Şi o şansă în plus pentru antreprenori!

Am scris zilele trecute despre rockstart.accelerator, şi v-am povestit despre programul lor care va duce 10 start-up-uri din Europa în “cantonament” prin lumea de afaceri din vestul Europei şi Sillicon Valley. Mai sunt 5 zile până în 31 Ianuarie, deci grăbiţi-vă dacă aveţi un proiect, sau anunţaţi-vă prietenii antreprenori dacă e cazul!

Se pare că băieţilor le-au plăcut ce au văzut, aşa că în exclusivitate pe câteva bloguri din România, rockstart.accelerator oferă şansa de a trece de primul screening al proiectelor şi vor intra direct într-un interviu de 15 minute în care pot să işi prezinte ideea live, în faţa fondatorilor proiectului şi a câtorva Venture Capitalists. Tot ce trebuie să facă aplicanţii, este să menţioneze numele “Myriam Rosenrib” în aplicaţia lor.

Baftă!


 

Ce reacţie dom’le…

Lucas Kmit ăsta, se duce şi el dom’le să ţină un concert. Vioară clasică, muzică clasică, atmosfera de concert, frumos dom’le!

Până îi sună unui individ, sau poate o fiu o individă telefonul în sală. Să vedem:

Eh. Poftim reacţie dom’le, poftim reacţie! Eu cred că aş fi aruncat cu ceva după nesimţitu’ sau nesimţita care nu l-a pus măcar pe silent dacă nu l-a oprit de tot…

E drept şi că dacă era un 3310, şi arunca cu el inapoi spre scenă putea să creeze un crater, dar asta e din alt film deja.

Respect dom’le pentru artist… Chapeau!

Unde e antreprenorul cu idei când vrei să îl ajuţi?

Acum o săptămână am aflat de un proiect tare tare fain pus la cale de o gaşcă simpatică de olandezi. Proiectul se numeşte rockstart.accelerator, şi vine în ajutorul ideilor geniale cu care pot să vină antreprenori cam de oriunde. Foarte foarte pe scurt, ce oferă ei sunt următoarele chestii: 

  • 15.000€ / startup (5.000€ / fondator, cu un maxim de 3 fondatori) pentru 8% din acţiunile viitoarei companii
  •  100 de zile in Amsterdam pentru antreprenori incepând cu 23 Martie, cu posibilitatea de a prelungi şederea cu încă 100 de zile peste vară
  • O excursie de 25 de zile pe coasta de vest a Statelor Unite ale Americii, pentru întâlnirea cu mentori şi investitori
Înscrierile în program au început în 11 Noiembrie 2011, şi mai durează până în 31 Ianuarie 2012, 12 zile de azi încolo, deci mai este timp berechet pentru înscrieri! Programul complet al proiectului îl găsiţi pe site-ul lor [http://rockstart.com/accelerator], şi evident mult mai multe detalii, cum ar fi multitudinea de mentori / traineri şi domeniile pe care activează fiecare, o secţiune FAQ, cu tot cu răspunsuri care v-ar putea clarifica nelămuriri sau curiozităţi, sau blogul lor pe care postează articole interesante.  Că tot veni vorba de blogul lor, tocmai ce au publicat un articol despre cum se pot apropia Estul si Vestul Europei, un articol/interviu cu Bogdan Iordache, managing partner la HowToWeb, unul din antreprenorii români care deja de multă vreme lucrează la construcţia acestor “poduri” intre Est si Vest, pentru că articolul se numeşte: How to Build Bridges from East to West.
 
În încheiere, dacă sunteţi interesaţi. şi aveţi o idee cel puţin genială, nu ezitaţi să aplicaţi, iar dacă aveţi prieteni sau cunoştinţe în zona antreprenoriatului, daţi-le degrabă de veste! E o şansă genială care după părerea mea nu merită ratată.
 

Back to work!

