De ce? De mere!

Ceva s-a schimbat in ultima vreme. Nu, nu vorbesc despre criza, nu vorbesc despre stratul de ozon, vorbesc despre mine. Modul meu de relationare cu oamenii, lasa in ultima vreme de dorit. Am reusit intr-un timp foarte scurt, sa indepartez de mine niste oameni foarte dragi, si nu imi dau seama de ce. Nu am chef nici de discutii la subiect, explicatii si alte minuni pe tema asta, asa ca de obicei ma retrag, intr-un colt. Coltul e pur imaginar, si exista doar in contextul relatiei respective. 

Tot timpul am sustinut ca sunt un om cu coloana vertebrala destul de dreapta, si care stie ce vrea. De obicei, daca ajungi intr-unul din cercurile mele de prieteni sunt un Alpha Male, uneori Beta. Imi place sa controlez o conversatie, ascult daca este cazul, si imi dau cu parerea. Alteori, stau apatic in scaunul meu, zambesc, si ma dau pe net fara sa acord importanta grupului. 

Nu e tocmai usor sa vezi cum dispar de “langa tine” oameni cu care credeai ca o sa fie acolo multa vreme, si nu, nu ma refer aici la idile, situatii amoroase, si povesti cu perdea rosie. Vorbesc de prieteni…

Sunt happy, spontan si pozitiv, sunt zen. Zambesc, si daca o sa gresesti, o sa te pun la punct categoric…  “Nu lasa adversarul sa vada ca te doare, ca suferi sau ca iti pasa mai mult decat trebuie”, spunea la un moment dat Sun Tzu in Arta razboiului, dar aici e vorba de prieteni, nu de dusmani. 

Am sustinut de multe ori ca modul meu de relationare este un foarte bun filtru in ceea ce priveste oamenii din jurul meu. Atac subtil, raspund la mingile ridicate la fileu cu atacuri scurte si care de obicei nimeresc zonele neaparate, “langa mine vor rezista doar cei care imi pot face fata”. Raman cu o fericire de moment care dureaza exact atat, un moment. Mai apoi numarul de telefon pe care il vedeam atat de des pe ecranul telefonului incepe sa apara tot mai rar, si pana la urma deloc. 

E bine? E o selectie naturala, sau am devenit acel individ aiurea pe care lumea il mai suna doar din an in pasti? Trebuie sa imi reorganizez stilul?!

12 thoughts on “De ce? De mere!

  1. Pery draga … si eu ti-as da un atac scurt si taios, ca sa simt acea bucurie de moment, dar ma abtin :P

    Eu zic ca-ti faci cam multe probleme care nu stiu daca exista. Gandeste-te ca lumea poate mai are si alte preocupari decat sa te sune pe tine (nu m-am putut abtine, imi pare rau :D). Nu vezi ca acum e criza crizelor si numai despre asta se vorbeste? Fa si tu parte din “mob” si comporta-te ca atare. Sau vrei sa te impotrivesti sistemului? :|

  2. Well, deci ai putea sa raspunzi la telefon cand te sun…, ai putea sa zici DA cand te tot invit la un chico si o tura de joaca cu Jack…, ai putea multe da …. we know u`re lazy asa ca te iert.In rest,u know that “me forgive ya` longtime” asa ca have pfun in weekend.
    P.S. i`m way behind on my Battlestar Galactica episodes and in need of a helping hand.Cheers.

  3. lol – uite ca m-ai agatat si pe mine cu “merele” tale :p

    Eu as zice ca si convorbirile telefonice bianuale reprezinta legaturi inca stabile – probleme ar trebui sa-ti faci doar dupa ce dispar si ele :p

    Totusi, dupa cum au spus-o si altii, iti faci prea multe probleme. Oamenii din jurul tau se mai aseaza la casele lor, apar alte preocupari, asa ca scade si timpul de interactiune/socializare pe care-l mai au la dispozitie.

    Daca totusi comentariile de-aici nu iti readuc optimismul, am o solutie: fa stand-up comedy :p (audienta se mai schimba, dar ramai tot timpul in centru ;))

  4. Eu zic de pe-acuma ca nu o sa te mai sune decat angajatii bancii sa iti zica ca ti s-o marit dobanda la blog :)

    Grea viata asta cu pretenii. O vreme ii ai aproape, dupa aia nu-i mai ai iar apoi ii ai iar langa tine. Eu am observat asa o ciclicitate la treaba asta. In functie de cum ti-e viata, fara sa vrei te intalnesti atat cat trebuie cu oamenii de langa tine. Chiar si cu prietenii apropiati. Dar o prietenie adevarata nu tine cont de asta si tu stii ca la greu poti apela la o mana de oameni. Cel mult.

    Paragraful de mai sus se referea la mine. Pe tine tot numai de la banca o sa te sune :))

  5. off, as zice ca esti chiar deprimat, si as da vina pe “astenia de primavara”, dar privind obiectiv chiar observ si eu o schimbare si chiar ti-am pus intrebarea “de ce ne vedem noi doar cand vine flo de la seibiu?”. ca nu ma duce capu mai mult sa stau sa cuget, fac doar o sinteza din cele spuse de ceilalti : job-ul tau poate e una din cauze, iar in al doilea rand , tu cam cat de des suni ?

    ca om stim ca esti ok, problema e de atitudine in unele situatii, nu exagera cu statutul de “alpha male”.

    ps: luni mi-e gata masina , plecam la sibiu cat de repede?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge