History of medicine

Via Amec, zie “maghiarian” freunden, we have a nice joke today about the history of our medicine.

“I have a sore throat.”

2000 BC : “Eat this root”
1200 AD : “That root is heathen, say this prayer.”
1500 AD : “That prayer is superstition, drink this elixir.”
1800 AD : “That elixir is snake oil, Take this pill.”
1900 AD : “That pill is ineffective, Take this antibiotic.”
2000 AD : “That antibiotic is artificial, Here why don’t you eat this root.”

Ayreon – The Human Equation

ay_albums_the_01

Stăteam la povești cu Alex aseară, și printre altele, era foarte mândru de ultima descoperire pe care a făcut-o în materie de muzică bună. Nu pot decât sa fiu de acord cu el, și să ascult întreg albumul, asta după ce am auzit 2 piese si m-au făcut să devin un fan instant.

The Human Equation, a fost scos in 2004, și piesele formează împreună o operă rock, care are loc în mintea unui om în timp ce era legat de un pat într-o comă adâncă după un accident de mașină, dar mai multe informații direct de la sursă, pentru ca eu sunt doar un novice în ceea ce îi privește, găsiți pe pagina oficială, aici.

Descrierea lor sună cam așa:

A man has a car accident and ends up in hospital in a comatose state. The car accident was very bizarre: it was broad daylight and there was no other car in sight. His wife and his best friend are keeping a vigil at his bed, trying to understand what happened, hoping he will wake soon.

Cut off from the outside world, the man finds himself trapped in a strange realm where his emotions- most of which he’s ignored for a long time- have come to life to confront him with all the choices he has made in his life.

As he is taken from one memory to the next, he slowly becomes aware of all the events leading up to his accident, and realizes that if he ever wants to wake up from his coma, he must find a way out of his prison…

Piesele le gasiti pe last.fm și dacă nu vă deranjează un pic de rock, progressive rock, progressive metal, combinat cu celtic, voci de operă și alte surprize, o sa vă placă cu siguranță.

Enjoy!

Preferata lui Alex, este Day 16:Loser – Vă las cu ea.

Pentatonic Scale with Bobby McFerrin

Nu È™tiu câți dintre voi È™tiu mai multe despre Bobby McFerrin decât È™tiam eu acum câteva minute. Numele îmi suna cunoscut, dar nu eram chiar sigur de unde aÈ™ fi putut să îl culeg… Ah! Da! Don’t Worry, Be HappyE tipul cu piesa aia miÈ™to de acum zece mii de ani, si despre care nu am mai auzit nimic. Eh, aici am greÈ™it È™i eu, È™i probabil aÈ›i greÈ™it È™i voi. Omul e mult mai complex de atât, are la activ 10 premii Grammy, o discografie impresionantă, si o grămadă de neuroni pe care chiar îi foloseÈ™te…

Am văzut azi la Victor un clip interesant despre “Pentatonic Scale” si vreau să îl împart È™i cu voi:

World Science Festival 2009: Bobby McFerrin Demonstrates the Power of the Pentatonic Scale from World Science Festival on Vimeo.

Bobby McFerrin demonstrates the power of the pentatonic scale, using audience participation, at the event “Notes & Neurons: In Search of the Common Chorus”, from the 2009 World Science Festival, June 12, 2009.

Bancul de marțea asta

Și dacă nenea Cristi Boldan mi-a cerut un banc, prin amabilitatea episcopului mă conformez…

Mare concurs mare de mașini de spălat.
Americanii:
-Am inventat o mașină de spălat super. 10.000 de rotații pe minut. Spală, stoarce, usucă, calcă, împăturește.
-Ceva probleme?
-Da… batistele mici le confundă cu cele mari.
Japonezii:
-Am inventat o mașină de spălat super. 15000 de rotații pe minut. Spală, stoarce, usucă, calcă, împăturește, le aruncă în dulap.
-Ceva probleme?
-Da… nu deosebeÈ™te ciorapii albi de cei coloraÈ›i.
Românii:
-Am inventat o maÈ™ină de spălat super. 2000 de rotaÈ›ii pe minut, spală, stoarce, usucă, calcă, face mâncare…
-Hai dom’le… face mâncare?
-Da…
-Ceva probleme?
-Da…dacă nu o f*È›* la vreme pleacă de acasă!

[PROMO] Lorand Peli – Photography

De ceva vreme deja, undeva în coloana din mijloc a blogului se poate vedea un banner care pointează spre www.lorandpeli.ro. Lorand e un vechi prieten, care face niÈ™te poze geniale… Ultima care a adăugat-o în listă, e demenÈ›ială… Cum să nu îi faci reclamă unui astfel de om? Știu eu că atunci când o sa fie mare, o să își aducă aminte È™i de mine 😉

Album: Borderline

38

Movies review

Zilele trecute eram disperat ca o fată mare la măritiș după niște filme calumea. Am tot auzit propuneri, și sugestii, dar două dintre ele au fost chiar ca o gură de aer curat: Das Experiment, si Die Welle.

das_experimentPrimul, Das Experiment, e un film nemÈ›esc de prin 2001, È™i urmareÈ™te un jurnalist care se înscrie într-un experiment social. Experimentul împarte un grup de oameni în două echipe, gardienii si deÈ›inuÈ›ii, grupuri care urmează să trăiasca împreuna următoarele 15 zile. ÃŽn idee, filmul se bazează pe experimentul din ’71 organizat de Universitatea Stanford, doar că introduce pe lângă ideile de bază “cerute” de experiment o dimensiune în plus: istoria Germaniei, È™i evident tot ce reiese din asta. L-am început pe la 1AM si nu m-am putut opri până la capăt. Big thumbs up de la mine.

***

die_welleAl doilea, Die Welle, acoperă o saptămână din viața unor elevi, si este tot un experiment social, bazat pe autocrație, dictatura, și evident se ajunge la fascism. Efectul celor două experimente din filmele astea este mai mult sau mai puțin același, diferența majoră între ele fiind ca primul lucrează cu un lot controlat de subiecți pe când al doilea folosește niște elevi care au posibilitatea sa se înscrie de bună voie, și nu sunt selectați in funcție de stabilitatea lor mentală, ca și în experimentul original organizat de Stanford.

Vi le recomand pe amândouă, dar numai dacă v-ați săturat si voi la fel ca mine de aceeași poveste americană over and over again, cu sau fără happy end.