Pentru că… Sometimes

Eu încă sunt blocat…

Ticket ID: 6683952
Order Number: 1407280513259632
Order Date: July 28, 2014
August 17, 2014 04:10 PM From: Marius Perijoc
Subject: Track my package
Additional information:
Hello, I have not received part of my order yet, and I am unable to track it using the tracking number PNL9918102688
This has been going on for a few weeks now, and it is completely unprofessional…
Contact information:
Marius Perijoc

August 17, 2014 10:48 PMFrom: Customer service
Dear Marius Perijoc,

Your order was shipped via Airmail on 2014-07-31. The reference number is PNL9918102688 . We are sorry but these numbers are just serial numbers while can’t be track online since it is the most economical shipping method.

It usually takes 10-20 working days (14-28 calendar days) for transport. If you fail to get the package by 28-08, please contact us and we will check with Airmail then.

Thank you for your patience and understanding in advance. Please feel free to contact us if you have any further questions.

Sincerely

MiniInTheBox Customer Service

August 17, 2014 11:30 PM From: Marius Perijoc
I do believe this transport was advertised to reach it’s destination in 3 to 5 working days, not 10 to 20… I ordered based on that time frame. How do you explain this discrepancy?
Marius
August 18, 2014 05:02 AM From: Customer service
Dear Customer,

Thank you for your purchase of MiniInTheBox.

Due to international regulations for shipping, if your order contains lighters, batteries, lasers, electronic cigarettes, liquids, creams or powders, the entire order can not be shipped by air and is not eligible for our free promotion expedited shipping. We will send the economic costs.

Note: For any other questions you can contact us at any time by posting a new ticket, we are always ready to help you.

With best regards,

Customer Service MiniInTheBox

August 18, 2014 05:07 AM From: Marius Perijoc
This is strange, because the first parcel of the package arrived safely, and it contained two batteries and a laser…
How was that any different?!
August 19, 2014 04:35 AM From: Customer service
Dear Customer,

Sometimes.

Thank you for your understanding.

Thanks again for your shopping on www.miniinthebox.com .

For further questions you can contact us at any time.

With best regards,

Team of Customer Service

 

This ticket was closed on August 19, 2014

The Tonight Show starring Jimmy Fallon

Nu È™tiu vouă, dar mie mi-a fost drag Jay Leno ca host la minunatul Tonight Show. Nu eram fan înrăit, nu îl urmăream cu sfinÈ›enie, dar din când în când mai serveam câte un episod, sau un clip pe YouTube cu câte o fază simpatică… Când am văzut mesajul lui de rămas bun, aici, chiar dacă Jimmy Fallon îmi era indiferent, È™i nu aveam nici o părere coerentă despre el, mi-a displăcut instant… Eh, la aproape două luni după plecarea lui Jay, am dat peste câteva clipuri cu Jimmy, È™i parcă începe să îmi placă un pic… Da numa un pic aÈ™a…

Clipul de mai jos a fost destul de bun… 🙂

Partea cea mai buna e la final

De două zile de când am văzut clipul ăsta pe FB, mor de râs È™i mi se pare că aud cățelul când ceva sună similar in jur…


via Dumitrescu 😉

PS: cum se spune corect: Popcorn sau cocporn? 😛

Două scurte, cu parcare È™i mâncare…

Am citit pe CityNews că de azi încolo, putem plăti parcarea prin minunata urbe via SMS! 0.45 EUR + TVA / ora… sună bine zic! Aici.

A doua chestie faină, e DASHI Noodle & Rice Bar, în Food Court la Iulius Mall… Am ajuns aseară pe la ei, È™i am mâncat tare tare bine! PreÈ›uri decente, mâncare picantă! YAY! O să mă mai întorc, iar dacă ar avea delivery, m-aÈ™ abona la ei un pic.

Social Media, un infografic

Am văzut azi pe blogul lui Victor Kapra un infografic pe care, după cum a prevăzut È™i el, îl ratasem iniÈ›ial. Stau È™i mă gândesc la întrebările lui legate de ce urmează mai departe È™i sper că va urma o perioadă accelerată, plină de inovaÈ›ie, acces la informaÈ›ie. cultură, È™tiri È™i alte cele, dar parcă parcă nu ne îndreptăm încolo. Zei din Social Media au să se prăbuÈ™ească fără nici o îndoială, alÈ›ii au să apară sau au să se re-trezească mai ceva ca pasărea Phoenix, dar din locul unde sunt acum, cred că urmează o perioadă de aclimatizare cu ce avem, o perioadă în care toÈ›i cei care au intrat destul de recent în contact cu tot ce înseamnă Social Media de la bloguri la Facebook È™i Foursquare vor trebui să se obiÈ™nuiască cu “noutățile” È™i abia apoi vom reintra pe acea panta ascendentă, cu ajutorul multora dintre ei. Dar evident, asta e doar părerea mea. ÃŽmi aduce aminte de un TED talk înregistrat prin 1994 de Danny Hillis, adăugat È™i după infografic. Voi ce părere aveÈ›i?

social-media-history

 

Triunghiul Mortii – de Julius Constantinescu

Prin 2008, tot de Valentine’s Day, înainte să aud de Daily Cotcodac, când nu È™tiam cine e Julius Constantinescu, i-am copiat un text, parÈ›ial, pe blog. Aici. Surprinzător, exclusiv È™i senzaÈ›ional, textul este destul de la zi, chiar È™i după 5 ani. Vă invit să vă distraÈ›i citindu-l mai jos, iar dacă vă place cum scrie Julius, vă promit că pe Daily Cotcodac o să găsiÈ›i doar marfă de cea mai bună calitate.

Triunghiul mortii

de Julius Constantinescu

Calendaristic, astazi incepe una dintre cele mai mizerabile perioade din viata unui barbat, perioada pe care specialistii o numesc si Triunghiul Mortii: Valentine`s Day – 1 Martie – 8 Martie (bine, daca gagica-ta sufera de ecumenism, felicitari, te-ai incaltat si cu Dragobetele). Cele trei sarbatori ale mortii reprezinta sabatul negru al barbatului, care va fi nevoit sa participe, in tot acest timp, la ritualurile demonice de adorare a consoartei.

Triunghiul Morţii este deschis de sărbătoarea Sfântului Valentin, o zi binecuvântată de Dumnezeu. Nu ştim precis cine a fost sfântul cu pricina, dar romanii l-au ucis în chinuri groaznice, considerându-l un vrăjmaş mult mai periculos decât cine ştie ce căpetenie barbară care doar jefuise Roma sau cucerise jumătate de Imperiu. Este, de asemenea, singura zi din an când bărbaţii ar sta cu plăcere peste program la serviciu. Din păcate, de obicei au şefi sadici, care le dau drumul mai devreme de la muncă ca să nu aibă nici o scuză ca n-au luat nimic fiindcă deja era închis peste tot. Urmarea: milioane de bărbaţi nevinovaţi din întreaga lume se calcă în picioare în magazinele cu inimioare, muţunache şi alte asemenea lucruri drăguţe, pe care, ulterior, consoartale le vor pune prin casă cât mai la vedere, ca pe nişte trofee ale victoriei lor. Revenind: înarmaţi cu această primă dovadă de iubire (se pare că şi Iisus obişnuia să le dăruiască ucenicilor Săi muţunache de pluş, ca să le arate că-i iubeşte, doar lui Iuda îi lua ciorapi sau cravate, aşa că nici nu-i de mirare că s-a întâmplat ce ştim cu toţii), bărbaţii se vor opri la tarabele de flori, unde vor jertfi cât mai mult din salariu. Cei mai lipsiţi de experienţă, amintindu-şi că anul trecut li s-a spus “Vai, de ce mi-ai luat flori, sunt aşa de scumpe azi, nu trebuia să arunci banii!” vor considera că această etapă e facultativă şi pot sări peste ea. Greşit! Această eroare a stat la originea a nenumărate nopţi dormite pe preş şi trebuie evitată cu orice preţ. Dacă e nevoie, vindeţi ceva din casă sau luaţi bani de la cămătari (în fond, ei pot doar să vă rupă degetele, nu vă fac întreaga viaţă un chin şi nici nu pretind să-i plimbaţi în parc vreo cinci ore dacă îi iubiţi), numai să cumparăţi un buchet frumos.

