Colegul meu Vlad a găsit iepuraÅŸul care ar trebui să vină weekend-ul ăsta, ÅŸi bietul de el nu era altundeva decât pe o pârtie de ski… Se plictisea un pic, aÅŸa că niÅŸte oameni buni i-au dat un GoPro iar rezultatul e cel de mai jos.
Paşteţi Fericiţi împreună cu prietenii, prietenele, familiile şi iepuraşii din dotare!
Åži nu, nu e vorba de clasicul “Drama Button” care îmi place mie atât de mult, ci de un mod de promovare a unui nou post TV in Belgia.
Genial spotul, eu m-am uitat la el de 3 ori. GE NI AL!
Foarte fain m-am trezit dimineaţa asta, iar lângă cafeaua de dimineaţă am văzut un clip pus de Ştefi pe Facebook. M-a umplut de energie pentru restul zilei de azi!
Lucas Kmit ăsta, se duce ÅŸi el dom’le să Å£ină un concert. Vioară clasică, muzică clasică, atmosfera de concert, frumos dom’le!
Până îi sună unui individ, sau poate o fiu o individă telefonul în sală. Să vedem:
Eh. Poftim reacÅ£ie dom’le, poftim reacÅ£ie! Eu cred că aÅŸ fi aruncat cu ceva după nesimÅ£itu’ sau nesimÅ£ita care nu l-a pus măcar pe silent dacă nu l-a oprit de tot…
E drept şi că dacă era un 3310, şi arunca cu el inapoi spre scenă putea să creeze un crater, dar asta e din alt film deja.
Respect dom’le pentru artist… Chapeau!
Un titlu cu mai multe înţelesuri decât ar fi posibil pentru un titlu normal aş zice. Primul, e că m-am întors pe plantaţie într-o altă corporaţie multinaţională, fapt care explică mai mult sau mai puţin prezenţa tot mai rară prin cercurile on-lain-ăreşti. Al doilea, ar fi că trebuie să fac un pic de ordine în programul difuz, şi să încep să prestez cu conţinut cu tot, nu?
Eh, s-au adunat în backlog câteva chestii pe care vroiam să vi le arăt, aÅŸa că azi începem cu un clip GE-NI-AL, chiar dacă eu sunt boarder nu schior 🙂
Respect pentru ce au făcut băieţii ăia de la legs of steel acolo!
Sunt de aproape o săptămână deja în Strasbourg, dar nu am apucat să văd mare lucru. Mult de lucru, multe de învăţat, ÅŸi azi, când am avut un pic mai mult timp liber, am fost blocat in casă… afară plouă mocăneÅŸte.
Una din chestiile care m-a impresionat în mod special e reÅ£eaua de transport în comun, foarte bine pusă la punct, legături rapide, autobuze ÅŸi tramvaie curate, benzi speciale de circulaÅ£ie în zona centrală pentru a evita întârzierile. ÃŽn fiecare dimineaţă merg cu tramvaiul ÅŸi apoi schimb cu un autobuz. Toate vin la timp, niciodată nu trebuie să aÅŸtepÅ£i mai mult de două trei minute. Azi am trăit însă excepÅ£ia. Am stat ÅŸi am aÅŸteptat în ploaie aproape 10 minute, ÅŸi chiar dacă aveam două motive să nu mă sui în primul, am făcut-o… Mare greÅŸeală. Primul motiv a fost că autobuzul era destul de plin, iar următoarele staÅ£ii sunt pe lângă ÅŸcoli, deci exista riscul să se aglomereze ÅŸi mai tare, chestie care evident s-a întâmplat, dar asta a fost acceptabil; dar a doua chestie e că la volan am văzut o doamnă, că altfel nu îi pot zice, care ne-a tratat cu piciorul când pe frână, când pe acceleraÅ£ie. V-am mai spus eu acum ceva vreme că nu sunt complet misogin, dar să pui o nebună la volanul unui autobuz plin cu cartofi, pardon, oameni nu e foarte plăcut… Până la urmă am ajuns cu bine ÅŸi ne-am ÅŸi distrat bine după ce ne-am coborât.
Revenind la “frumuseÅ£urile” de care vă spuneam în titlu, vă las cu un clip marca BBC, cu o coloană sonoră de excepÅ£ie, văzut la nimeni altul decât maestrul Cristi Dumitrescu.
