Cum să adormi supra-turat?

Trăim într-o lume ciudată rău de tot. Ieri, toată lumea era stresată cu participarea şi rezultatele referendumului, în timp ce eu mă enervam într-un mare fel pe un om care nu mi-a greşit cu nimic, în afara faptului că există. Acţiunea se întâmplă la Olimpiadă.

Nu am mai fost atât de ofticat/turat/ambalat de ani de zile, de pe vremea când minunatul Miki Alexandrescu comenta cursele de Formula 1 (îl mai ţineţi minte?). Făceam cu nervii aseară, urcam pe pereţi şi vorbeam cu foarte foarte multă carne la adresa ˝minunatei˝ Alina Alexoi.

FraÅ£ilor, înÅ£eleg că a fost sportivă, ÅŸtie despre ce vorbeÅŸte, vede când sportivul are ezitări la diverse exerciÅ£ii, dar îi lipseÅŸte un singur lucru: nu ÅŸtie să FORMULEZE! zici că e în sala de gimnastică de la Deva, ba nu, de la ÅŸcoala generală număru’ 3 ÅŸi vorbeÅŸte cu prietenul ei imaginar, gimnast ÅŸi el…

Cum să nu poÅ£i citi după un script în timpul festivităţii de deschidere? Nu ar fi trebuit sa încerce să interpreteze… nu i-a ieÅŸit.

Cum să vorbeÅŸti despre omul de la aparat cu “Hai PiÅ£i” sau “Bineeeee Dumi!“? Sportivul nu te aude. Telespectatorii DA!

Cum să le spui gimnastele “echipa power praf” fără să explici de ce le spui aÅŸa? ÃŽnÅ£eleg că aÅŸa s-au autointitulat ele, dar până nu am trecut o tură prin Google denumirea asta, credeam că pur ÅŸi simplu face miÅŸto de ele.

Şi uite aşa, am adormit aseară turat la maxim, mulţumită Alinei Alexoi. Vă invit să mă contraziceţi.

PS: Respect coane Brylu‘ că ai pus un pic punctul pe Å£ aseară: