Botezul, prin ochii bebelusului

M-am crăcănat de râs când am citit asta… enjoy!

Ora 14.00. Multă lume în casă. Mama s-a coafat, tata are un soi de şervet verde legat de gât, cam ca barbeţica mea, dar mai îngust. Arată caraghios, am râs de el. Bietul tată, crede că râd de fapt cu el. Oricum, suspect de multă agitaţie. Presimt că e în legătură cu mine. Ia să stau treaz. Nu, mamă, nu vreau să dorm şi nici să mănânc. Voi îmi pregătiţi ceva!

Ora 15.00. Au mai venit ÅŸi alÅ£ii. Vorbesc tare, râd. Din când în când se apleacă ÅŸi mă gâdilă. Ä‚sta-i un obicei tâmpit; ce, ne cunoaÅŸtem? Pe voi vă gâdilă necunoscuÅ£ii în dormitor? Ia să plâng niÅ£el, poate mă ia mama-n braÅ£e ÅŸi scap. Deci trag aer în piept, deschid gura ÅŸi…

Ora 15.45. Presupun c-am adormit. Adică trebuie să fi dormit, nu, că acuma m-au trezit. Ce mitocani… Bă, dormeam, da? Ce mă trambalaÅ£i atâta? Na, că acum a apucat-o pe mama cheful să mă schimbe. Femeie, tu pe ce lume eÅŸti? Lasă-mă-n pace să dorm! Ia să tragem aer în piept…

Ora 16.15. CredeÅ£i că am chef de plimbare? Adică, zău, vă imaginaÅ£i că asta vrea omu’ sâmbătă după-amiază pe la patru, să se dea cu maÅŸina? Åži acum ne ÅŸi întoarcem, că cică au uitat un certificat de naÅŸtere. Asta mi se pare o prostie. Ce, aveÅ£i nevoie de dovezi că m-am născut? Nu urlu suficient de tare aici? Nu pricepeÅ£i? Vreau aaa-caaa-săăăă, la mine-n paaaat!

Ora 16.30. Oooo, ce de luminiÅ£e-n camera asta! Åži ce tavan înalt! Miroase cam naÅŸpa, n-ar strica o curăţenie generală, dar dacă n-au ferestre, nici n-ai ce să speri… Uite-i ÅŸi pe tipii ăştia, umblă-n rochii aurii cu mâneci negre, doi bărboÅŸi… Na că unul a pus mâna pe mine. Ia gheara, bă deÅŸteptule, ce-i cu manierele astea?

Ora 16.40. Cântă sau aÅŸa cred ei. Mama e Carmina Burana pe lângă ăştia. Aoleu, mă blues brothers, mai încet că nu mă mai aud gândind! Mă Å£ine-n braÅ£e o tanti, habar n-am cine e. Ä‚ia rag de mama focului. E cam multă lume în spate, e ÅŸi o oală mare în stânga, o masă… Cred că ăştia vor să mă mănânce. Băi, trebuie să scap de-aici imediat. Mama! Maaaaa-maaaaa! Cât mai tare: MAAAA-MMMAAAAAA!

Ora 16.50. Urlu în continuare. Pân-aici mi-a fost, nu mai scap. Mama e cu ei, clar. ÃŽn loc să mă scape din beleaua asta îngrozitoare (în care tot ea m-a băgat, dacă e să mă gândesc), a venit să-mi dea suzeta. Suzeta? De-asta crezi tu, mamă, că am nevoie acum? Ia-mă de-aici, nu-i vezi p-ăştia ce-mi pregătesc? Ce trădătoare… Nu m-aÅŸ fi aÅŸteptat la aÅŸa ceva tocmai din partea ei.