Nu sunt eu mare fan al zilei naționale, dar e totuși ziua națională! Amintiri frumoase mă leagă de ziua asta, și mă refer la focurile de artificii din Piața Avram Iancu în fiecare an, cele 10 foarte romantice minute de altfel, paradele militare de la televizor că niciodată nu am ajuns la Alba Iulia în persoană de ziua asta măreață, și bineînțeles, vinul fiert de după. Dacă stau bine să mă gândesc, cred ca 1 Decembrie marchează, la mine, deschiderea sezonului de vin fiert. Anul acesta am fentat un pic, și am băut deja unul tare tare bun în Ludwig.
Vorbeam zilele trecute cu Dumitrescu despre Happy Fish, È™i cât de miÈ™to sunt conceptele de acolo, cât de finisate, gândite È™i elaborat puse în practică. Vă voi lăsa azi cu Imnul României, Imnul de bun simÈ› al României. La MulÈ›i Ani România, eÈ™ti o È›ară frumoasă, minunată, deosebită, păcat că eÈ™ti È™i locuită…
Jeff Dunham se întoarce, cu un nou personaj. Nimeni altul decât fiul teribilului terorist mort, Achmed. Dimineaţă când am dat peste clip avea aproape 200.000 de vizualizări, la ora asta când îl postez are deja peste 400.000! OMG! I mean… OMA!
Prin 2008 postam doua articole [1] & [2], cu muzica exotica. Instrumente Orientale, pe piese consacrate, unde uneori rezultatul e comic, dar in alte situatii totul se schimba si e mai mare placerea sa ii asculti.
Este si cazul celor doi frati Yoshida, pe care i-am gasit recent multumita lui Victor. Oamenii canta din 1999, au vandut peste 100.000 de copii ale primului lor album, au aparut pe coloana sonora de la lansarea Nintendo Wii in 2006, combina instrumente traditionale japoneze, “Shamisen“, cu tobe sintetizatoare si chitari, simtindu-se o influenta vestica destul de bine. Tare mi-as dori sa ii vad intr-un concert. Si nu va mai spun ca filmarea videoclipului de mai jos e bestiala.
Enjoy!
E un film despre comunism.
Am zis tot? Nu. E un film despre comunism, cu un twist. Un film care aduce in prim plan tot ce insemna la vremea respectiva vandutul “pe sub mana”, servilismul si pupincurismul absolut cu care erau obisnuiti oamenii in acea perioada, lipsurile pe care le aveau oamenii atunci, de la tricouri chinezesti, informatie, libertate de exprimare si pana la niste simple cutite.
Nu m-a dat pe spate intr-un mod special, mi-a placut in schimb atentia la detalii – de la masinile din epoca respectiva, la geamantanul standard, video recorder-ul VHS, televizorul sport, dacia 1310 combi, fabrica cu utilaje etc. Actiunea se petrece de ziua partidului, fix dupa finala dintre Steaua si FC Barcelona in care Duckadam a aparat cele 4 penalty-uri de legenda si la doua saptamani dupa explozia de la Cernobil.
Toata povestea porneste de la un mit urban despre un accident la locul de munca, care este legata simpatic de Duckadam si fazele de la inceputul filmului. La sesiunea de Q&A, regizorul Gabriel Achim ne-a raspuns pe sleau la intrebari, iar bloggerii au preluat microfonul la un moment dat si am aflat cateva detalii despre productie. Costurile s-au ridicat undeva la 500.000 euro, partea de marketing va fi o surpriza, dar e posibil sa participe si Duckadam la promovare, s-a filmat in tot felul de fabrici inchise de zeci de ani. La intrebarea de ce un alt film despre comunism, Achim ne-a inchis cu “Nu avem alta istorie. Pe asta trebuie sa o aratam publicului!”
O povestioara simpatica, e legata de unul din “consatenii” regizorului din Mizil, care scapa cate o lacrima de fiecare data cand il vedea. Intrebat de ce e trist de fiecare data cand il vede coborand din masina, acesta i-a marturisit ca nu e trist pentru ca ii e mila de viata pe care o duce regizorul, nu e trist pentru ca pe vremea comunismului era mai bine, sau mai usor, ci pentru ca pe vremea aia, era si el, consateanul, tanar si in putere 🙂
Dacă doriţi să vedeţi acest film, o mai puteţi face în 21 octombrie de la ora 17:30 la Cinema Victoria şi în 22 octombrie de la ora 21:00 la Casa Tranzit. Au mai scris despre proiectie si Nebuloasa, Vlad Cucu, Ruxa, Andrei Aronet, Psaico, Daniel Rus, Auras Mihai.
Acest articol face parte dintr-o serie dedicata Festivalului International de Film Comedy Cluj, care se desfasoara in perioada 14 – 23 octombrie 2011, la Cluj-Napoca.