Acesta este un Guest Post de Elisa Popescu
AtenÅ£ie, conÅ£ine spoilere!Â
Joi, 1 Decembrie, la Cinema Victoria a rulat filmul Volcano (Danemarca, 2011), în regia lui Rúnar Rúnarsson. Știind că filmul luase premiul pentru cea mai bună regie la Tiff 2011, mă așteptam să mă dea pe spate din primele secvențe. Trecând peste calitatea proastă a imaginii, peste subtitrarea în limba engleză și peste faptul că toată lumea fuma în film, Volcano m-a surprins prin cruditatea cu care prezintă tristețea ce se abate asupra unui om ajuns în momentul în care trebuie să se pensioneze. După două tentative de sinucidere și după ce află ce cred copiii despre el, Hannes hotărăște să-și schimbe comportamentul față de soția pe care a neglijat-o. Doar că se pare că această schimbare intervine prea târziu. Soția sa suferă un atac cerebral și devine o povară pentru el. Deși copiii se împotrivesc, Hannes decide să-și îngrijească acasă soția față de care a greșit, considerând că astfel se va simți mai puțin vinovat. Constată totuși că îngrijirea cuiva care e prizonier în propriul corp e sufocantă. Astfel că, într-un moment de nebunie, ajunge să-i suprime suferința.
           Rămas doar cu epava ce a fost odată barca lui de pescuit, Hannes se întreabă dacă viaÈ›a lor ar fi fost altfel dacă nu ar fi erupt vulcanul de pe insula unde locuiau.Â
Acesta este un Guest Post de Elisa Popescu
Pare un film destul de bun.