Review In a better world, #CinematecaTIFF

Acesta este un Guest Post de Elisa Popescu.

Joi, 8 decembrie, la Cinema Victoria, în cadrul Cinematecii TIFF, a rulat drama In a better world (Danemarca, 2010), regizată de Susanne Bier. Filmul a câștigat premiul Oscar pentru cel mai bun film străin în 2011. Și nu e puțin lucru având în vedere cu ce producții a concurat.

In a better world (Hævnen) nu e un film ușor de digerat. Firul filmului te poartă dintr-o tabără de refugiați din Sudan într-un orășel de provincie danez. Legătura dintre aceste două lumi diametral opuse este doctorul suedez Anton.

Anton încearcă să se ajute pe sine tratând refugiații. Cu preponderență, victimele unui sadic conducător al rebelilor. Asta până când criminalul devine la rândul lui victimă și are nevoie de îngijiri medicale. În ciuda opoziției refugiaților, Anton decide să îl trateze. Dar, cu toate că este împotriva violenței indiferent de forma în care s-ar manifesta ea, după ce îl vindecă, Anton îl lasă pe mâna rudelor victimelor să îl linșeze.

Se întoarce acasă la familia lui ce se destramă încet. Constată că fiul său Elias are, din cauza înfățișării sale, probleme de adaptare în lumea meschină a copiilor perfecți. Asta până când Elias îl întâlnește pe Christian, un băiat care nu acceptă că uneori a te da bătut nu înseamnă că ești mai prejos decât ceilalți. De aceea, Christian își canalizează toată furia cauzată de moartea preamtură a mamei sale spre pedepsirea celor ce folosesc violența ca și modalitate de a se impune.

Prietenia celor doi băieți se transformă într-o legătură periculoasă, ei ajungând să confecționeze o bombă pe care o folosesc pentru a da o lecție unui om care l-a lovit pe Anton.

            Cine învață o lecție până la urmă? Rămâne să aflați.

 Acesta este un Guest Post de Elisa Popescu

Review Vulcanul, #cinematecaTIFF

Acesta este un Guest Post de Elisa Popescu

Atenţie, conţine spoilere! 

Joi, 1 Decembrie, la Cinema Victoria a rulat filmul Volcano (Danemarca, 2011), în regia lui Rúnar Rúnarsson. Știind că filmul luase premiul pentru cea mai bună regie la Tiff 2011, mă așteptam să mă dea pe spate din primele secvențe. Trecând peste calitatea proastă a imaginii, peste subtitrarea în limba engleză și peste faptul că toată lumea fuma în film, Volcano m-a surprins prin cruditatea cu care prezintă tristețea ce se abate asupra unui om ajuns în momentul în care trebuie să se pensioneze. După două tentative de sinucidere și după ce află ce cred copiii despre el, Hannes hotărăște să-și schimbe comportamentul față de soția pe care a neglijat-o. Doar că se pare că această schimbare intervine prea târziu. Soția sa suferă un atac cerebral și devine o povară pentru el. Deși copiii se împotrivesc, Hannes decide să-și îngrijească acasă soția față de care a greșit, considerând că astfel se va simți mai puțin vinovat. Constată totuși că îngrijirea cuiva care e prizonier în propriul corp e sufocantă. Astfel că, într-un moment de nebunie, ajunge să-i suprime suferința.

            Rămas doar cu epava ce a fost odată barca lui de pescuit, Hannes se întreabă dacă viața lor ar fi fost altfel dacă nu ar fi erupt vulcanul de pe insula unde locuiau. 

Acesta este un Guest Post de Elisa Popescu