Însă partea cu adevărat grea abia acum începe. După ce depun aceste mărunte ofrande la picioarele consoartei, bărbaţii vor trebui să purceadă la ieşirea romantică în oraş. Se anunţă o seară plăcută, dat fiind că rezervările la restaurante pentru seara de Sfântul Valentin trebuie făcute de obicei cu minimum cinci ani înainte (chiar dacă nu aveţi o relaţie în momentul respectiv, e bine să vă gândiţi un pic în avans). Iar dacă o să ajungeţi cumva acolo şi chelnerul o să vă spună: “Aveaţi, într-adevăr, o masă, dar nu aţi confirmat rezervarea în 2008 şi în 2009”, o să aflaţi rapid cât de incompetent sunteţi, în comparaţie cu alţi bărbaţi care au fost în stare să le facă rost iubitelor lor de o masă, fie şi la shaormăria din Dristor – important e să fie o masă şi să aibă pe ea ceva roz şi lumânări (sunt convins de altfel că în Dristor, cu această ocazie, mai pun în shaorma şi ceva roz, ca să le placă aleselor inimilor de taximetrişti).

După două săptămâni de refacere, bărbaţii vor da piept cu cea de-a doua încercare: Mărţişorul. După cum desigur ştiţi, mărţişorul este un obiect artizanal de foarte mult bun gust, pe care femeile îl poartă atârnat de piept pentru a vesti venirea primăverii. Dacă femeile nu ar purta mărţişoare, este foarte posibil că pur şi simplu nu ar mai veni primăvara. Mărţişoarele nu sunt scumpe, dar sunt o provocare pentru orice persoană cu un pic de simţ estetic. Se pare de altfel că motivul pentru care majoritatea artiştilor sunt homosexuali este acela că nu i-a lăsat inima să dea banii pe un frumos coşar din plastic, pe o inimioară de pluş sau un trifoi din tablă ştanţată.

Însă nimic nu-i poate bucura mai tare pe salariaţii obişnuiţi, care se chinuie 12 luni pe an să producă texte de calitate pentru un salariu mizer (v-aţi dat seama, desigur, că nu era vorba de noi când am spus “texte de calitate”) decât 8 martie, o zi în care vor trebui să caute un cadou frumos, care să nu fie nici mărţişor, nici muţunache, fiindcă imediat după 1 martie acestea se transformă subit în nişte kitsch-uri ordinare. Cadoul trebuie însoţit obligatoriu de flori (care nu devin un kitsch ordinar după 1 martie, plus că preţul florilor de 8 martie poate arunca lejer în criză întreaga economie mondială) şi de o nouă ieşire romantică în oraş. Un sfat: ca să faceţi rost de o rezervare, nu este deloc o idee proastă să răpiţi familia chelnerului.

Interpolul nu au reuşit să-l identifice pe inventatorul acestor sărbători. Se crede totuşi că este vorba despre un dement care, după ce s-a însurat, a aruncat întreaga vină asupra omenirii şi a jurat să se răzbune.

Să nu uităm nici de minunata ilustrație făcută de M.I.S.H.U. iar articolul re-publicat si de Julius in 2010, pe DailyCotcodac.

DiferenÅ£a dintre… oameni?

Eram acum câţiva ani foarte foarte plictisit mergând din centrul Clujului spre cartierul Gheorgheni, ÅŸi aveam o dilemă existenÅ£ială… nu ÅŸtiam cât e ceasul! Dezastruos moment pentru un om care nu avea o oră fixă la care să ajungă acasă sau nevastă ÅŸi copii care să-l aÅŸtepte. Primul om întâlnit după realizarea incredibilei dileme, s-a întâmplat să fie lângă teatru, un nene, de statură medie, cu epoleÅ£i ÅŸi chipiul regulamentar pe cap:

– Bună ziua! – zic eu – puteÅ£i să îmi spuneÅ£i ÅŸi mie cât e ceasul?

– Sigur – răspunde el, posesorul de chipiu – Åžaptesprezece fără cincisprezece minute!

– MulÅ£umesc!

Åži plec mai departe, zâmbind un pic… cam tâmp… Mi-am dat seama că e vorba de o speţă serioasă aici, ÅŸi zâmbind aÅŸa, un pic cam tâmp, lumea de pe stradă zâmbea înapoi. Mi-a plăcut sentimentul, dar abia ce am ajuns în Cipariu, când mai văd un poliÅ£ist, posesor de epoleÅ£i, fără chipiu de data asta

– Bună ziua! – zic eu – puteÅ£i să îmi spuneÅ£i ÅŸi mie cât e ceasul?

– Sigur – răspunde el, posesorul de epoleÅ£i – Åžaptesprezece fără unsprezece minute!

– MulÅ£umesc!

