Daca imi spunea cineva acum 6 luni ca eu o sa traversez in fiecare zi gara din Cluj ca sa ajung la servici, radeam vorba aia cu curu’ si ii spuneam sa nu mai faca glume. Uite am ajuns sa traversez gara zilnic, mai prin pasaj, mai peste linii, cum am chef. Daca am tigari la mine, trec prin pasaj. Daca nu am, se schimba povestea, trebuie sa merg la magazinul de langa statia de autobuz, care nu este tocmai langa statia de tramvai, sa imi iau tigari, si implicit pasajul nu mai e o optiune… dar in fine, despre altceva vroiam sa scriu.

Am fost la nunta Dobrestilor acum cateva saptamani bune, la Bucuresti (www.dobrestii.ro). Nunta a fost sambata, duminica seara am pornit inapoi spre Cluj. Evident ca am ajuns prea tarziu la gara, si casa de bilete nu mai are bilete… “A trecut termenu dom’le… vedeti la seful de tren” imi spune acra CeFeRista de la ghiseu. Mergem la seful de tren, care era o alta CeFeRista acra si o intrebam ce si cum… “pai dom’le, e scump… e scump…” “Dar nu putem sa ne… intelegem?!?” zic eu de colo, sperand sa transform toata problema intr-o situatie fericita (platit bilet normal, venit la clasa I-a etc etc etc ca doar am mai facut asta) dar ea de colo “Nu si Nu ca Batman Batman”. No stress, mergem cu urmatorul, peste 3 ore…avem vreme sa luam bilete.

Ce extragem din povestea asta? S-au cumintit dom’le oamenii! Nu se mai da spaga pe CeFeRe! asta nu poate fi decat de bine ma gandesc…

Revenind la povestea cu traversatul garii, azidimineata la ora 7, statea “parcat” ca nu imi place cum suna “garat” ceva accelerat/rapid ticsit numai cu vagoane de dormit, cusete si alte cele, prin care nu se prea poate trece… eram departe de pasaj, deci vroiam sa trec peste linii, dar de unde… si mergand eu agale pe langa acest superb tren, la fiecare vagon e coborat cate un CeFeRist tuciuriu, sefu de “vagon”, ca asa e dom’le la vagonul de dormit. Nu mai ai sef de tren, ca ai sef de vagon… el face legea. Si ma uitam la usi, daca pot sa trec dintr-o parte in alta, deschis doar pe o parte peste tot. Rand pe rand, 3 dintre ei, cu ecuson frumos in piept ma intreaba: “Mergi la Oradea?!?”, “Ce vagon cauti? Hai la mine!”, “Unde vrei sa mergi flacau?” Astia trei erau la distanta de 1 vagon unul de altul, si eu incercam morocanos sa le explic ca nu am de gand sa parasesc Clujul, nu azi cel putin…

Deci? concluzia finala: se da spaga in continuare, daca vorbesti frumos cu ei si scapi o hartiuta plasticata in mana care trebuie poti sa fumezi relaxat, si mizeria e aceeasi… Hai sictir… Ma duc cu stopul!

PS: Multumesc Ania pentru cadoul de aseara!

PPS: Inca o data La Multi Ani Fenomentalului, si mersi de meci aseara… o sa scriu alta data cand ma enervez mai tare despre imbecilii aia care se comportau ca si cum ar fi avut tricoul meu pe ei…