Mama lui Boc cel Mic

Via Cristina M, de pe BarfaRo@ am primit chestia asta, si chiar daca imi place de nenea Boc, si pe de o parte imi pare rau ca va pleca de la noi de la Cluj,  nu se poate sa nu il adaug aici un pic asa ca sa ne hlizim frumos… 

Pe o stâncă neagră, într-un vechi sătuc, chiar într-o căsuţă, lângă un pătuc, plânge ÅŸi suspină o bătrână mică, care are fiul cât un puÅŸtiulică. Căci la guvernare fiul ei iubit a plecat aseară ÅŸi n-a mai venit. Celularul sună noaptea jumătate. Nu-i semnal, ÅŸi totuÅŸi: – Oare cine-i, frate? – Eu sunt, bună maică, fiul tău dorit, n-a mai mers Taromu’ ÅŸi n-am mai venit. Sun din Capitală, voi fi premier. M-a numit chiar Zeus, sunt timonier. Căpitan e dânsu’, e ca la armată. Mica mea oÅŸtire fuge sfărâmată. Vine criza, foamea, oamenii mă-njur. L-am servit pe dânsu’, m-a mâncat în cur.

 

– Ce spui tu, străine? Emil e departe, cică de Băsescu nu se mai desparte. Am crezut că-i glumă, dar era să mor. L-am văzut aseară la televizor. Emil e cuminte, nu e derbedeu. De eÅŸti tu acela, nu-Å£i sunt mamă eu! Lasă-mă cu Zeus, fincă omul chel se joacă cu tine cum doreÅŸte el. Te-a numit pe tine după Stolojan. Crezi că e pe bune? Te-a luat de fazan. Am vorbit cu tac-tu, ascultă-l pe moÅŸ: după tine vine Leana lu’ CocoÅŸ. Du-te la Băsescu, fă-i un ultim sluj, apoi ia Taromu’, să te-ntorci la Cluj!