Nimic nu este imposibil!


Nimic nu este imposibil! Daca ne hotaram ca vrem sa obtinem ceva, sa atingem un tel, sa daramam un obstacol, cu conditia sa muncim pentru asta.

Mi-am inceput ziua cu un articol de pe cnet.ro care continea o imagine motivationala superba, care la randul ei iti sublinia cateva lucruri pe care noi de obicei le luam “for granted”, tocmai acum, in zilele astea in care ne plangem ca ne-a lovit criza cand avem atat de multe motive sa fim mai fericiti si mai optimisti.

Nu trebuie sa numaram problemele pe care le avem, nu trebuie sa plangem dupa laptele varsat, nu trebuie sa ne punem intrebari prea multe despre ce ar fi fost daca, cum ar fi fost daca, unde am fi fost daca… Sunt lucruri care s-au intamplat, lucruri care au trecut, lucruri din care eventual mai putem doar invata ceva dar asupra carora nu mai avem nici o putere. Au aparut probleme? Printr-o atitudine pozitiva putem sa ajungem acolo unde vrem. Nu o sa fie usor, nu o sa castigam toti la loto, si nu o sa se intampla la 3 minute dupa ce ai citit postarea asta, dar daca reusim sa spargem problemele in bucatele mai mici, pe care sa le luam una cate una si sa le rezolvam, nimic nu mai este imposibil. Folositi-va resursele pe care le aveti, prietenii cu sfaturile lor, familia cu dragostea lor neconditionata si suportul care ni-l ofera…

Clipul de mai jos, l-am gasit prin intermediul Monicai, si ii multumesc pentru asta. Mi-a facut ziua mai buna, si mi-a dat un pic de avant sa scriu acest post.

Fericirea e un lucru marunt!

Un alt exemplu de gandire pozitiva, este acesta.

Ultimele 3 saptamani

Ultimele 3 saptamani au fost geniale pentru mine!

In prima a fost TIFF‘ul, unde am reintalnit oamenii faini, voluntarii si staff-ul, si am cunoscut oameni noi superbi! 10 zile de filme, party’uri si treburile de rigoare. De 4 ani colaborez cu ei, si de fiecare data a fost mai genial ca data trecuta! Dimineata la birou, dupa-amiaza la festival, si seara la party-uri. Oboseala s-a acumulat incet incet, dar apoi a venit concediul, primul considerabil (adica mai mult de un weekend + o zi doua pe langa departe de birou) din ultimii ani, pe care l-am petrecut cu nepoteii mei Alex si Stefan si cu parintii mei (bunicii lor).

Treziri de dimineata, mers la piscina, mers la fotbal, vizitat rubedeniile surprizele din ouale Kinder sau pungile cu pufuleti, energie vie in cei doi pitici de 9 si 5 ani. E prima data pentru ei cand viziteaza romania, cand vad vaci si oi si bivoli pe marginea drumului, prima data cand se suie intr-un tramvai de Cluj, sau un tren minunat oferit de CFR. Prima data si pentru mine cand doi pitici s-au lipit de mine in halul asta, cand ma trezeam noaptea sa ii invelesc, sau sa ii linistesc daca au visat urat, spalat pe dinti de doua ori dimineata si de doua ori seara cu fiecare din ei in parte, unuia ii plac cerealele cu miere, celuilalt cu ciocolata, unul face numai dus, si celalalt numai baie, fiecare cu jucariile lui, cu paharul lui cu lapte sau mingea lui.

Am doi nepoti minunati, si mi-e un pic mila de sora-mea cand se vor intoarce la ea la cat au fost de rasfatati aici de toata lumea, dar ii multumesc ca a avut puterea sa se desparta de ei si sa ii trimita la noi in Romania.

Concediul s-a terminat, piticii au plecat la Targu Mures, spre ceilalti bunici si in 16 iulie pleaca inapoi in state… de doua zile de cand nu i-am vazut, ma trezesc dimineata si ma astept sa ii vad langa mine… Mi-e tare dor de ei deja.

Nuah, cum sa nu existe motive sa fiu fericit?! Fericirea-i un lucru marunt!

[Guest Post] Cum e sa-ti ploua in casa

Guest post by Radu Neag

Nu in una goala, ci una in care locuiesti alaturi de alte sase persoane. Si supravietuiti din 280 de lei pe luna. O camaruta, doua dulapuri, o soba prapadita si doua paturi ude mereu. Tu, o sotie si cinci copii. Asemenea familiei Czanka.

I-am descoperit azi, dupa ce doua studente la jurnalism in anul I (Oana si Andrada, care au si realizat un reportaj audio pentru un proiect european – il puteti asculta pe fundalul colajului) i-au vizitat acum cateva zile. Locuiesc sapte persoane intr-o singura incapere, pe strada Traian la numarul 11, intr-o casa pe care o observi de la o posta, deoarece ai impresia ca vei vedea cu ochiul liber cum o locuinta se darama. Nici macar nu e a lor si curand vor fi dati afara.

Azi le-am dus cateva haine (alaturi de Oana, Mara si Cristina), printre care am strecurat si un carnetel. Cel mai mic membru al familiei, Csaba, in varsta de 6 ani, si l-a insusit de cum l-a vazut. S-a apucat de desenat. Nu i-a luat mult pana ce sa ne arate creatia sa: o casa…

“Cand e senin ca acum suntem fericiti, cand ploua suntem tristi. Doua nopti am dormit uzi leoarca. Chiar si acum patul e inca ud”

Foto: Radu Neag. Script: Oana Moisil si Andrada Lăutaru (UBB Radio). Montaj audio si voce: Oana Moisil. Montaj video: Radu Neag

Una dintre regulile de baza in jurnalism conjuga mereu verbul a nu te implica, dar azi nu am fost jurnalisti, ci in afara programului. Am fost oameni. Exista sute de asemenea cazuri si fiecare putem ajuta, atata timp cat ne dorim asta.

Guest post by Radu Neag