Dear John…

Am văzut demuuult demuuult în tinereţile mele un serial sau un film, care se numea “Dear John…” Eh, “Dear John” asta, pare să fie formula standard de încheiere a unei relaţii printr-o scrisoare, care scrisoare, nu poate să înceapă altfel decât bineînţeles cu sintagma: “Dear John…

Evident că dacă îl cheamă altfel e aiurea să îi spui John, dar conceptul de bază şi istoria din spate e pe wikipedia, aici, de unde şi bucata de mai jos:

“Dear John,” the letter began. “I have found someone else whom I think the world of. I think the only way out is for us to get a divorce,” it said. They usually began like that, those letters that told of infidelity on the part of the wives of servicemen… The men called them “Dear Johns”.

Zilele astea a venit momentul în sfârşit să încep şi eu scrisorica mea pe modelul “Dear John“, dar cum ar fi aiurea să îi spun John, o să folosesc un alt nume… Un nume care nu este inspirat din viaţa reală decât conjunctural poate, iar orice altă asemănare cu realitatea este pur întâmplătoare… La fel ca şi multe alte pamflete de la noi din blogosferă…

O să folosesc numele “Orange”

Dragă Orange…

Am încercat să fac să fie bine, am tras de mine, am tras de tine, am lăsat de la mine, câteodată ai lăsat şi tu de la tine, dar nu mai merge aşa. Oricât de mult mi-aş fi dorit să ne putem continua relaţia în care am investit amândoi atât de mult, nu mai este posibil. Am găsit pe altcineva, şi era de datoria mea să te anunţ. Te-am iubit şi ţi-am fost loial până în ultima clipă, dar azi… azi nu am mai rezistat!

M-am portat pe Vodafone!

Pentru cei care se întreabă, numărul meu de telefon a rămas acelaşi, doar că o să auziţi un clopoţel drăguţ când o să mă sunaţi, care vă va avertiza că vorbim despre un număr portat.

Acuma, ia spuneţi-mi voi minunaţilor, cum descopăr secretele reţelei roşii? Cum îmi verific “cronosul” sau cum îmi dezactivez mesageria vocală? Îmi daţi un link?

Portabilitatea numerelor de mobil

Sunt de mulţi ani client Orange şi nu ştiu dacă aş schimba chestia asta În momentul de faţă, dar pe langă brand loyalty, singura chestie care mă ţine încă la Orange este probabil numărul. Numărul meu, de care m-am ataşat considerabil în ultimii ani, şi pe care îl ştiu toţi prietenii mei, contactele mele şamd.

Săptămânile trecute însă, Traian vroia sa îşi ia un BlackBerry, şi oferta de la Vodafone era mai bună. A avut de ales între a îşi schimba numărul, pe care şi el îl are de multă vreme, a îşi face un nou abonament la Vodafone, şi deci un telefon în plus, sau a activa opţiunea BlackBerry pe numărul pe care îl are acum. Evident ultima soluţie a câştigat.

O spaimă care a lovit acum ceva vreme piaţa de telecom din România a fost in 21 Ianuarie, când ANRCTI a introdus o decizie prin care va fi posibilă şi în România portabilitatea numerelor. Ce înseamnă asta, înseamnă că eu, client Orange, vreau o ofertă mai bună de la Vodafone sau T-Mobile (care intră şi ei pe piaţă în viitorul apropiat!!!) sau ştiu eu ce alt operator de telefonie mobilă, şi după ce semnez nişte acte, ajung să trec pârleazul în grădina celorlalţi. Un cost de trecere dintr-o parte în cealaltă ar putea să apară la un moment dat, dar mi se pare un sacrificiu minor. Această portabilitate este posibilă în alte ţări de ani buni de zile, şi conform hotărârii ANRCTI trebuie sa fie posibilă şi în România de la 21 Octombrie 2008.

Pentru utilizatorul final, tu sau eu, asta e o chestie bună, oferindu-i nişte avantaje, cu singurul dezavantaj vizbil, faptul că nu o să mai ştii pe ce companie suni, cât îţi papă din credit, sau dacă foloseşti minutele naţionale sau cele din reţea. Mă gândesc că o să fie un announcement la începutul unei convorbiri pe un număr mutat dintr-o reţea în alta care sa avertizeze iniţiatorul apelului că “vezi nene că nu suni în reţeaua ta… şi te costă atât” Dar românii, fiind obişnuiţi cu bipurile, că deh, încă o facem, o să gasească alternative mai ieftine şi la problema asta.

Pentru companiile de telecom, înseamnă o groază de muncă în plus, muncă de care oricum nu duceau lipsă în condiţiile in care multinaţionalele telecom din România, îşi duc în spate surorile mai mari din ţările vestice ale Europei (Germania, UK etc.), muncă pe care o să o depună angajaţi din Call Center, cei din tehnic, şi prin shop-uri. Le ţin pumnii! Really!

Cum vi se pare chestia asta?