Un titlu cu mai multe înţelesuri decât ar fi posibil pentru un titlu normal aş zice. Primul, e că m-am întors pe plantaţie într-o altă corporaţie multinaţională, fapt care explică mai mult sau mai puţin prezenţa tot mai rară prin cercurile on-lain-ăreşti. Al doilea, ar fi că trebuie să fac un pic de ordine în programul difuz, şi să încep să prestez cu conţinut cu tot, nu?

Eh, s-au adunat în backlog câteva chestii pe care vroiam să vi le arăt, aşa că azi începem cu un clip GE-NI-AL, chiar dacă eu sunt boarder nu schior :)

Respect pentru ce au făcut băieţii ăia de la legs of steel acolo!

Cine vrea la Nightloosers vineri, 13 Ian?

Vineri seara, Nightloosers concertează un concert, asta ca să nu zic recital, în direct la Euphoria Music Hall. Se întâmplă să am pentru voi nu una, nu două ci de-a dreptul zece invitaţii la minunatul eveniment!

Tot ce trebuie să faceţi, este să comentaţi mai jos, cu o adresă de mail validă să vă pot contacta pentru detalii, până vineri, 13 ianuarie ora 12:00. Concertul va începe la ora 22:00, iar adresa este Cluj-Napoca, Strada Ploieşti Nr 51, colţ cu strada Paris.

Nightlosers sunt un grup român de etno-blues, iar muzica lor este remarcabilă prin felul în care găseşte rădăcini comune între country-rock, blues-ul american şi folk-ul est-european, ajungând astfel la acelaşi mesaj prin mijloace complementare de expresie.

Hanno Hoefer – chitara, voce
Jimi Laco – chitara, vioara
Octavian “Barila” Andreescu – bass
Lucian Pop – bass
Grunzo Geza – clape
Nasu – tobe

Deci? Ne vedem vineri in Euphoria Music Hall?

 

Bulă la cazino

Intr-o zi de 7, marti, vara, intra Bula in cel mai luxos Casino din Las Vegas.
Se aseaza la ruleta si mizeaza 20.000$ pe numarul 22.
- Crupier, toti pe numarul 22.
- Are you sure, Sir?..
- Da ma, suiera-i pe toti pe tuentitu!…(22)
Se invirte ruleta, face poc bila si… se aseaza pe 22. Bula ia o gramada de jetoane.
- Crupier, pune-le pe toate pe 22!
- Sir! Are you sure?…
- Da! Pe toti!
Se invirte ruleta, face poc bila, si… se aseaza pe 22. Uimire, panica, admiratie… Soc!!! Bula ia o gramada de jetoane, un munte de bani.
- Crupier, pune-le pe toate pe 22!
- Sir! YOU SURE???
- Suraie-le ma blegule, nambar tuentitu, ai sed!…
Se invirte ruleta, face poc bila, si… se aseaza pe… 22. Stare de alerta in Cazino, apare ingrijorat proprietarul Casinoului.
- Bula Sir, mai jucati?
- Nu ma Boule, ma opresc!
Propietarul cazinoului il intreaba uimit peste masura:
- Sir, cum se poate sa mizezi de trei ori pe 22 si sa iasa de trei ori 22? It’s impossible..it’s…It’s…
- It’s mata on ice! Tell me! Azi e 7 August?
- Yes.
- Ei bine, am sosit la Casino cu autobuzul 7?
- Yes.
- Iar baiatul meu implineste azi 7 ani!
-??? I don’t get it, Sir!
- Cum, ma boule, iu don’t get it? Cat face 7×3? Cit? Cit?…

VERTIGO Charity Night

Nu sunt mare fan de VERTIGO, sau alte cluburi pe care eu le consider de fiţe. Am fost pe acolo de câteva ori, m-am simţit bine, dar nu destul de în largul meu încât să devin un client fidel. Ştiu şi că un ghiocel nu face primăvară, dar îmi place să văd iniţiative frumoase, care se materializează cu succes şi de aceea am hotărât să scriu despre seara de joi, 29 decembrie 2011, când clubul Vertigo va organiza o seară caritabilă, drept pentru care mă înclin şi cum ar zice francezul: Chapeau!” Sper să fie una din multele care vor urma.

Beneficiarul acestei seri caritabile, nu este nimeni altul, decât Robert. Care Robert? Cum care Robert? sigur îl cunoaşteţi, dar vă las cu o poză şi cuvintele celor de la Vertigo, au explicat ei destul de elocvent despre ce e vorba!

Cum definim un oraş? Arhitectură, istorie, poziţie geografică? Oraşul se defineşte prin poveştile celor care locuiesc in el. Prin oamenii pe care toată lumea îi cunoaşte şi îi recunoaşte. Povestea pe care noi ne dorim să o spunem “ne e aproape”.

Din VERTIGO Cafe privim pe geam. Cluj-Napoca, Piaţa Unirii, un semafor, un omuleţ împinge grăbit un cărucior plin cu de toate.
Cine nu îl cunoaşte pe Robert?
Cine nu l-a văzut măcar o dată trecând cu maşina prin Piaţa Unirii sau la semaforul de la Sora alergând printre maşini cu un odorizant în mână? Cine nu ştie câte griji işi face când o maşină nu e parcată regulamentar? Cine nu l-a văzut pe Robert împingând căruciorul către casă la ora 4 dimineaţa după o zi întreagă de muncă?

Noi am văzut toate aceste lucruri şi multe altele.

Povestea lui Robi ar trebui să fie pentru fiecare dintre noi o pildă a omului care face tot posibilul să sfideze destinul, să îl înfrunte. Trecem în grabă pe lângă aceşti oameni, care au atât de multe lucruri să ne înveţe şi uităm să îi “vedem”. Astăzi ne-am propus să ne oprim şi să facem un mic pas către ei. Pentru ca ne dorim ca aceşti oameni să ştie că sunt admiraţi şi apreciaţi de mulţi dintre noi, vă invităm la VERTIGO “Charity night”, joi în data de 29 Decembrie de la ora 21. Dumneavoastră trebuie doar să veniţi, să vă simţiţi bine, iar noi vom dona toţi banii care se vor strânge din intrări lui Robert, pentru că aceşti oameni-exemplu trebuie apreciaţi.

Vă aşteptăm!
Echipa Vertigo

Pentru rezervări sau mai multe informaţii sunaţi la 0757900987 sau 0747141748, adresa VERTIGO Cafe este: Piata Unirii Nr 9, Cluj-Napoca, Romania, iar site-ul lor este http://www.vertigocafe.ro

Time Lapse într-o reclamă de ţară

Şi dacă e duminică, e Time Lapse!

Time Lapse este o tehnică a cinematografiei, care presupune fotografierea repetată la intervale prestabilite a unui obiect, peisaj, construcţie, fenomen al naturii etc. şi redarea fotografiilor la o viteză mult mai mare decat viteza la care au fost imortalizate pentru a crea un efect care să sugereze o accelerare a evenimentelor.

De exemplu, o scenă fotografiată o dată la fiecare secundă, şi apoi redată cu un frame rate de 30fps (frames per second), o să inducă o creştere in vietza acţiunii de 30 de ori.

Astăzi, o să vă arăt o reclamă de ţară, făcută pentru Canada. Clipul e genial şi conţine bucăţi montate folosind tehnica de mai sus.

Un crăciun minunat dar mai ales cu #nofuego vă doresc

Crăăăăciuuuun Feriiiiciiiiit! HoHoHo! Cu cadouri, cu ceea ce vă doriţi, cu familia aproape, şi cu prietenii dragi!

Aseară am împodobit bradul într-o companie tare selectă şi plăcută: CamiMiruna, FlaviaVladInjineru şi Palatkas la reşedinţa Olteanu, unde în timp ce puneam ţara la cale, am zis să-l împodobim şi pe “O brad frumos“. Cu mic cu mare, globuleţ cu globuleţ, mai cu beteală, mai cu zâmbete şi voie bună ne-am făcut treaba până cand fix la o oră oarecare, incredibilul s-a produs şi urechile ne-au fost invadate de coşmarul Fuego. Totul s-a petrecut foarte repede, ţin minte că Injineru aproape a răsturnat bradul când a încercat să salveze situaţia, iar dacă nu era Palatkas acolo să imortalizeze momentul, cred ca pur şi simplu l-am fi şters din creierele noastre…

Ia uitaţi ce s-a întâmplat:

Craciun FĂRĂ Fuego #nofuego!

PS: Nici un glob, scaun sau televizor nu a fost rănit în timpul filmărilor!

The night before Christmas, in a sysadmins shoes

Twas the night before Christmas, when all through the house
Not a creature was stirring, not even a mouse.
The data was all safe, protected with care,
In hopes that year-end bonuses soon would be there.

The servers were nestled all safe in their racks
Protected from malware and vile forms of hacks.
The data all encrypted, with a nice complex key,
Christmas OrnamentThe software came, of course, with a great big huge fee.

Policy was written, compliance was done,
That had all been the exact opposite of fun.
Systems were patched, and locked one and all,
The team had done well, and they had stood tall.

Their audit was done, validation complete.
Their systems all ready, documentation all neat.
They had made it through ‘nother holiday season,
And were ready to cruise, it all stood to reason.

When from intrusion detection arose such a clatter,
The Admin sprang from his browser, watching Lohan get fatter.
Away to the consoles, he flew in a dash,
Checking faults and tripwire, computing their hash.

The light from the flat screens just made the place glow
The Admin then cursed, it could not be so.
Systems were crashing, the network was down,
It seemed almost like he was ready to drown.

College was easy, he got As and Bs,
These attacks were relentless,from overseas.
They seemed to be everywhere, attacks all at once,
They made him feel just like a big dunce.

His training took over, he set a grim face,
He quietly looked forward, to his happy place.
Cutting off systems, segmenting them away,
He was rolling right now, no time to play.

The pager just beeped and phones they did ring,
Event responders the noise then did bring.
Another server was hit, and suddenly dropped
The Denial of Service attack was not stopped.

The admin felt helpless, and just needed a lift,
Like something from Claus, please one early gift.
When, what his wondering eyes they did spy,
An extra program running, and then he knew why.
That’s when he knew, he just knew, oh of course

This had all started with just one Trojan Horse.
Prolly came to a user through his e-mail,
Policy and training, to no avail.

He marched through the servers, saw them as bots
Chuckling now, thinking “that’s all you gots?”
Malware from servers, each one did he cull,
Sending them one at a time right to dev/null.

Now he was rolling, and almost chuckling with glee,
He looked up with dismay, what did he see?
The retail server was hit, and crashing, amok,
He SSHed in, but could only say “rats”.

He saw very quickly that they now had root,
And hoped that he would not get the boot.
As he sat back in his chair, and reached for a Dew,
He knew the primary site was all through.

He knew then and there it would be a long night,
So he switched everything to the failover site.
Laying his cursor on that one little app,
He clicked only once and prod1 took a nap.

He sprang for his phone, to his team gave a twitter,
Failover was done, and he had not been a quitter.
The net was a mess, the farm had been bought,
But in the end, it had not been for naught.

The systems had done for what they’d been built,
They’d been prodded and poked, and finally said “tilt”.
He was glad it had not been a resume generating event.
His last thought for the night was for the attackers to get bent

His relief came too little, and seemed way too late,
He had pulled eves alone, and faced his sole fate.
He briefed the next crew, with all he did know
And went outside, to fresh fallen snow.

He sprang to his Honda, and cranked up the tunes,
Wishing for beach, and wind tossed sand dunes
He said as he drove down the road to the night,
Merry Christmas to all, and to all a good-night.

Credits go to securityweek.com, via Tibi.