Un bun prieten, care se semneaza cu “Pr. Dr. Conf. George Vasilescu Pandele” a scris un eseu intr-un moment letargic de metempsihoza adunata cu idiosincrazia bufnitei care sta in copac si urmareste doi soareci pilotand un avion pe baza de apa minerala. Evident numele a fost inlocuit spre a nu  diminua impactul eseului asupra societatii. 

Nici un animal nu a fost ranit sau omorat in timpul elaborarii acestui text. 

Era o dimineata boema, cafeaua de ieri isi urmeaza circuitul firesc in natura, reciclandu-se prin cele microunde si ingurgitata cu nesat de subsemnatul in speranta unui travaliu prematur si lipsit de durere. Iubesc reflexul asta. Digestiv. Ca asa au zis ursitoarele la facerea lumii si a mea.

Ma pun pe jiltul cel fara de brate, dar cu doua capace, unul scobit larg in mijloc,  si incep a medita la cele lumesti si nelumesti. “E ciudat gustul cafelei de peste zi, isi schimba aroma in ceva ce nu sunt sigur daca-mi place – insa luxul de a nu-mi face alta cafea, dezorientat cu ochii lipiti de somn precum la puii cei de mamifere, face toti banii” imi zic eu. Cataloagele Cora, Carrefour, Auchan, Mobexpert…toate se transforma intr-un film de actiune timp de cateva minute.

Ca orice film de actiune, apare si punctul culminant! Panica! Unde e rola! Unde e rola! Dupa mici explorari de cotloane, imobilizat fiind, o gasesc. E ea! E rola! Rola de hartie e in mainile mele si nimic nu ma poate opri s-o folosesc. Nu-mi vine sa cred cat de mult o apreciez! In fond, e doar o rola, un lucru marunt…dar invitat  nelipsit la implinirea sorocului. Cum de a ajuns chiar jos langa  veceu? Cine-o fi pus-o acolo?

Va multumim pentru atentie, iara daca v-au placut bufonii, mai poftiti si alta data!