Culmea nesimtirii: Sa impingi o baba pe scari si sa o intrebi de ce se grabeste…
Ma chinui zilele trecute sa urc intr-un 32 arhiplin, reusesc pana la urma, si mai aveam loc exact cat sa imi intorc capul si sa intind biletul cuiva sa mi-l composteze. Evident ca toti pensionarii erau in autobuz, si cand zic toti, ma refer la aproape TOTI, si evident cei care nu au prins loc pe scaune, stau buluciti langa usi.Â
Rezolv cu biletul, imi bag inapoi castile in urechi si pe cai voinicii mei!Â
In Piata Cipariu, o cohorta mare de oameni (restul pensionarilor pana la TOTI si cativa corporate people)Â Â asteptau 32’ul. Ajunge autobuzul, isi dau oamenii seama ca nu e loc, si stau sa il astepte pe urmatorul. La usa din fata, unde eram comprimat eu ca o sardina, o babuta se impinge, da din coate si se chinuie sa urce. Ma uit in spate, rog oamenii sa mearga 2 – 3 centimetrii mai incolo, reusesc sa ma misc, suie si babuta si tot bodoganeste acolo. Castile inapoi in urechi, asteptam urmatoarea statie, punctul terminus pentru mine. Nu va explic ca am stat pe varfuri ca sa incap.Â
Ajungem la statia mea, smulg o casca din ureche, ma uit la babuta:
– Ma scuzati, coborati?Â
– NU!Â
– Imi dati voie mie sa cobor?
– Pai de ce sa iti dau voie? Tu m-ai lasat pe mine sa urc?!
– Atunci nu imi dati voie, stati linistita, va imping eu!Â
A privit o clipa in gol, apoi ar fi trebuit sa vedeti cu ce viteza si agilitate de felina a sarit babuta jos. Nu, nu am impins-o, si nu, nu stiu ce a mai zis ca mi-am infundat iar castile in urechi…Â
Am fost mare magar?! tare mult vreau sa cred ca nu…