April Fools Jokes back in 1957

From Daniele Longo, I got the following story, and the cool video… 

One of the great April Fool jokes took place on April 1st, 1957. The BBC TV programme Panorama did a documentary on ‘spaghetti farmers’ growing ‘spaghetti trees.’ The hoax Panorama programme featured a family from Ticino in Switzerland carrying out their annual spaghetti harvest. It showed women carefully plucking strands of spaghetti from a tree and laying them in the sun to dry. 

The joke was an enormous success. Hundreds of people believed there was such things as spaghetti trees. Soon after the broadcast ended, the BBC began to receive hundreds of calls from puzzled viewers. Did spaghetti really grow on trees, they wanted to know. Others were eager to learn how they could grow their own spaghetti tree. To this the BBC reportedly replied that they should “place a sprig of spaghetti in a tin of tomato sauce and hope for the best.” 🙂

 

Pasha ruleaza fin azi…

Pasha e un membru BEST de la Iasi, un om care zice multe si nu tot timpul la locul lor, dar astazi mi-a dat o portie de ras cat o zi de post – care se stie ca e lunga – si am ras eu asa de am facut carcei la burta vorba lui LorandM. 

Ia sa vedem:

Un bărbat este adus în faţa judecătorului pentru ca a omorât-o pe soţia lui.

– Fapta dumneavoastră e sub orice critică. Dacă aveÅ£i intenÅ£ia ca tribunalul să nu vă condamne la închisoare pe viaţă, trebuie sa ne expuneÅ£i motive cât de cât plauzibile care sa va poate reduce pedeapsa.
– Domnule judecător, soÅ£ia mea era aÅŸa de proastă încât nu am putut să mă controlez ÅŸi a trebuit să o arunc de la balcon.
– DeclaraÅ£ia dumneavoastră este o obrăznicie nemaiauzită. Dacă nu doriÅ£i ca juraÅ£ii să vă condamne înainte să continuăm procesul, trebuie să aveÅ£i argumente cu adevărat plauzibile.
– Păi să vă povestesc. Locuim într-un bloc cu 10 etaje, la ultimul etaj. La parter locuieÅŸte o familie de pitici.
Părinţii au 1 metru şi copii, cel de 12 ani 70 de cm şi cel de 14 ani are 90 de cm. În ziua respectivă i-am spus soţiei:
– Cred că e groaznic să fii pitic. Săracii vecini de la parter, toÅ£i sunt aÅŸa mici!
– Da, sunt o adevărată specie de pirinei.
– Pigmei ai vrut să spui!
– Nu, pigmei e ceea ce are omul în piele ÅŸi de la care se alege cu pistrui.
– Aia se numeÅŸte pigment.
– Mă laÅŸi ? Pigment e chestia aia pe care scriau vechii romani.
– Ä‚la se numeÅŸte pergament.
– Cum poÅ£i, dragă, să fii aÅŸa de incult? Pergament e când un scriitor publică o parte din ce a scris.
– Domnule judecător, vă închipuiÅ£i că mi-am înghiÅ£it cuvântul „fragment“ ca sa nu mai continui discuÅ£ia asta aberantă. M-am aÅŸezat pe fotoliu ÅŸi am luat un ziar să-l răsfoiesc. Nici nu m-am aÅŸezat bine că apare soÅ£ia mea lângă mine cu o carte în mână ÅŸi îmi spune:
– Uite dragă, asta e ceea ce scrie un scriitor ÅŸi se numeÅŸte carte , dacă nu aveai idee ce e aia. Ia ÅŸi citeÅŸte „Veranda de la Pompadur”.
– Draga mea, asta e o carte în limba franceză, „Marchiza de Pompadour”, nu trebuie să traduci numele în română.
– Asta e bună, dragă, îmi dai tu lecÅ£ii de franceză, mie care am făcut meditaÅ£ii cu un vector de la facultate!!
– Ä‚la nu se numeÅŸte vector, se numeÅŸte lector.
– EÅŸti prost, Lector a fost un erou grec din antichitate.
– Ä‚la a fost Hector ÅŸi era troian.
– Hector e unitatea de măsura a suprafaÅ£ei, blegule.
– Ä‚la e hectar, draga mea.
– Mă uimeÅŸti cu incultura ta. Hectar e o băutura a zeilor.
– Ä‚la se numeÅŸte nectar.
– Habar nu ai, eu ÅŸtiu sigur că era ÅŸi o melodie pe tema asta, pe care o cântau două prietene în duo.
– Nu se spune duo, se spune duet.
– Mă scoÅ£i din sărite, cum dracu’ de eÅŸti aÅŸa de încuiat? Duet e când doi bărbaÅ£i se bat cu săbiile!
– Ä‚la se numeÅŸte duel.
– Pe dracu, duel e gaura aia neagră din munte de unde apare trenul.
– Domnule judecător, aveam „tunel” pe limbă, dar am simÅ£it că mi se face negru în faÅ£a ochilor, nu m-am mai putut stăpâni ÅŸi am aruncat-o pe geam.

LiniÅŸte în sală… Judecătorul ia ciocănelul de pe masă, loveÅŸte cu el puternic ÅŸi spune:

– EÅŸti liber, a fost un caz clar de legitimă apărare. Eu o aruncam deja de la „Hector”.

Voi?! Ati ras la fel de bine ca mine?!

Later Edit: Se pare ca mai avem o sursa aici: http://simonatache.catavencu.ro/?p=2410

Iarasi pozne cu bomba umana

Scriam acum ceva vreme despre cat de aerian tampit pot sa fiu uneori. Se numea bomba umana… 

Eh, azi de dimineata, am zis ca las si eu taxiurile, si ma sui in autobuz. Nu ma grabeam spre birou, nu era nici un stres, asa ca tzup in statie. De la mine de acasa, langa statia Campului pour les connaiseurs, trebuie sa ajung pe la Regionala, si de acolo sa prind un 32 sau un 32b sa mai fac 2 statii pana in Gheorgheni, pe Brancusi. Si cum ajung eu in statie pe Campului, vad un 9 cum vine agale. Am crezut ca face el cumva si opreste in Mihai Viteazu, sa pot sa au 32‘ul de acolo. Vezi sa nu. Ajung pe la Facultatea de Litere, ma gandesc daca sa ma dau jos, si ma hotarasc sa nu, merg pana la gara, si iau un 32b de acolo. Cred ca am stat 20 de minute la Gara asteptand 32’ul, pana m-am suit intr-un 35 cu care am ajuns la Teatru, si de acolo un 32 simplu pana la birou… nu am facut decat o ora jumate pana aici… pfft! noroc ca nu ma grabeam… 

Am zis ca anul asta nu fac glume de 1 Aprilie. Se pare ca viata imi face mie glumite… O sa imi iau bicicleta.