Crăăăăciuuuun Feriiiiciiiiit! HoHoHo! Cu cadouri, cu ceea ce vă doriţi, cu familia aproape, şi cu prietenii dragi!

Aseară am împodobit bradul într-o companie tare selectă ÅŸi plăcută: Cami, Miruna, Flavia, Vlad, Injineru şi Palatkas la reÅŸedinÅ£a Olteanu, unde în timp ce puneam Å£ara la cale, am zis să-l împodobim ÅŸi pe “O brad frumos“. Cu mic cu mare, globuleÅ£ cu globuleÅ£, mai cu beteală, mai cu zâmbete ÅŸi voie bună ne-am făcut treaba până cand fix la o oră oarecare, incredibilul s-a produs ÅŸi urechile ne-au fost invadate de coÅŸmarul Fuego. Totul s-a petrecut foarte repede, Å£in minte că Injineru aproape a răsturnat bradul când a încercat să salveze situaÅ£ia, iar dacă nu era Palatkas acolo să imortalizeze momentul, cred ca pur ÅŸi simplu l-am fi ÅŸters din creierele noastre…

Ia uitaţi ce s-a întâmplat:

Craciun FÄ‚RÄ‚ Fuego #nofuego!

PS: Nici un glob, scaun sau televizor nu a fost rănit în timpul filmărilor!

La 1 Decembrie s-au împlinit exact 5 luni de când am plecat de la ING. 5 luni în care am avut timp să mă relaxez, am avut timp să dorm, am avut timp să pierd vremea, să particip la evenimente cu bloggerii din Cluj ÅŸi din “străinătate”, am avut timp să mă sui pe pereÅ£i în ultima perioadă pentru că lipsea din viaÅ£a mea o componentă importantă: un servici stabil!

Mai demult la o discuÅ£ie între prieteni m-am lovit de întrebarea “Ce ai face dacă ai câştiga la Loto? Ai mai lucra, sau te-ai distra in continuu?” Răspunsul a venit scurt ÅŸi direct: “paaaaartttttty for the win! o vreme, dar apoi aÅŸ continua să lucrez” pentru că a merge la birou, a munci este parte din educaÅ£ia socială pe care am primit-o, este parte din modul în care m-am format. Până să ajung la ING, nu puteam să concep că voi lucra pentru o multinaÅ£ională, cu rigorile care vin într-o corporaÅ£ie. Am lucrat în firme mici, am adunat experienţă, am iubit ÅŸi am urât uneori rolurile care mai tot timpul se confundau, lipsa procedurilor, libertatea ÅŸi în acelaÅŸi timp responsabilitaÅ£ile care veneau odată cu fiÅŸa postului cvasi inexistentă  într-o companie mică.

Munca in ING mi-a deschis ochii spre ce înseamnă corporate, mi-a arătat că mai am enorm de multe de învăţat la capitolul dezvoltare profesională ÅŸi personală. Am cunoscut oameni care făceau exact ce scria în fiÅŸa postului, nimic mai mult, poate uneori mai puÅ£in, oameni plafonaÅ£i, plictisiÅ£i care aÅŸteptau ora 5 să “rupă uÅŸa“, dar am întâlnit ÅŸi oameni care dădeau 110% ÅŸi uneori chiar mai mult pentru că ÅŸtiau că prin asta asta, iÅŸi uÅŸurau drumul spre dezvoltarea lor profesională ÅŸi personală, drumul spre o viaţă mai bună. Oameni de la care am învăţat o mulÅ£ime de lucruri, oameni care m-au motivat să vreau să fiu ca ei.

Tot la ING am descoperit ce înseamnă IT Service Management, mi-am dat primul examen de certificare în ITIL v3, şi am decis să schimb direcţia pe care o aveam în cap încă din liceu: cea de administrare de servere si reţele. Dar în aceste 5 luni nu a fost uşor să găsesc ceva care să îmi placă şi să şi fie pe noua direcţie pe care mi-am propus-o. După 5 luni, în care îmi căutam o poziţie similară cu cea din ING am realizat că nivelul meu in ITSM este puţin peste cel de junior, deci şansele erau minime spre zero.

Dar, cum nu poate fi bine fără să fie rău înainte, începând cu 1 Decembrie, am semnat un contract cu Steelcase Inc, o ditamai corporaţia care tocmai ce a deschis un service center în Cluj. Mâine, plec la un training la Strasbourg, o să fiu acolo mare parte din luna decembrie, şi din Ianuarie începe distracţia, munca propriuzisă înapoi în Cluj. Dacă nu am apucat să mă văd cu voi zilele astea, ne vedem in Ianuarie!

V-am pupat, uraţi-mi drum bun şi succes la training, şi vă las cu o întrebare la care multă lume pare sa aibă probleme. Încercaţi să răspundeţi fara Google, o sa fie FUN!