Bulă la cazino

Intr-o zi de 7, marti, vara, intra Bula in cel mai luxos Casino din Las Vegas.
Se aseaza la ruleta si mizeaza 20.000$ pe numarul 22.
– Crupier, toti pe numarul 22.
– Are you sure, Sir?..
– Da ma, suiera-i pe toti pe tuentitu!…(22)
Se invirte ruleta, face poc bila si… se aseaza pe 22. Bula ia o gramada de jetoane.
– Crupier, pune-le pe toate pe 22!
– Sir! Are you sure?…
– Da! Pe toti!
Se invirte ruleta, face poc bila, si… se aseaza pe 22. Uimire, panica, admiratie… Soc!!! Bula ia o gramada de jetoane, un munte de bani.
– Crupier, pune-le pe toate pe 22!
– Sir! YOU SURE???
– Suraie-le ma blegule, nambar tuentitu, ai sed!…
Se invirte ruleta, face poc bila, si… se aseaza pe… 22. Stare de alerta in Cazino, apare ingrijorat proprietarul Casinoului.
– Bula Sir, mai jucati?
– Nu ma Boule, ma opresc!
Propietarul cazinoului il intreaba uimit peste masura:
– Sir, cum se poate sa mizezi de trei ori pe 22 si sa iasa de trei ori 22? It’s impossible..it’s…It’s…
– It’s mata on ice! Tell me! Azi e 7 August?
– Yes.
– Ei bine, am sosit la Casino cu autobuzul 7?
– Yes.
– Iar baiatul meu implineste azi 7 ani!
-??? I don’t get it, Sir!
– Cum, ma boule, iu don’t get it? Cat face 7×3? Cit? Cit?…

Politistul si autobuzul

Caprele Irinucăi mi-au ÅŸoptit ieri un banc minunat, la care m-am crăcănat de atâta râs…

Enjoy!

Un politist astepta autobuzul in statie, langa el mai vine si o mama cu un copil de 8 ani.
Copilul: – Mama, dar de ce nu a ajuns inca autobuzul?
Mama: – Pt ca acum il spala ca era foarte murdar?
Copilul: – Mama, de ce nu a ajuns inca?
Mama: – Pentru ca acum ii umfla cauciucurile fiindca erau desumflate?
Peste alte 5 min copilul: – Acum de ce nu a mai ajuns?
Mama: – Pt ca acum il vopsesc ca sa fie mai frumos?
Politistul incepe sa se dea cu capul de zid:
– Ce tampiti, acuma si-au gasit si ei sa-l vopseasca?

Ultimu’ banc (de pesti)

via Cristi Teo

Doi distrusi alcoolizati intr-o parcare, se balanganeau de la masina la masina pipaind-ule pe fiecare in parte. Trece un alt individ pe langa ei, si ii intreaba de sanatate:

– Ce faceti baieti?

– Ne cautam masina!

– Pai cum o cautati asa, cu mana? sunt toate la fel!

– Nuuuuuuuuuu! A noastra are GIROFAR!

CL CL CL CL

Ardelenii

Io nu cred ca v-am zis ca is mandru ca is ardelean, da bancurile de genu asta ruleaza fin

Ion si Gheorghe pasc oile pe marginea unei prapastii fara fund. La un moment dat, Ion aluneca si cade in hau. Gheorghe, speriat, incepe sa-l strige:
– Ioaneeee … baaa Ioaneee
… Dupa un timp se aude vocea lui Ion:
– Ceeee-i ma Gheooooo…?
– Ma Ioaneee ti-ai rupt vreun picior ?
– Nuuu maaa …
– Ti-ai rupt vreo manaaaa …?
– Nuuu mai Gheooo …
– Da ceee-ai patiit ?
– Nimic ma Gheooo … inca n-am ajuuuuns jos …

Nuah, si bancu o venit de la Valo, mersi de zambet 😉

Africa or bust!

A large group of Zimbabwian soldiers in the border area in 1939 are moving down a road when they hear a voice calling from behind a small hill:
“One South African soldier is better than ten Zimbabwians!”.
The Zimbabwian commander quickly orders 10 of his best men over the hill, whereupon the gunfire breaks out and continues – then silence.

The voice once again calls out “One South African is better than one hundred Zimbabwians”.
Furiously, the Zimbabwian commander sends his next best 100 troops over the hill and instantly a huge gun fight commences. After 10 minutes of battle, then again silence.

The calm South African voice calls out again: “One South African is better than one thousand Zimbabwian”.
The enraged Zimbabwian commander musters 1000 fighters and sends them to the other side of the hill. Rifle shooting, machine guns, grenades, rockets and cannon fire ring out, a terrible battle is being fought…
Then silence.

Eventually one badly wounded Zimbabwian fighter crawls back over the hill and his dying words to his commander are: “Don’t send any more men… it’s a trap. There are two of them”.

[via Trollii]

Calu’ e de vina

Un italian angajeaza sa-i vopseasca gardul cere imprejmuia casa 3 romani. Dis-de-dimineata, inainte de a pleca la serviciu, italianul le da celor 3 instructiunile:

-Aveti aici 3 galeti de vopsea care va vor ajunde sa vopsiti tot gardul. In bucatarie e mancare, cand o sa va vina foame, va puteti servi. Aaa, era sa uit. Ati vazut calul pe care il tin inchis in spatele curtii? Sa nu cumva sa lasati poarta dechisa sa scape de acolo ca nu stiu ce fac cu voi. S-a inteles?

-Am inteles sefu,raspund romanii intr-un glas.
Pleaca italianul, iar romanii se apuca de treaba. Nu dupa mult timp, unul din ei zice:
-Ma, mie mi-a venit foame, hai sa vedem ce are asta de mancare!
Bucataria italianului, plina de bunatati. Dupa un ospat pe cinste, romanii cauta si ceva de baut, dar nu gasesc decat apa si suc. Atunci, unul dintre ei zice:
-Ma, stiu eu cum sa facem rost de bautura. Mergem si vindem o galeata de vopsea, cumparam bautura, iar vopseaua de ramane o mai diluam, o mai “lungim” si terminam noi gardul. Dupa ce au baut s-au apucat de vopsit, dar cand mai aveau vreo 3 m din gard se termina vopseaua.
-Acum ce dracu facem? De unde luam vopsea? Italianul o sa-si dea seama ca noi am luat-o…
-Ma fratilor, las’ pe mine,zice unul mai istet, ca stiu eu cum facem. Mai strangem putina vopsea pe pensula si dam pe botul calului, iar cand va veni italianul ii vom spune ca acesta a scapat si a mancat-o.

Zis si facut. Pe seara, ajunge si italianul acasa.
-Ma, ce-ati facut cu vopseaua? Eu am calculat la fix si trebuia sa va ajunga.
-Sefu’, ne pare tare rau, dar a scapat calul si a mancat-o.

La auzul acestor vorbe, italianul intra in casa, ia pusca si nici una nici doua, impsca calul.
-Ce naiba dom’le, pt o galeata de vopsea ai omorat saracul animal? Iti cumparam noi alta…
-Ba fratilor, vedeti voi casa asta? Tot cu romani am facut-o. Da-l in mortii mamii lui de cal ca  mi-a m-ai mancat 30 de saci de ciment, 800 de caramizi, 4 grinzi…

[via Mircea, Episcopul]

Atentie la cai…

[via Anca]

Sa presupunem ca un tip pe nume Radu este atras de o femeie pe nume Elena. O invita la un film; ea accepta; se simt bine. Cateva seri mai tarziu, o invita la cina si iar se simt bine impreuna. Continua sa se intalneasca in mod regulat si dupa o vreme nici unul din ei nu se mai vede cu altcineva. Apoi, intr-o seara cand se duc spre casa, un gand ii trece Elenei prin minte, si fara sa se gandeasca prea bine, spunecu voce tare: “Iti dai seama ca azi se fac sase luni de cand ne vedem?” Liniste in masina. Pentru Elena, este o tacere acuta. Se gandeste:Doamne, ma gandesc daca l-a deranjat ca am spus asta. Poate se simte restrans de relatia noastra; poate crede ca incerc sa-l imping in vreo obligatie pe care nu o doreste, sau de care nu este sigur.