Ora 17.00. Tanti m-a pasat la nenea, dar tot în spatele bărboşilor stau. Ăia fac vrăjitorii peste cartea de bucate, lumea îi aprobă cu gesturi stranii. În oala aia e apă, m-am prins. Nu văd de-aici dacă e vreun morcov şi niscaiva păstârnac înăuntru, dar n-am nici o-ndoială. Cred că mă fac ciorbă. Am încurcat-o rău de tot. Cred c-am şi răguşit, dar nu mă las. Cineva trebuie să mă salveze şi pe mine. Cineva, oricine, ajutor!

Ora 17.05. Nenea face avioane cu mine. Ce truc vechi, suckere, nu mă păcăleşti.

Ora 17.10. Nenea face avioane cu mitraliere şi cu bombe. Am tăcut, fazanul crede că datorită lui. Aiurea, nu m-am resemnat, doar îmi conserv puterile magice. Când or vrea să m-arunce-n oală, o să-mi iau zborul şi-o să le dau cu tifla din turlă. Roadeţi-vă unghiile, na, canibalilor.

Ora 17.15. Gata, pân-aici mi-a fost. M-au luat pe sus, m-au pus pe masă, m-au dezbrăcat. Pentru o clipă am ajuns pe burtă, dar puterile magice n-au acţionat, n-am putut s-o şterg, deşi am încercat. Acum m-a luat bărbosul nr. 1 şi mă duce spre oală. Acum, ajutor, acum! Bă, nu mă baga-năuntru, bă, stai aşa!

Ora 17.15. Hopa! S-a răzgândit, uite-l că mă scoate. Stai să ţip.

Ora 17.15. Nu, iar mă bagă-n oala. Mă, nebunule, termină!

Ora 17.15. Iar m-a scos. Devine ridicol. Nici nu ştiu dacă vrea să mă înece pe bune, că mă ţine de nas şi gură. Poate vrea să mă sufoce? Mă deşteptule, tu respiri cumva pe alte găuri?

Ora 17.15. Dacă mai face asta încă o dată, pe bune dacă nu fac ÅŸi eu ceva pe el. Măcar atât. Ia, că mă Å£ine deasupra oalei, să mă scurg. Ce înapoiaÅ£i… de prosoape n-aÅ£i auzit?

Ora 17.20. Credeam c-am scăpat, că s-au îndurat. M-au luat de la oloi, m-au îmbrăcat la loc, dar m-au dat ÅŸi cu ulei ÅŸi tot lui nenea ăla m-au livrat ÅŸi ăla merge cu bărboÅŸii într-o cameră secretă. Acolo o fi tigaia, poate nu mai vor ciorbă. Unde duceÅ£i voi copiii mici, mă nenorociÅ£ilor? Ia să urlu un pic, poate atrag atenÅ£ia cuiva, deÅŸi ăştia-s clar vorbiÅ£i între ei. Las’că scap eu ÅŸi vă dau pe mâna PoliÅ£iei!

Ora 17.25. Nu trebuia să urlu. Mi-au băgat pe gât droguri cu linguriţa. Se-nvârte tot, mă ţin de bărbie să-nghit. Am reuşit să scuip un pic, dar bărbosul s-a ferit, e clar că are experienţă, pezevenghiul. În schimb, fraierul care mă ţine strâns în braţe e începător. Acum are o amintire de la mine pe rever.

Ora 17.30. Dhhroggul ăla îşşşi faceee eefectul… mmmmhhhmmm… mi-e somn. Tu, trecătorule, dacă citeÅŸti asta, să ÅŸtii că m-am luptat ca un bărbat ÅŸi-am fost învins miÅŸeleÅŸte. Adio ÅŸi să vă stau în gât.

Ora 18.00. M-am trezit din nou. Sunt viu, întreg. Nu ştiu cum am scăpat, dar încă un botez nu mai suport. Băi, deştepţilor, sper că nu vă mai vine vreo idee săptămâna viitoare. Femeie, ia scoate sutienul şi fă-te-ncoa. N-am uitat că m-ai trădat acolo, dar acum am nevoie de tine. Mi-e foame.

[via Arjocu]