Åži plec mai departe, zâmbind un pic cam… ÅŸmechereÅŸte. SpeÅ£a de mai devreme se adâncea din ce în ce mai mult, iar eu aveam zâmbetul de la o ureche până la cealaltă. Lumea de pe stradă, din autobuz (poate ÅŸi pe google maps?) zâmbeau cu mine. ÃŽn continuare mi-a căzut bine că aduceam un zâmbet pe faÅ£a lor, dar eu aveam un plan deja în cap. Trebuia să îl duc până la capăt, altfel nu mai puteam să trăiesc pe planeta asta. Zâmbetul devine diabolic, ÅŸi merg mai departe, iar pe la Interservisan, ce să vezi? un jandarm apare ca din pământ. Ia ghiciÅ£i ce am făcut?

– Bună ziua! – zic eu – puteÅ£i să îmi spuneÅ£i ÅŸi mie cât e ceasul?

– Sigur – răspunde el, posesorul de baston – Cinci ÅŸi zece!

– Noh, mersi!

– Cu plăcere!

Şi omul pleacă zâmbind, eu mai aprind o ţigară şi îmi continui drumul zâmbind, relaxat spre casă. Ce am aflat în acea zi? Care era speţa? Oamenii care se iau prea în serios ajung să devină caraghioşi, iar cei autentici, pleacă zâmbind. Dar nu asta era marea descoperire, ci oamenii de pe stradă, care îmi zâmbeau înapoi când mă vedeau hlizindu-mă din cauza riguroşilor de mai devreme, feţe care se luminau.

De ce nu zâmbim mai des? De ce nu ridicăm capul din pământ pe stradă şi nu zâmbim mai des unii la alţii?

Vă recomand un wallpaper care să vă aducă aminte să zâmbiţi!

Cu ea, încă o zi…

Unii dintre voi ştiţi deja cum e la corporaţie, ai şefi, şefuţi, fu#%uţi, răsfu#&ţi şi apoi noi, restul lumii. E un pic mai cald dacă ajungi să ai şi tu oameni dedesubt spre care să poţi să delegi minunatele taskuri care vin de sus, dar e şi mai ok să ai o echipă pe care să te poţi baza şi cu care să poţi lucra lin şi melodios, dar evident, nu despre asta e vorba azi.

Corporaţia pentru care muncesc e deschisă, se merge la per-tu cu toţi angajaţii, nu prea contează câte nivele au deasupra ta. Se acceptă idei şi comentarii şi de jos în sus, funcţionează pe respect şi voie bună, aşa că vara trecută, eram prin state, si vorbeam cu un n+2. Adică şeful şefului şefului meu. Şi cum discutam noi, acolo, şi îi spuneam despre diferenţele de temperatură şi umiditate dintre Europa şi America, mi-au căzut ochii pe cămaşa omului. Ştiţi momentele alea când vezi pe cineva cu spanac între dinţi? Nuah, cum îi spui omului, subtil şi fără să pară ciudat că are ceva verde între dinţi?

Omul meu nu avea spanac între dinÅ£i dar avea o gaură în cot. Am respirat adânc, am transpirat de două ori, am dat vina pe umiditate, deÅŸi eram cu aerul condiÅ£ionat în ceafă de vreo 2 ore deja, ÅŸi i-am spus că are o gaură în cămaşă. Mi-a răspuns că ÅŸtie, s-a rupt de dimineaţă în maÅŸină, dar îi e atât de dragă, încât s-a hotărât să rămână cu ea  înca o zi…

Uite autostrada! Nu e autostrada!

De nenumărate ori am zis că vor mai trece ani buuuuuni până vom avea ÅŸi noi o autostradă pe care să poÅ£i traversa ţăriÅŸoara noastră, dar Google Maps cred că vrea să mă contrazică… Bucăţile încercuite cu verde, pot să pun “rămăşag” că există, m-am dat pe ele, dar cele cu roÅŸu… cred că s-au grăbit un pic…

Mai este o bucată de A3 care ocoleÅŸte Oradea, un BucureÅŸti PloieÅŸti. Dacă punem modul Satellite, evident se văd câmpuri mari cu cartofi ÅŸi brazi, dar unii ar putea spune că e o conspiraÅ£ie, ÅŸi pozele nu sunt aduse la zi…

Deci? M-am tâmpit eu sau s-a grăbit Google? Care v-aţi dat pe acolo?