Iar Radu gandeste: Doamne. Sase luni.

Gandurile Elenei zboara: Dar, hei, nici eu nu sunt sigura ca vreau acest fel de relatie. Cateodata as vrea sa am mai mult spatiu, sa am timp sa ma gandesc daca chiar vreau sa continuam relatia in acest sens, indreptandu-ne sigur spre…  Adica, spre ce ne indreptam??? Doar ne vom intalni si vom pastra acest nivel de intimitate? Ne indreptam catre casnicie? Catre copii? Catre o viata impreuna? Sunt eu pregatita pentru un astfel de angajament? Chiar cunosc aceasta persoana?

Radu gandeste: Asta inseamna ca a fost… sa vedem…in februarie am inceput sa ne vedem si a fost chiar dupa ce mi-am luat masina, ceea ce inseamna…off…trebuia sa schimb uleiul de mult.

Elena ..in valuri: S-a suparat. Vad asta pe fata lui.Poate ca interpretez gresit. Poate vrea mai mult din relatia noastra, mai multa intimitate, mai mult angajament; poate a simtit, inainte sa fi simtit eu, ca simteam o oarecare rezerva. Da, sunt sigura ca asta este. De aceea nu vrea sa spuna ce simte. Ii e teama sa nu fie respins!

Radu: Si o sa ii pun sa se uite la transmisie iar. Nu imi pasa ce spun cretinii aia, nu merge bine. Si ar face bine sa nu mai dea vina pe vremea rece de data asta, sunt peste 30 grade afara, iar masina asta merge parca ar fi masina de gunoi si le-am dat hotilor o groza de bani!

Elena gandeste: Este suparat. Si nu il condamn. Si eu as fi suparata. Doamne, ma simt atat de vinovata ca il fac sa treaca prin asta, dar nu pot sa nu simt ceea ce simt. Pur si simplu nu sunt sigura.

Radu: Probabil vor spune ca garantia este doar de 90 zile. Exact asta vor spune, jigodiile.

Elena gandeste: Poate sunt prea naiva, asteptand un cavaler calare pe calul lui alb, cand de fapt stau langa o persoana normala, o persoana cu care imi place sa fiu, o persoana de care chiar imi pasa, o persoana careia pare sa ii pese de mine. O persoana care sufera din cauza egocentrismului meu, fanteziilor mele romantice de scolarita.

Radu gandeste: Garantie? Vor garantie? O sa le dau naibii o garantie. O sa iau garantia lor si o sa le-o bag…

“Radu,” zice Elena cu voce tare.
“Ce?” zice Radu, tresarind.
“Te rog, nu te tortura asa,” zice ea, cu ochii care incepeau sa se umple de lacrimi. “Poate n-ar fi trebuit… O Doamne, ma simt asa de…” (Se opreste plangand in hohote.)

“Ce?” zice Radu.

“Sunt o proasta,” suspina Elena. “Vreau sa spun, stiu ca nu exista cavaleri. Chiar stiu asta. Este o prostie. Nu exista nici un cavaler si nici un cal.”

“Nici un cal?” zice Radu.

“Crezi ca sunt o proasta, nu?” zice Elena.

“Nu!” zice Radu, bucuros ca stie in sfarsit raspunsul corect.

“Doar ca… Doar ca eu… Eu am nevoie de timp,” zice Elena.

(O pauza de 15 secunde, timp in care Radu, gandind cat de repede poate, incearca sa gaseasca un raspuns sigur. In sfarsit gaseste unul care crede ca s-ar putea sa mearga.)

“Da,” zise el.

(Elena, profund miscata, ii atinge mana.)
“Oh, Radu, chiar simti asa?” zise ea.

“Cum asa?” zice Radu.

“Asa despre mine,” zise Elena.

“Oh,” zice Radu. “Da.”

(Elena se intoarce spre el si se uita fix in ochii lui, facandu-l sa devina foarte nervos pentru ce ar putea spune ea mai departe, mai ales daca implica un cal. In final ea vorbeste.)

“Iti multumesc, Radu,” zice ea.

“Iti multumesc,” zice Radu.

Apoi o duce acasa. Ea se intinde pe pat, un suflet in conflict, torturat si plange pana in zori, in timp ce Radu deschide o punga de alune, deschide televizorul, si imediat este puternic absorbit de o reluare a unui meci de tenis intre doi cehi despre care nu a auzit niciodata. O mica voce din adancul mintii ii spune ca s-a intamplat ceva important acolo in masina, dar este destul de sigur ca nu va putea intelege niciodata ce, asa ca se gandeste ca este mai bine sa nu-i de importanta.

A doua zi Elena isi va suna cea mai buna prietena sau poate doua din ele, si vor vorbi despre aceasta situatie timp de sase ore in continuu. In detaliu, vor analiza tot e ea a zis si tot ce el a zis, trecand peste asta iar si iar, analizand fiecare cuvant, expresie si gest pentru subintelesuri, luand in considerare orice ramificatie posibila. Vor continua sa deschida acest subiect, din cand in cand, timp de saptamani, poate luni, neajungand niciodata la o concluze definitiva, dar nici neplictisindu-se niciodata de subiect.

In acest timp, Radu, in timp ce joaca tenis cu un prieten comun de-al lui si al Elenei, va face o pauza chiar inainte de a servi si va spune:
“Nelule, Elena a avut vreodata un cal?”


Publicata in “Supa de Pui pentru Suflet de Femeie”, aparuta la Editura
Amaltea, 1999 pg. 145 sub titlul “Ce nu inteleg femeile despre barbati
” de Mark Victor Hansen si Jack Canfield”

Solutia abuzului impotriva femeilor: Ceaiul de musetel!

Va spuneam ca nu sunt chiar misogin la un moment dat, si chiar nu sunt… *cough* *cough* bullshit *cough*

Dar bancul de mai jos, merita citit si macar un zambet fugitiv va trece peste fruntile incretite 😉 Promit!


O femeie batuta rau se duce la doctor.
Doctorul:
- Ce s-a intamplat?
- Nu stiu ce sa ma mai fac. De fiecare data cand sotul meu vine acasa baut, ma bate de ma rupe.
- Am un leac foarte bun pentru asta. Cand sotul tau vine acasa baut, tu imediat iei o cana de ceai de musetel si faci gargara si tot faci gargara.
Doua saptamani mai tarziu, femeia, aratand proaspata si renascuta, se intoarce la doctor.
- A fost o idee stralucita. De fiecare data cand sotul meu venea acasa baut, eu faceam doar gargara cu ceai de musetel, si el nici macar o data nu m-a atins.
- Vezi daca-ti tii gura?!

Botezul, prin ochii bebelusului

M-am crăcănat de râs când am citit asta… enjoy!

Ora 14.00. Multă lume în casă. Mama s-a coafat, tata are un soi de şervet verde legat de gât, cam ca barbeţica mea, dar mai îngust. Arată caraghios, am râs de el. Bietul tată, crede că râd de fapt cu el. Oricum, suspect de multă agitaţie. Presimt că e în legătură cu mine. Ia să stau treaz. Nu, mamă, nu vreau să dorm şi nici să mănânc. Voi îmi pregătiţi ceva!

Ora 15.00. Au mai venit ÅŸi alÅ£ii. Vorbesc tare, râd. Din când în când se apleacă ÅŸi mă gâdilă. Ä‚sta-i un obicei tâmpit; ce, ne cunoaÅŸtem? Pe voi vă gâdilă necunoscuÅ£ii în dormitor? Ia să plâng niÅ£el, poate mă ia mama-n braÅ£e ÅŸi scap. Deci trag aer în piept, deschid gura ÅŸi…

Ora 15.45. Presupun c-am adormit. Adică trebuie să fi dormit, nu, că acuma m-au trezit. Ce mitocani… Bă, dormeam, da? Ce mă trambalaÅ£i atâta? Na, că acum a apucat-o pe mama cheful să mă schimbe. Femeie, tu pe ce lume eÅŸti? Lasă-mă-n pace să dorm! Ia să tragem aer în piept…

Ora 16.15. CredeÅ£i că am chef de plimbare? Adică, zău, vă imaginaÅ£i că asta vrea omu’ sâmbătă după-amiază pe la patru, să se dea cu maÅŸina? Åži acum ne ÅŸi întoarcem, că cică au uitat un certificat de naÅŸtere. Asta mi se pare o prostie. Ce, aveÅ£i nevoie de dovezi că m-am născut? Nu urlu suficient de tare aici? Nu pricepeÅ£i? Vreau aaa-caaa-săăăă, la mine-n paaaat!

Ora 16.30. Oooo, ce de luminiÅ£e-n camera asta! Åži ce tavan înalt! Miroase cam naÅŸpa, n-ar strica o curăţenie generală, dar dacă n-au ferestre, nici n-ai ce să speri… Uite-i ÅŸi pe tipii ăştia, umblă-n rochii aurii cu mâneci negre, doi bărboÅŸi… Na că unul a pus mâna pe mine. Ia gheara, bă deÅŸteptule, ce-i cu manierele astea?

Ora 16.40. Cântă sau aÅŸa cred ei. Mama e Carmina Burana pe lângă ăştia. Aoleu, mă blues brothers, mai încet că nu mă mai aud gândind! Mă Å£ine-n braÅ£e o tanti, habar n-am cine e. Ä‚ia rag de mama focului. E cam multă lume în spate, e ÅŸi o oală mare în stânga, o masă… Cred că ăştia vor să mă mănânce. Băi, trebuie să scap de-aici imediat. Mama! Maaaaa-maaaaa! Cât mai tare: MAAAA-MMMAAAAAA!

Ora 16.50. Urlu în continuare. Pân-aici mi-a fost, nu mai scap. Mama e cu ei, clar. ÃŽn loc să mă scape din beleaua asta îngrozitoare (în care tot ea m-a băgat, dacă e să mă gândesc), a venit să-mi dea suzeta. Suzeta? De-asta crezi tu, mamă, că am nevoie acum? Ia-mă de-aici, nu-i vezi p-ăştia ce-mi pregătesc? Ce trădătoare… Nu m-aÅŸ fi aÅŸteptat la aÅŸa ceva tocmai din partea ei.

Ora 17.00. Tanti m-a pasat la nenea, dar tot în spatele bărboşilor stau. Ăia fac vrăjitorii peste cartea de bucate, lumea îi aprobă cu gesturi stranii. În oala aia e apă, m-am prins. Nu văd de-aici dacă e vreun morcov şi niscaiva păstârnac înăuntru, dar n-am nici o-ndoială. Cred că mă fac ciorbă. Am încurcat-o rău de tot. Cred c-am şi răguşit, dar nu mă las. Cineva trebuie să mă salveze şi pe mine. Cineva, oricine, ajutor!

Ora 17.05. Nenea face avioane cu mine. Ce truc vechi, suckere, nu mă păcăleşti.

Ora 17.10. Nenea face avioane cu mitraliere şi cu bombe. Am tăcut, fazanul crede că datorită lui. Aiurea, nu m-am resemnat, doar îmi conserv puterile magice. Când or vrea să m-arunce-n oală, o să-mi iau zborul şi-o să le dau cu tifla din turlă. Roadeţi-vă unghiile, na, canibalilor.

Ora 17.15. Gata, pân-aici mi-a fost. M-au luat pe sus, m-au pus pe masă, m-au dezbrăcat. Pentru o clipă am ajuns pe burtă, dar puterile magice n-au acţionat, n-am putut s-o şterg, deşi am încercat. Acum m-a luat bărbosul nr. 1 şi mă duce spre oală. Acum, ajutor, acum! Bă, nu mă baga-năuntru, bă, stai aşa!

Ora 17.15. Hopa! S-a răzgândit, uite-l că mă scoate. Stai să ţip.

Ora 17.15. Nu, iar mă bagă-n oala. Mă, nebunule, termină!

Ora 17.15. Iar m-a scos. Devine ridicol. Nici nu ştiu dacă vrea să mă înece pe bune, că mă ţine de nas şi gură. Poate vrea să mă sufoce? Mă deşteptule, tu respiri cumva pe alte găuri?

Ora 17.15. Dacă mai face asta încă o dată, pe bune dacă nu fac ÅŸi eu ceva pe el. Măcar atât. Ia, că mă Å£ine deasupra oalei, să mă scurg. Ce înapoiaÅ£i… de prosoape n-aÅ£i auzit?

Ora 17.20. Credeam c-am scăpat, că s-au îndurat. M-au luat de la oloi, m-au îmbrăcat la loc, dar m-au dat ÅŸi cu ulei ÅŸi tot lui nenea ăla m-au livrat ÅŸi ăla merge cu bărboÅŸii într-o cameră secretă. Acolo o fi tigaia, poate nu mai vor ciorbă. Unde duceÅ£i voi copiii mici, mă nenorociÅ£ilor? Ia să urlu un pic, poate atrag atenÅ£ia cuiva, deÅŸi ăştia-s clar vorbiÅ£i între ei. Las’că scap eu ÅŸi vă dau pe mâna PoliÅ£iei!

Ora 17.25. Nu trebuia să urlu. Mi-au băgat pe gât droguri cu linguriţa. Se-nvârte tot, mă ţin de bărbie să-nghit. Am reuşit să scuip un pic, dar bărbosul s-a ferit, e clar că are experienţă, pezevenghiul. În schimb, fraierul care mă ţine strâns în braţe e începător. Acum are o amintire de la mine pe rever.

Ora 17.30. Dhhroggul ăla îşşşi faceee eefectul… mmmmhhhmmm… mi-e somn. Tu, trecătorule, dacă citeÅŸti asta, să ÅŸtii că m-am luptat ca un bărbat ÅŸi-am fost învins miÅŸeleÅŸte. Adio ÅŸi să vă stau în gât.

Ora 18.00. M-am trezit din nou. Sunt viu, întreg. Nu ştiu cum am scăpat, dar încă un botez nu mai suport. Băi, deştepţilor, sper că nu vă mai vine vreo idee săptămâna viitoare. Femeie, ia scoate sutienul şi fă-te-ncoa. N-am uitat că m-ai trădat acolo, dar acum am nevoie de tine. Mi-e foame.

[via Arjocu]

Well… this is embarassing

Măcar oamenii de la Firefox au simÈ›ul umorului 🙂

1
[via Vlad]

Din aceeaÈ™i serie, dacă scrieÈ›i în bara de adresa din Firefox: “about:robots” o să obÈ›ineÈ›i imaginea de mai jos:

screen-shot-2009-09-04-at-53351-pm

Ia daÈ›i un click pe butonul de acolo 🙂

Și vă las pe voi să testaÈ›i ce se întâmplă dacă scrieÈ›i “about:mozilla

Nice nu? Astea se numesc “Easter Eggs”, È™i foarte multe aplicaÈ›ii pe care le folosim zilnic le au ascunse prin codul lor. O să găsiÈ›i mai multe cu ajutorul lui Gogu bineînÈ›eles.