Ardelenisme din băţ de prun [part 1]

[astea-s din niste scrieri mai vechi; initial se numeau Cugetari din prun, dar au ajuns ceva mai diferit]

Se intampla de multe ori ca imi vin niste idei si niste cugetari, stand asa si gandindu-ma in gol, eu singur si cu mine, si cu paharelu de tzuiculita. Si stau si ma mai intreb : cum naibii de nu au reusit sa ne ocupe ungurii ? adica suntem asa de lenti noi ardelenii uneori [si uneori toti deodata], ca numa ar fi trebuit sa vina ungurii peste noi, sa se stabileasca in Ardeal si sa zica : “aceasta e Ungaria”, si noi nici sa nu ne dam seama, decat pe la a 2-a repriza a meciului Romania – Ungaria. Dupa ce sorb o gura de tuica, raspunsul mi-e clar, si in mana; macar tuica ne mai face aprigi la minte si la temperament, si avand acest lucru in vedere, sa nu bei tuica in fiecare zi ?

Evident [ca nu e, dar], incercam sa vorbesc putin de momentele acelea in care fiecare suntem iritati [in general vorbind, nu doar de colegi de lucru, ci si in alte contexte], de tot felul de oameni, care ne fac si zic unele chestii care ne supara, si pe moment parca nu te enervezi, si nu te superi, dar se mai strange, si de multe ori vrei sa le zici o chestie din aia taioasa, o replica din aia care sa atinga la punctul sensibil al respectivului, si mai ales [dupa cum zicea o cunostinta], sa dea o lovitura dureroasa in vanitatea lui; pt ca, [nu-i asa ?], de foarte multe ori cand noi romanii reusim sa ne deranjam unu pe celalalt, e implicata si vanitatea. Daca am avea mai putina din aia ar fi bine.
Dar sa nu dezvoltam acest punct, adica de ce ne certam/iritam, si cum ne certam/iritam si care sunt motivele generale pt acestea, si cate grade trebuie sa aiba tuica pt ca cearta sa fie interesanta, pt ca suntem romani, si singura etnie care poate sa ne intreaca ar fi rromii [vedeti cumva o asemanare ?].
Ce voi face aici, e voi scrie niste replici care as fi vrut sa le zic la unele persoane [acuma nu mai tin neaparat, dar poate voi avea nevoie mai incolo de ele], si le voi scrie ca sa mai ma amuz eu de ele inca o data, poate si voi, si sper ca pe viitor voi fi pregatit. De multe ori cand ma gandesc cat de lent imi merge mintea si cum de nu imi vin aceste replici pe loc, ma enervez un pic, imi trece usor, si ma gandesc ca ar trebui sa le mai scriu pe cateva undeva.

Si sa incepem:

1) Pretene, incompetenta e un lux, care cel putin eu[pauza grava]…. nu mi-l prea permit. Daca mi-l permiteam eram la conducerea acestei tari, incercand sa storc cat mai mult roadele ei [adica a incompetentei], sau macar faceam ceea ce incerci sa faci acuma, si evident sa esuez grandios [cum faci tu acuma].
Aceasta e o replica pe care tind sa vreau sa o spun la multi cu care mai lucrez, pt ca [nu-i asa ?] mi se pare ca multa lume nu prea face treaba cum tre. Si asta nu o zic in sensul in care eu as fi un team-player bun [pt ca nu sunt], si poate vreau de multe ori sa se faca asa cum as vrea eu, dar cand ajung sa gasesc oameni cu care pot lucra [ceea ce se mai intampla… nu stiu cum], ma gandesc ca poate chiar nu tine de cat de team-player as fi [sau nu].

2) Ce ar fi sa incetam sa incercam sa parem importanti, si sa incercam sa parem utili ?
Mnoh, deci multa lume face asta; de multe ori ma gasesc facand eu asta, si .marius e de multe ori prezent la aceasta actiune, dar pana la urma, punem chestia asta deoparte si ne apucam de treaba. Si tot timpul observ in jurul meu, alti oameni care fac din chestia asta [a parea important] o profesie; sincer, nu as vrea sa detaliez chestia asta, pt ca sunt pline mall-urile de exemple, mai ales in weekend, si cand vezi atatea specimene, stai si te mai intrebi : cine naibii mai lucreaza in tara asta ?, si stai si te gandesti si zici : ohh right, eu sunt unu din fraieri…. carry on…. si mai toarna aici la baiatu un detz de tzuica.

3) Mah, eu stiu ca sunt prost cand sunt beat, dar tu parca vrei sa-mi intreci prostia cand esti treaz.
Multa lume poate sa ateste [si daca fac un call, ar sari multi sa ateste] cat de prost sunt eu cand sunt beat. Circula si legende despre mine, doar nu mai stiu pe unde, despre cat de prost sunt cand sunt beat, si de cat de beat sunt uneori; probabil in mitologiile unor popoare. Dar cand intalnesc unii de aia care vor sa-mi reproduca legendele la o noua scara, mai ampla, si fara alcool… si eu ma mir; de obicei imi iau un scaun si ma pun jos la spectacolo si ma uit.

Mnoh, cam atat… vizionare faina
[tu bi continuid]

2 thoughts on “Ardelenisme din băţ de prun [part 1]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge