Nici nu mi-am început dimineața bine, și m-am trezit cu un mesaj destul de sec de la Attila Soos, prin care mă invita să dau o tură pe o pagină de Facebook creată pentru un magazin care comercializează produse hand made în Cluj. M-am cam săturat un pic de mesajele de genul ăsta, i-am spus omului asta, dar am dat și click să văd despre ce e vorba. Am găsit ceva ce mi-a plăcut, ceva ce mi-a încântat un pic privirea, în secunda doi am dat like, și urmează să le fac și o vizită! Ce m-a enervat în schimb, a fost modul destul de sec prin care omul a promovat pagina, și l-am certat un pic. A venit cu o explicație pentru promovarea gratuită, și și-a cerut scuze că nu a reușit să se diferențieze de ceilalți oameni care te invită la evenimente din Buzău sau Zimnicea, sau cei care îți flutură la nas șansa de a câștiga un iPhone 17 dacă dai like la pozele cu pisicuța din bucătăria mătușii. Modul în care mi-a explicat de ce a făcut reclama, e următorul, și citez:

Soós Attila:

Eu nu dau reclamă la nimic, dar dacă cred în ceva atunci fac reclamă È™i dacă nu mă plăteÈ™te nimeni… Știi ce s-a întâmplat? S-a deschis prima galerie cu produse lucrate manual de vreo 20 de artiÈ™ti, fiecare produs unicat. Nu È™tiu tu cum eÈ™ti dar eu m-am bucurat atât de mult că am posibilitatea să cumpăr cadouri unice (nu fular È™i È™osete, cărÈ›i…) că am zis să împart cu lumea. Adica cu cei care sunt în contact pe FB. Nu fac zilnic, dar daca imi aduc aminte trimit la prieteni… ah… tu eÈ™ti singurul dintre cunoÈ™tinÈ›ele mele pe care l-a deranjat,  vezi? a meritat… măcar am vorbit! data viitoare nu poÈ›i sa-mi reproÈ™ezi ca nu am vorbit… […]