Izvorul Fericirii. Partea 2

M-am trezit a 2-a zi cu o idee brilianta, unica, si nemai-intalnita : “Sa mergem sa reparam izvorul fericirii”.
Mnoh, pe principiu ca orice defect se poate repara, ne-am gandit noi ca o sa remediem situatia, iar fericirea va continua sa curga.

Ne suna Bibi si ne zice sa mergem prin Carturesti sa o vizitam pe Adela [din cand in cand mergem sa o mai vizitam pe Adela si sa stam cu ea la un ceai]. Il luam si pe Cheap si mergem toti 4 inspre Carturesti. Ajungem acolo si povestestesc despre ideea mea de a merge inapoi in Janis, sa infruntam iara acea pancarda sfidatoare [pe care zice cuvinte de blasfemie, precum…… [imi tremura inca mana] “Defect”], si sa reparam izvorul fericirii si sa alungam pancarda pentru totdeauna.
Acel izvor se afla acolo din stramosi, din generatii intregi si multe, de acu 2 luni, iar noi nu vom lasa ca acel izvor sa cada asa usor unei pancarde. Ce vor zice stramosii nostri daca ne vor vedea ca abandonam asa usor izvorul ? Cum vom putea sa traim cu noi insine stiind ca i-am dezamagit in asa hal ? Si despre ce scriam acuma ? Aaaa da.

Toti erau atenti foc la aceasta idee indrazneata, si erau ferm hotarati sa o punem in aplicare in acea seara.
Trollu rezolva niste unelte, si cu privire din aia dezorientata ne indreptaram spre Janis.

Mergem catre tejghea si zicem : “Am venit sa reparam izvorul fericirii”.
Se uita barmanul mirat la noi, si zi-se : “Bine, da-ti-i drumu”

Ne trudiram noi ce ne trudiram, am incercat toate variantele, in sus, jos, la stanga si la dreapta, ne trudiram 4 oameni [eu, trollu, pery si cheap] si ne-am dat seama in acel moment acolo ca…….. skill-urile noastre de ingineri de la poli si student la litere, nu fac fata acelei pancarde malefice, care a distrus tot in calea ei, ajungand sa ne ia si ultimul lucru la care tineam : izvorul fericirii.
De asemenea, clestele nostru de sertizat cabluri de retea incepea sa dea semne de uzura. Ne uitaram la el, si ne gandeam ca asemenea cleste nu isi merita banii, si ne parea rau pt Trollu, fiindca trebuia sa il duca inapoi la lucru asa prapapdit cum era; dar ne-a trecut repede in acel moment.

In ultimele clipe, pe cand sa ne dam complet batuti, eram si noi deja pe culmile disperarii si puterile abia ne mai tineau, am zis si eu : bine, bine….. hai scoatem izvorul fericirii de rezerva.
Si scoase Bibi din geanta care o aveam cu noi : Izvorul Fericirii (niciodata defect) TM ; tinandu-l in brate, lucea asa mandru, luminandu-ne fetele, dandu-ne o noua raza de speranta, si talent de a povesti ca lui Florin Piersic [ca sa va relatez si eu aceasta poveste].

Si de atunci, toate au fost bune; No ashe 🙂

Si Cheap intreba : si totusi, ce e fericirea.
Iar eu zic : este singurul lichid care da viata, si face viata sa existe si sa fie frumoasa : Tzuica de Prune.
Toti daduda din cap in semn de aprobare [toti stiau care e fericirea, doar ca trebuia sa aleg personaje prin poveste care sa prezinte aceasta intrebare si sa dea povestii un fel de dezorientare in timp si spatiu pe care o au toate povestile lui Florin Piersic].

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge