Discutam zilele trecute cu Adrian despre oameni, locuri de munca, antreprenori, persoane care fara prea multa scoala au cladit imperii, etc. Azi am citit la Bobby o intrebare simpla: “Cat de important e norocul?”
Pornind de la intrebare, raspunsurile o sa fie “foarte important”, “norocul si-l face omul cu mana lui”, “ce e ala? eu mi-am rupt spatele pana acum, si mai incerc…”
Stiu ca exista locuri de munca. Nu ma credeti? Dati o fuga pe la Google si cautati “Inspectoratul teritorial de munca [JUDET]” sau ”ajofm [JUDET]” ca sa gasiti pagina de web a ITM’ului respectiv AJOFM’ului din judetul vostru. E foarte posibil sa gasiti o pagina varza din punct de vedere al esteticii sau al validarii XHTML, dar asta e o alta problema. Luati frumos adresa lor, trageti o fuga pana acolo, si intrebati pe cineva de sanatate:”Ce locuri de munca aveti?“, “Ce cursuri de formare oferiti?” etc etc etc
Stiu ca romanii sunt lenesi/comozi/etc. Fiecaruia dintre noi iar i-ar conveni un program de 5 zile pe saptamana, in spatele unui birou, de la 9, cu cafeluta pana pe la 10, pauza de masa de la 13 la 14 si plecat acasa la 16 – 17 ca doar mi-am facut treaba printre turele de solitaire. (A se citi: “Am un sef idiot care iar m-a pus sa fac ceva rapoarte… Nu las pe maine, las pe poimaine ca poate nu mai trebuie… “)
Stiu ca romanii prefera sa plece in tari straine, decat sa stea aici. Am auzit de nenumarate ori, oameni care pleaca in Italia, pleaca in Spania, pleaca peste vara in America si isi rup spatele acolo, doar pentru ca “acolo se castiga mai bine” Da dom’le, castigi mai bine, lucrezi mai mult, tragi tare, vii inapoi cu niste bani, pe care ii consumi in urmatoarele 3 luni cat stai si o freci la rece la televizor, sau iti iei masina smechera (am auzit ca se poarta BMW’ul) faci ture de centru si apoi nu mai ai bani de benzina…
Stiati ca ziua de munca pentru un muncitor necalificat in constructii, poate ajunge pana la 150 – 200 RON (da da, 2.000.000 ROL)?
Dar de ce sa nu stam noi frumos in varful patului, cu berea in stanga semintele de floarea soarelui in dreapta, si cojile pe jos… Ca vine el ajutorul de somaj, sau ma suna Gicu sa imi dea un pont. Pana atunci, ies cu baietii la gratar, las un mare rahat dupa mine “cum n-a vazut Parisul” ca doar vine tampitu ala imbracat in haine portocalii sa imi stranga mie gunoiul. Chiar asa, oare cat castiga un angajat de la Rosal? Tot respectul pentru ei. Au o SLUJBA. Poate intretin o familie…
Concluzia, sau mai bine zis parerea mea e ca norocul e o chestie care ti-o faci cu mana ta 90% din timp, si poate la un moment dat e o chestie externa… dar destul de rar.
Cand vreti sa incepem discutia despre toate cartierele cu vile vilute castele si palate?
