefonului incepe sa apara tot mai rar, si pana la urma deloc. 

E bine? E o selectie naturala, sau am devenit acel individ aiurea pe care lumea il mai suna doar din an in pasti? Trebuie sa imi reorganizez stilul?!